Cum să… procedăm când apare un nou membru în familie?

Articol de Vicentiu Andrei, 14 octombrie 2024, 09:25

Fă un lucru cu copilul tău în fiecare zi în care să-i arăți toată dragostea ta sau toată disponibilitatea ta sau toată atenția ta. Toate atenția ta se distribuie doar spre el!

Fă un lucru cu copilul tău în fiecare zi în care să-i arăți toată dragostea ta sau toată disponibilitatea ta sau toată atenția ta. Toate atenția ta se distribuie doar spre el!

Iubirea nu e un sac din care, dacă am luat o cantitate și am dus către copilul numărul unu, a rămas mai puțin pentru ceilalți membri ai familei!

Bun găsit, sunt Flavia Voinea! Amada, bun venit!

Amada Bălțățeanu: Bine te-am găsit!

Flavia Voinea: Amada Bălțățeanu trainer, profiler și un obișnuit al lucrului cu copiii. Nu ți-am mai zis de mult așa!  Mă gândeam ca la ediția de astăzi a podcastului nostru Cum să…? să abordăm o situație care poate apărea foarte des: o familie mamă, tată, copil și mai apare cineva în familie… apare un frate mai mic, o soră mai mică, deci un al doilea copil, apare un alt membru al familiei, de asemenea foarte important: apare un animăluț. Apare ceva care devine pentru o perioadă de timp focusul casei, atrage atenția tuturor și poate copilul deja existent în familie simte un sentiment de gelozie, de punere pe o poziție inferioară.

Cum să procedăm când apare o noutate în familie?

Amada Bălțățeanu: Mai există o situație: mă gândeam la inclusiv la situațiile astea în care este o mamă și un copil și, la un moment dat, cunoaște pe cineva și apare un nou membru care schimbă total dinamica și relația. Imagineaza-ți că acel copil, spre exemplu, o avea pe mamă 100% din timp, nu mă refer la momentul de serviciu, ci la cel pe care îl avem acasă. Și, brusc, vede cum se redistribuie timpul de acasă și, indiferent de eforturile pe care le poate face mama, copilul să resimtă că o împarte sau împarte timpul. Depinde ce vârstă are copilul… Cu cât ei înaintează în vârstă, evident că înțeleg lucrurile diferit, dar de cele mai multe ori problemele de gelozie apar când când ei sunt…

Flavia Voinea: mai mici.

Amada Bălțățeanu: mai micuți, exact! Și li se pare firesc și normal și li se cuvine, că sunt toate acolo amestecate!, ca ei să fie în centrul universului, centrul familiei!

Flavia Voinea: Exact despre asta e vorba! Pierd acest loc, acest rol.

Amada Bălțățeanu: Și suferă. Și la vârsta lor, și manifestă asta! Și manifestă diferit față de cum ar manifesta adolescenți sau adulți… adică pot să fie îmburnați, pot să arunce ceva, pot să se dea cu fundul de pământ, adică să fie acele comportamente pe care noi le vedem câteodată și le asociem repede cu răsfăț.

Sau uite: crede că le-a avut pe toate sau le are pe toate sau are iubirea tuturor și uite că înapoi nu dă nimic!

Cred că trebuie să educăm de mici cu ce înseamnă iubirea și grija.

Pentru că poți să iubești o floare… Uite, eu iubeam foarte mult, nu îi mai am, dar îi iubeam foarte mult… Aveam niște în curte niște tuia care i-am luat de mici și, la 14 ani distanță, erau atât de frumoși și impunători și de un verde crud! Și a fost o situație dintr-asta în care am fost nevoiți să-i tăiem pentru că se uscau pe rând, dar fără să mai aibă vreo șansă. Și am zis așa: Doamne, cât de mult îi iubeam! Copilul mi-a zis: Cum să iubești un copac? Și am zis Ooo, dar, nici n-ai idee cât îl iubesc! Și atunci mi-am dat seama că am folosit iubire și copac și copilul a fost uimit de asociere. Pentru mine a fost un semnal, dar cred că poate să fie un semnal pentru toată lumea și poate fi un subiect de pus pe masă.

Ce înseamnă iubirea față de animăluț? Că ai zis că poți să iei… nu știu, să iei un pisoi! Și să-ți fie drag…

Flavia Voinea: Luăm un cățel, nu un pisoi!

Amada Bălțățeanu: Așa e, că și eu tot un cățel mi-am luat! Sunt oameni care iau un pisoi pentru că spun că e greu cu un cățel. E mult mai greu, are mult mai multe nevoi, nu poți să pleci trei zile dacă ai un cățel… Pe pisoi îl pregătești și lași acolo acasă. Sunt niște avantaje…

Deci apare apare cățelul, apare pisoiul, apare frățiorul mai mic… Și, spre deosebire de pisoi, frățiorul mai mic e foarte mic și trebuie să te ocupi de el mult mai mult decât are nevoie cel mai mare, care deja are niște obișnuințe și un grad independență și de autonomie… și care este obișnuit și cu tatăl, și care este obișnuit și cu bunica și atunci lucrurile se distribuie. În sufletul tău, ești împăcat pentru că el nu este sub nicio formă neacoperit sau neiubit, doar că…

Flavia Voinea: … atenția trebuie să se ducă mai degrabă mai degrabă la cel cu nevoie mai mare.

Amada Bălțățeanu: Asta știm noi și ne e clar, copilul doar simte că, cumva, mama îmi alocă mai puțin timp sau mama mă iubește mai puțin.

Flavia Voinea: Da, cred că așa traduce: Nu mai stă cu mine să citească pentru că trebuie să-i facă băiță celui mic asta, deci asta înseamnă că mă iubește mai puțin.

Amada Bălțățeanu: Și atunci ei trebuie să crească, și aici e rolul nostru!, cu înțelegerea ideii de timp și de calitate a timpului și tipurile de iubire… iubirea față de părinți, iubirea față de partener, iubirea față de copil, iubirea față de animăluț, față de floricică și asta de asta nu o rupem! Că mă uitam la cățelușul meu care se duce repede, ia un trandafir și eu zic Doamne, ce ai făcut? Și el se uită la mine și începe să-l mestece și-l înghite! Și am zis l-ai mâncat! Dar ce iubeam trandafirul!

Flavia Voinea: Tu ai un cățel vegetarian?

Amada Bălțățeanu: Da! Și iubitor de flori – nu le aduce, ci le mănâncă!

Ei trebuie să înțeleagă că te atașezi și investești timp… Tu, real, îi iubești la fel!

Flavia Voinea: Apariția cuiva în familie nu schimbă cu nimic ce simți față de cei care existau.

Amada Bălțățeanu: Corect! Și mai mult de atât – ai o preocupare în plus, pentru că toți părinții care au avut și un al doilea copil sau un al treilea copil au avut grija asta: ca cel mai mare sau primul nostru copil să nu se simtă…cumva! Erau lângă cel mic și se întrebau dar cel mare acuma să nu creadă.. și mai cheamă lângă și încearcă să-l implice în activități, ca să fim de fapt cu toții. Până când încep să-i ceară lucru, nu te duci tu să-i duci biberonul? Ce înseamnă asta?

Flavia Voinea: Mai rău!

Amada Bălțățeanu: Da, mai rău este! Nu doar că mă simt mai puțin iubit, dar sunt și pus la treabă pentru cel nou-apărut. Până la o vârstă, este firesc să să își dorească toată iubirea din lume.

Iar eu cred că toată iubirea din lume, de fapt, este dată de calitatea timpului, atât cât este el. Eu chiar cred că timpul pe care îl avem pentru copii nu este atât de mare, poate, pe cât ne-am dori. Suntem în multe locuri, avem serile, avem weekend-urile, avem ieșirile, că sunt concedii mai mici sau mai mari… Și acela e un timp în care cauți să te conectezi, dar, real, nu e suficient să ai niște momente de felul ăsta ca și concediu și să zici că am umplut toate golurile.

Ideal e să ai în relația cu copilul tău ceva frumos și deosebit și bun care să-l încarce în fiecare zi. Un lucru! Eu așa îmi propun, spre exemplu: să fac un lucru cu el în fiecare zi. Lucrul ăla poate să fie să stăm de vorbă, să îi share-uiesc ceva, să îi arăt ceva, mergem și jucăm tenis de picior împreună, mergem cu cățelul la plimbare. Dar să facem un lucru împreună. Și lucrul ăla este doar cu el… nu este nici cu telefonul după tine, nu este nici cu al doilea copil.

Iar calitatea acestui timp și faptul că ești doar cu el îi confirmă sau îi reconfirm că ești aproape și ți-e drag și-i place și nimic din ce s-ar întâmpla în jur nu schimbă ce simți pentru el.

Ne place, în podcastul nostru, să avem genul ăsta de concluzii foarte mici și anume: fă un lucru cu el în fiecare zi în care să-i arăți toată dragostea ta sau toată disponibilitatea ta sau toată atenția ta. Toate atenția ta se distribuie doar spre el!

Apoi să avem în minte să înțeleagă că iubim în mod diferit. Toate studiile arată că, în momentul în care copilul e în pericol, instinctual, mama acționează și se pune în pericol să salveze copilul. În rest, totul este discutabil, în funcție de cum ești tu construit și atunci cauți cumva și vrei ca el să fie bine. Și e iubirea față de copil și îl vei iubi necondiționat toată viața!

Dar în același timp iubesc și cățelușul…

Flavia Voinea: Cred că asta ar trebui să înțeleagă toată lumea, și anume: iubirea nu e un sac din care, dacă am luat o cantitate și am dus către copilul numărul unu, a rămas mai puțin puțin!

Amada Bălțățeanu: Sau iubirea față de noul partener ia din iubirea copilului… Și dacă mai e și pisoiul, și floricica…

Dacă ei înțeleg toate lucrurile astea… dar nu neapărat plecând de la explicațiile noastre…

Hai să vedem care sunt lucrurile care îți plac ție cel mai mult? Îl întreb pe copil și spune păi, îmi place lego sau îmi place să merg la film. Sau îmi place să petrec timp cu prietenii mei. Depinde de vârstă.

Dar, hai să vedem, care dintre ele te încarcă cel mai mult, te bucură cel mai mult?

Păi și asta și asta și asta.

Dar care e ăla pe care îl iubești? Și el ajunge din aproape în aproape, prin mai multe întrebări, să zică cel mai mult iubesc baschetul.

Și, când ajunge la baschet, faci așa o față de pisoi trist și zici Și asta înseamnă că pe mine mă iubești mai puțin?

Cum să te iubesc mai puțin? Păi, păi tine te iubesc că ești mama mea!

Aaa, deci poți să iubești și baschetul, și pe mine?

E foarte fain să nu te duci tu neapărat cu concluzia, știi? Ci să o construiești pe exemple, pentru că e mai puternic din momentul în care exemplele astea vin chiar de la ei!

Eu zic că, la un moment dat, prin prin genul ăsta de inserții și de la noi, dar mai ales care vin metaforic de la ei, pot să înțeleagă bine.

Flavia Voinea: Deci atenție multă, grijă în relația cu el, care ar trebui să aibă niște momente exclusive, să zic așa, între tine și copii.

Amada Bălțățeanu: Și cinci minute, dar să fie cu el.

Pe mine mă cheamă când se mai duce să facă un duș. Și iau un puf și nu mai analizez dacă chiar ăsta e cel mai bun loc… chiar aici să stau lângă calorifer? Dar profit de un moment în care m-a chemat. Un moment cerut!

Flavia Voinea: Exact, aici voiam să ajung! Pe mine m-a chemat ultima oară să văd un meci de fotbal cu el. Hai, nu vii să vezi? M-am dus la meciul de fotbal, nu era chiar echipa mea preferată, dar știam că lui îi place și, la un moment dat, în timpul meciului am butonat telefonul. Am dat un mesaj, am verificat ceva.

Mama… păi ne uităm la meci sau stăm pe telefon?

Măi… să ne uităm la meci, zic!

Am dat la o parte telefonul și am stat cele două reprize foarte frumos acolo. Deci am fost pusă la punct imediat. Mi-am revenit, recunosc, mi-am însușit critica repede și am stat acolo și am vorbit și am susținut portarul. Care este poziția mea preferată de la echipa de fotbal… Și, dacă greșește portarul, s-a terminat! Și da, a fost foarte fain. Adică am avut două reprize plus pauza dintre unde niciunul n-a plecat din cameră.

Amada Bălțățeanu: Mi se pare un timp frumos, larg. Ați fost norocoși! Eu ce aș avea în minte pentru toți părinții care ne ascultă este nu trebuie să căutăm neapărat acel timp pentru două reprize, că s-ar putea să stai să-l cauți și să-l cauți până când îl amâni atât de mult…

L-ai avut? E perfect că l-ai și fructificat.

Poate cineva, nu știu, n-are neapărat timpul respectiv, dar poate să aibă 15 minute, doar pauza dintre reprize. Și atunci în 15 minute, dacă chiar lași tot la o parte și stăm unul lângă altul și mai zâmbim și mai punem o întrebare și povestim ceva, e la fel de valoros.

Flavia Voinea: Absolut da, absolut.

Amada Bălțățeanu: Adică să nu ne sperie că n-avem un timp larg și într-un timp scurt n-ai ce face. Câteodată, doar să stai unul lângă altul poate fi mai puternic decât, nu știu, poate o oră, dar în care atingem când telefonul sau punem întrebări care n-au legătură cu noi. Și totuși am avut o oră într-un spațiu toți, dar cumva prost fructificate.

Flavia Voinea: Deci atenție și timp de calitate.

Amada Bălțățeanu: Timp de calitate, să putem să avem discuții cu ei despre ce înseamnă atașament și sentimente față de tot ce avem în jur. Și să scoatem de la ei faptul că și ei iubesc lucruri sau oameni și nu înseamnă că iau de la unul și pun altul.

Flavia Voinea: Iubesc în același timp.

Amada Bălțățeanu: Da, totul în același timp. Dacă rămânem cu asta, eu zic că suntem cu încă un pas în față în relația cu ei.

Flavia Voinea:Super! Mulțumesc frumos! Știți ce vă spun: re-ascultați, ideile sunt simplu de pus în practică. Mulțumesc, Amada!