Am citit romanul lui Bernhard Schlink, am văzut și filmul regizat de Stephen Daldry, iar o comparație nu cred că și-ar găsi vreun sens, adevărul este că mi-au plăcut deopotrivă.
Mi s-a părut foarte interesantă analiza pe care o face Schlink în ceea ce privește potențiala culpabilitate pe care o au generații diferite în cadrul unui sistem totalitar.
Autorul, care avea doar un an în momentul în care cel de-al doilea război mondial s-a încheiat, prin urmare nu a făcut parte sub nicio formă din regimul nazist, prezintă o serie de fapte și de evenimente concrete, fără a oferi totuși o concluzie personală clară în ceea ce privește responsabilitatea directă – sau măcar morală – a fiecărei generații cu privire la toate atrocitățile comise în acea perioadă.
Culpă comună?
Atâta vreme cât ai vârsta la care ești conștient de ceea ce se
întâmplă în jurul tău și permiți dezvoltarea, chiar și prin aprobare tacită sau inacțiune, a unui sistem care încurajează, ba chiar obligă la crimă, rasism și discriminare într-un cadru organizat și centralizat, se poate afirma atunci că ai făcut parte din acel sistem opresiv, ai fost și tu o rotiță care a ajutat acel mecanism diform să funcționeze?
Am urmărit multe documentare despre diverse organizații naziste de copiii și tineret, drept pentru care inclin să cred că răspunsul este unul afirmativ.
Hitlerjugend avea 8 milioane de membri în 1940, majoritatea dintre ei fiind tineri fascinați de uniformele strălucitoare, de steaguri și de nesfârșitele victorii ale armatei germane.
Marșuri și cântece, priviri semețe, trai pe vătrai, câtă vreme e trai…
La polul opus al etății, Volkssturm…
Oameni în vârstă, dispuși sau obligați să mai asigure încă șapte luni de supraviețuire a imperiului nazist (organizația Volkssturm a fost înființată în octombrie 1944 și și-a încetat existența în mai 1945), contribuind astfel și mai mult la distrugerea aproape completă a Germaniei.
Cred că nu este necesar să-mi justific în amănunt opinia, până la urmă fiecare își extrage propriile răspunsuri din ceea ce vede, aude și cunoaște…și bineînțeles din ceea ce citește.
Și mai cred de asemenea că la sfârșitul lecturii, romanul lui Bernhard Schlink își va câștiga definitiv dreptul de a completa un spațiu liber din biblioteca oricărui cititor.
