VIDEO: Cum să… găsim echilibrul între dorința de distracție a copiilor și nevoia de siguranță și securitate a părinților?

Articol de Vicentiu Andrei, 22 iulie 2024, 10:30

• Ca să-i dai copilului încredere, trebuie să ai tu încredere în tine. Doza de încredere pe care i-o arăți spune mult despre încrederea ta în propria persoană.
• Un festival nu este doar despre muzica asta. E despre stare și despre vibe, și despre grup, și despre social, și despre a fi acolo unde sunt prietenii tăi. Și despre a aparține unei comunități care face lucruri similare cu ei.
• Ar trebui să ne uităm la comportamentul copilului din tot parcursul anului pentru a ne da seama cum reacționează el în situații asemănătoare și pentru a-ți putea da seama tu ca părinte, cum ar reacționa el acolo

„Flavia Voinea: Bun găsit, prieteni, la o nouă ediție a podcastului ”Cum să…?” Bun venit, Amada.

Amada Bălțățeanu: Bine te-am găsit!

Flavia Voinea: Amada Bălțățeanu, invitatul nostru, un om cu o mare experiență în lucrul cu copiii și cu adolescenții, profiler, trainer… Și venim spre tine, Amada, cu o nouă întrebare, cu o nouă situație, cumva de actualitate. Pentru că în vara asta călduroasă sunt foarte multe tentații, iar părinții sunt puși într-o situație în care ar trebui să găsească echilibrul între dorința copiilor de a participa la diferite evenimente, de a-și vedea idoli, artiștii pe care îi ascultă tot timpul anului. Dar pe de altă parte, părinții ar avea nevoie de siguranță, de control al mesajelor care ajung la copii, de control al locului în care copiii se duc… Cum să găsim echilibrul între dorința de distracție a copiilor și nevoia de siguranță și securitate a părinților?

Amada Bălțățeanu: Chiar astăzi am avut un examen împreună cu o grupă care a terminat în academie anul trei și-mi spuneau că au o vară foarte plină. Și i-am întrebat pe unde mergeți. ”Păi bifăm toate festivalurile, am fost la Beach, please, am fost la Neversea, urmează Electric castle” și aveau așa în minte tot ce urmează, dar o spuneau cu un entuziasm. Deci din punctul lor de vedere, a fi prezenți acolo cu siguranță e ceva ce îi bucură foarte tare.

Părintele nu poate să rămână indiferent la bucuria asta pe care o vede, mai ales că eu sunt convinsă că nu vine un tânăr acasă și zice astăzi pentru mâine. Ei știu din timp, la foarte din timp când vor fi evenimentele și încep construcția asta cu părinții.

Și-și pregătesc terenul pentru că e foarte posibil ca, prima dată când menționează, să zic că Bă, nu știu. Să vedem ce o să facem dacă mergem într-un concediu…

Și atunci pentru ei e o strategie de a aborda un astfel de subiect din timp, ca să-și crească șansele ca până la urmă lucrurile să se acomodeze, să se așeze și să ajungă acolo unde își doreau.

Flavia Voinea: Să crească șansele unui răspuns pozitiv.

Amada Bălțățeanu: Da, pentru că în mintea lor, festivalul nu știu dacă e doar despre muzică! Muzica asta, așa cum ai zis, o ascultă pe tot parcursul anului. E despre stare și despre vibe, și despre grup, și despre social, și despre a fi acolo unde sunt prietenii tăi. Și a fi ușor pentru tine să aparții unei comunități care face lucruri similare cu ei.

Noi trebuie să ne gândim la două lucruri: muzica pe care ei o ascultă la festival, ei o ascultă și pe parcursul anului. Adică mesajele pe care le primești prin muzică nu le primesc doar la festival. Deci acolo, dacă vorbim doar despre muzică, punctual, știu ce primesc, că nu vine cineva pe scenă cu muzică nouă. Ei, pur și simplu, reconfirmă prin public și prin cum se simte publicul că ceea ce au scos până acum pentru ei a fost un success.

Flavia Voinea: Și copiii nici nu vor asta neapărat, pentru că ei vor să audă acolo live ceea ce au auzit în cursul anului și le-a plăcut pe platformele care difuzează muzică.

Amada Bălțățeanu: Asta este. Și atunci la copii este despre a fi acolo pentru toate celelalte lucruri ca re-validare și imagine.

Deci nu mai este doar despre muzică, este despre ce se întâmplă acolo! Un festival durează, da?, și sunt pauze, și se plimbă, și se duc, se mănânce sau se duc să-și iau un suc sau, în funcție de vârstă, dacă au voie, alcool. Este despre discuțiile pe care le au, glumele pe care le-au, văd obiceiurile, pentru că, să fim serioși!, sunt convinsă că merg într-un loc, vapează, merg într-un loc, urmează o țigară. Sau cel puțin tind să facă niște lucruri sau să vadă niște lucruri așa cum ele de altfel, există, dar parcă un pic mai pregnant într-un astfel de moment în care distracția primează.

Adică mai lași celelalte sisteme de sisteme de valori și de reper și de referințe, ale tale, la o parte, pentru că… ne ne distrăm și noi astăzi?

Dar atunci… grija părinților, că de la asta am plecat, e firească. E firească. Poate și pentru mesajele pe care le aud acolo.

Parcă i-aș liniști un pic, pentru că ei ascultă și aud atâtea mesaje constant, încât dacă nu s-au întâmplat niște schimbări foarte abrupte până acum, n-o să se întâmple. Nu mă duc la festival și vin transformat complet!

Nu se întâmplă asta, dar le rămân amintirile! Etapa asta a adolescenței, asta le poate rămâne în minte!

Ca părinte, n-aș vrea să ne facem griji că mă duc la un festival și sunt un introvertit și plec de la un festival și sunt extrovertit. Da? Sau eram foarte docil și submisiv și dîntr-o dată sunt foarte dezinvolt și foarte bătăios pentru ceea ce îmi doresc!

Dar grija, într-adevăr, e firesc să existe și atunci noi, ca părinții, ce putem? Putem să controlăm mediul? Nu, nu putem! Putem să controlăm ce o să spună oamenii pe o scenă sau ce o să facă oamenii pe o scenă.? Nu! Putem să influențăm noi măcar obișnuințele altor tineri? Nu! Și atunci este doar despre ce încerc să fac cu cu copilul meu. Mi se pare foarte fain să-i dai șansa să fie într-un loc. Mi se pare și o doză de încredere pe care i-o arăt. Da, și pentru el, dar și pentru mine, că pot să aloc încredere cuiva doar când pot să am încredere în mine. Și atunci când dau doza asta de încredere pentru copil, el se simte bine și eu mă simt bine. Doar că doza asta de încredere trebuie dată niște condiții. Asta e tot.

Flavia Voinea: Uite, mă gândeam că știu părinți care ai căror copii au participat la ultimul festival. la Beach, please. Minori fiind sau, mai bine zis abia împlinind 14 ani, neavând 15, a trebuit să fie acolo și părintele. Prin urmare, asta i-a liniștit un pic pe părinți, că s-au dus acolo și că au putut să fie lângă el, dar n-au putut să fie toată noaptea și nici nu era indicat cumva.

Adică și copilul avea nevoie să fie în gașca lui de prieteni, că despre asta era vorba, după cum bine ai spus până acum, iar părintele la 40 plus, 45 plus, nu mai aparține acelei muzici, acelui gen, acelei atmosfere. Se simte cumva nepotrivit acolo și are nevoie să se dea un pic în lateral ca să suporte toate orele alea. Noaptea pare foarte lungă! În momentul în care asculți lucrurile alea, vezi luminile care însoțesc muzica… totul creează o atmosferă foarte incitantă pentru un copil, dar obositoare pentru un adult care nu o simte cu aceeași intensitate.

Și atunci, când te întâlnești cu el la 5:00 când o luați spre hotel și copilul spune că în momentele cele mai delicate el s-a dat la o parte pentru că împreună cu prietenul lui li s-a părut puțin riscant, nepotrivit… S-au dat la o parte și s-au dus să mănânce cartofi prăjiți. Cred că te simți bine, da, pentru că îți dai seama că ai gândit bine lăsându-l, dându-i acea doză de încredere.

Amada Bălțățeanu: E un semn bun, e un semn bun! Dar trebuie cumva raportat la cum este copilul singur și cum face el în general, pentru că sunt foarte mulți tineri care știu să spună exact ce-și doresc părinții sau să audă!

Ce e bine să faci… e să te uiți global la cum a reacționat în alte situații, pentru că, dacă menține linia de care povestește, n-ai de ce să te îndoiești!

Dar dacă în multe alte situații s-a comportat altfel…

Aș reveni la partea cu grija părinților, căci îmi pare important să rămânem cu o concluzie.

Deci pentru ei e bine să le acordăm doza de încredere, să meargă, dar aici cred că este partea de finețe, și anume: băi, uite spectacolul ăsta, evenimentul ăsta, festivalul ăsta nu e doar acum, ăsta este și va fi an de an. Și dacă nu-i asta, sunt altele. Și atunci tu poți să o vezi ca pe o experiență în care faci tot ce-ți trece prin cap și nu știu… să iasă lucrurile neplăcut pentru tine, pentru alții? Atunci am ști cu toții că nu ești pregătit pentru astfel de evenimente și le-ai pierde toate celelalte în șir! Da? Sau e o ocazie bună să fie acolo prezent și lucrurile despre care vorbim că sunt importante și pe care le știm, se confirmă.

Eu cred că doza asta de de încredere pe care o dăm, și pe care este esențial s-o dăm!, trebuie să fie însoțită de discuția asta. Dacă nu te comporți bine, o să fie o vară liniștită, călduroasă, stând acasă. Sau pot să fie lucruri ca să-ți oferi experiențe și unde să te simți bine. Și unde să ai unitatea asta de măsură! Pentru că, deja de la 14 ani în sus, începi să calibrezi lucrurile și știi cam ce e bine pentru tine, ce-ți faci rău ție și cauți să menții, chiar dacă ești într-o atmosferă frenetică, de distracție. Tinerii nu gândesc foarte mult în efecte și firesc să fie așa, pentru că vârsta nu le permite încă să poată să vadă lucrurile cum le vedem noi ca adulți. Tocmai de asta rolul nostru este să punem pe masă, în câteva fraze foarte scurte, dar bine gândite, lucrurile care reprezintă implicație și el să poată să aleagă cumva modul lui de a fi în continuare, în funcție de ce a auzit, de ce știe, de ce-i place, de ce nu-i place. Îi dai cadrul.

Eu cred că e foarte important să-i dai cadrul, ca părinte! Și sunt convinsă că, în poziția de părinte, nu o să dormi neîntors până la 5:00 dimineața, până nu=l vezi înapoi acasă. A intrat pe ușă? Are două mâini, două picioare? Se mișcă bine, a găsit camera și-a găsit pijamalele? Adică niște lucruri de felul ăsta.

Flavia Voinea: Mă mai gândeam că, tot așa, pentru siguranță sau pentru confortul părinților, ar conta și cum a arătat respectivul festival la edițiile anterioare. Cât de multe lucruri neplăcute s-au petrecut acolo? Mă refer asta la organizare, la siguranță… Și noi facem un research ca părinte, publicul nu a fost implicat în lucruri neplăcute, nu au avut loc astfel de manifestări. Cumva îți crește gradul de încredere.

Amada Bălțățeanu: Da, îți crește. Dar, uite… că ai dat exemplu Beach, please care totuși a fost la prima ediție.

Flavia Voinea: Nu, nu a fost a 3-a! Asta a fost, într-adevăr, cea mai mare. Au atras și sponsori mai mulți, prin urmare fonduri mai multe și artiști internaționali mai valoroși și nu a fost prima, dar este cu adevărat cea mai cea mai importantă. Înțeleg, s-a schimbat și la organizare ceva pe acolo. La echipă mă refer.

Amada Bălțățeanu: Păi atunci ai dreptate, ai dreptate, având având puncte de comparație că na, nu pot să compar neapărat ce se întâmplă la Neversea cu ce se întâmplă la UNTOLD, că ai nevoie cumva să compar istoric, istoricul festivalului în sine.

Da, te ajută să vezi și istoricul, te ajută să știi tinerii cu care merge, te ajută să știi părinții tinerilor cu care merge și, mai ales, discuția asta de setare a cadrului pe care o ai acasă fără să fii insistent. Dar atunci când are loc discuția asta să se simtă și seriozitatea, și gravitatea, ca și cum marcăm un moment și atât.

Flavia Voinea: Mi s-au părut importante două lucruri în mod special, din cele spuse de tine: că ar trebui să ne uităm la comportamentul copilului din tot parcursul anului pentru a ne da seama cum reacționează el în situații asemănătoare și pentru a-ți putea da seama tu ca părinte, cum ar reacționa el acolo. Și a doua chestie: ca să-i dai lui încredere, trebuie să ai tu încredere în tine. Doza de încredere pe care i-o arăți spune mult despre încrederea ta în propria persoană.

Amada Bălțățeanu: Cu câte temerile tale sunt mai mari, cu atât proiectezi toate fricile și toate temerile în rândul oamenilor cu care interacționezi, dar mai mult în rândul celor pe care iubești, care sunt apropiați ș.a.m.d. Și atunci e greu să îi înzestrezi cu asta. De foarte multe ori auzim că toate pleacă de la schimbarea personal – schimbarea ta pleacă de la tine – pentru că e imposibil doar să te concentrezi pe ce în jurul tău, mai puțin pe persoana ta. Nu nu merge așa.

Flavia Voinea: Mulțumesc frumos pentru această discuție. Sper să le fie mai ușor părinților care au de luat o decizie, pentru următoarele evenimente din vara asta și nu doar! Mulțumesc frumos!”