Cum să… trecem de prima impresie?
Cum să…? podcastul care caută soluții simple la probleme care par complicate
Articol de Vicentiu Andrei, 20 octombrie 2024, 22:18
- La prima întâlnire contează contactul vizual, zâmbetul și strângerea de mână în raport cu cel cu care ai strângerea de mână.
-
Prima impresie se formează foarte rapid, adică vorbim despre câteva secunde, nu mai mult.
-
Prima impresie se formează foarte, foarte ușor și este foarte mult despre aparență
Bun găsit, prieteni! Sunt Flavia Voinea. Vă salut la o nouă ediție de podcast!
Amada Bălțățeanu, bun venit! Amada, prima impresie, în momentul în care te-am cunoscut eu pe tine, a fost aceea a unei persoane foarte sigure pe ea și pe subiectele pe care le expune. Mi s-a părut că ești o profesionistă în domeniul despre care vorbești.
Amada Bălțățeanu: Și acum, la ceva timp distanță?
Flavia Voinea: Mi s-a confirmat! La ceva timp distanță, s-a dovedit că nasul meu a funcționat și prima impresie a fost corectă. Se întâmplă uneori ca prima impresie să rămână fixată în memoria a unei persoane și să nu mai faci efortul de a descoperi persoana respective.
Cât de mult ne influențează prima impresie? Și cum să trecem de ea ca să vedem persoana cu care vorbim?
Amada Bălțățeanu: Eu zic că ne influențează destul de puternic! Acum, când vorbeai, îmi aducem aminte de un subiect, de o temă pe care o facem în academie, care se numește cum să influențezi prima impresie. Până la urmă, oamenii gândesc cum să influențeze prima impresie, pentru că ei știu mecanismul ăsta vizavi de durabilitate. Și, în momentul în care se formează o primă impresie, omul din față cumva este însoțit de acea concluzie cu care a rămas.
Și aș pleca exact de la ideea asta: cred că toți știm că prima impresie se formează foarte rapid, adică vorbim despre câteva secunde, nu mai mult. De cele mai multe ori, oamenii nu apucă să spună ceva.
Flavia Voinea: Și e o intuiție, e un fler?
Amada Bălțățeanu: Exact, e o intuiție, e un al șaselea simț, e ceea ce noi numim feeling… Se bazează pe niște semnale pe care noi le primim din exterior, ajung la noi în plan subconștient și apoi apare o traducere în plan conștient.
Inițial e foarte simplist, este îmi place, nu-mi place. Dacă cineva te pune să spui de ce-ți place?, nu știi. Adică timpul a fost atât de scurt, încât nu ți-ai dat seama prin ce zice că e spontan, e glumeț, e smart…
Oamenii vorbesc de vibe… că vibe-ul ei sau lui a fost unul bun.
Și atunci… da, prima impresie se formează foarte, foarte ușor și este foarte mult despre aparență. Dar nu despre aparențele unui mod de gândire, că n-apuci să îl expui. Și atunci vorbim chiar despre aparențe…
Flavia Voinea: Adică despre vizual…
Amada Bălțățeanu: Exact! Și atunci da, vorbim despre trei secunde prețioase, vorbim despre impactul celor trei secunde ulterior…
Tinerii zic așa păi dacă nu mi-a plăcut, nu i-am mai alocat timp sau dacă mi-a plăcut, m-am apropiat mai mult.
Oamenii asta fac, din păcate, în baza acestei concluzii, care, spun încă o dată nu este susținută de foarte multe!
E așa, ca o etichetă rapidă. Nici nu ne place cum sună, măcar.
Flavia Voinea: Și atunci mă gândesc dacă eticheta e pozitivă (sau albă, să zicem) mergi mai departe în dialogul cu persoana respectivă. Cât de mult contează faptul că eticheta inițială a fost albă în discuția, dialogul, relația… orice ar fi mai departe?
Amada Bălțățeanu: Depinde cât de sincer ești cu tine ca om. Pentru că poți să ai ocazia să admiți băi, mi-a plăcut la început omul ăsta și apoi, descoperindu-l în timp, mi-am dat seama că, de fapt, nu-i așa cum credeam eu.
Dar asta înseamnă să admiți că te poți înșela. Plus că este mai simplu să nu ajungi la sinceritatea asta de a recunoaște că ai greșit.
Și te întrebi: ce aș fi putut să fac diferit? Dar oare dacă n-aș fi vorbit despre asta?
Deja e un proces dintr-ăsta mai profund și îl poți face dacă tu ești așa, asumat de felul tău.
Flavia Voinea: Puțină lume îl face, adică.
Amada Bălțățeanu: Preferi, mai degrabă, să-ți dai dreptate ție, să spui că ai făcut bine cum ai făcut și să găsești argumentele pentru care să-ți dai dreptate. Și, dacă ți-a plăcut un om, atunci zici păi, uite, am avut dreptate când…
Flavia Voinea: Flerul meu a funcționat…
Amada Bălțățeanu: Eu m-aș duce mai în profunzime pe ceea ce înseamnă prima impresie.
Da, este de influențat și se poate influența, dar acolo vorbim despre lucruri foarte simple. Știm un cu toții: un contact vizual, dai mâna cu cineva… Păi, dacă ochișorii tăi sunt acolo și ai mai pus și un zâmbet, deja prima impresie este influențată! Dacă ai mai dat și mâna ca atare… adică simți presiunea celui care-ți strânge mâna și dai înapoi fix cu aceeași presiune… Acela zice mamă, ca mine a făcut! Dar tu chiar așa ai făcut!
Dar oamenii nu se uită neapărat la asta…
Eu, dacă mă uit la un om pentru prima data trei secunde și văd niște riduri pe orizontală, știu că se formează doar pe bucurie, pe pozitiv, pe curiozitate… Și asta înseamnă că, în mod constant, în marea majoritate a timpului, a menținut niște expresii faciale care au dus la aceste liniuțe foarte faine de pe față. Acestea pe orizontală!
Flavia Voinea: Eu le am?
Amada Bălțățeanu: Daaa! Da, le-ai da!
Flavia Voinea: Deci am avut un plus în ochi tăi!
Amada Bălțățeanu: Și le ai și pe astea pe vertical! Dacă e, vorbim și despre astea interioare dintre sprâncene…
Deci când vezi un om, e mai mult decât ce vezi la prima vedere…
Flavia Voinea: Da, dar tu știi să citești toate astea. Acuma, lăsând gluma deoparte, tu ești antrenată în a vedea lucrurile astea la un om.
Amada Bălțățeanu: Da, m-am antrenat să văd lucrurile astea și acum, fără să mai îmi propun, le observ și ele, într-adevăr, se traduc într-o concluzie, doar că este o traducere foarte conștientă.
Poate că și celălalt care a spus nu-mi place cineva sau îmi place cineva a surprins exact lucrurile astea, dar neidentificate conștient.
Flavia Voinea: Nu știe să le explice.
Amada Bălțățeanu: Spune păi, așa simt. Nu ai raționamentul din spate și atunci e mai greu să fii credibil în momentul în care expui o părere.
Eu cînd mă uit pe liniuțele astea verticale, știu că apar foarte mult când cineva se încruntă. Și, deci, mă încrunt des, și sunt furioasă des, și sunt frustrată des, și sunt nervoasă des…
Flavia Voinea: Hai, că le am și pe astea verticale!
Amada Bălțățeanu: Dar tu poți să spui că ai o sensibilitate la lumină sau că nu mi-am luat ochelarii de soare sau că am miopie și n-am corectat-o la timp, n-am făcut controlul oftalmologic pentru schimbare de dioptrie!
Este fix același mecanism, deci, chiar și pe o înțelegere foarte clară pe expresiile faciale, poți să vii cu o explicație și poți chiar să zici băi, omul ăsta pare că este negativist și se îngrijorează mult și e foarte preocupat, dar poate că n-a avut timp de controlul oftalmologic în ultimul an și uite că s-au întâmplat sau s-au adâncit niște lucruri.
Dar sunt astea două poziții.
E poziția asta în care ceea ce vezi se bazează pe niște cunoștințe, pe niște lucruri foarte clare, pe niște repere și poți să tragi o concluzie. Și chiar și acolo e de săpat. Eu le zic tinerilor în training dați șansa unui om. Eu le zic chiar dați și a 2-a șansă. Adică lăsați să cunoașteți un om, lăsați-vă să relaționați pentru că, în momentul respective, vi se confirmă sau nu vi se confirmă ce ați simțit voi inițial. E și pentru tine o formă de evaluare. Și e fain, în procesul tău de dezvoltare, să vezi că ce ai intuit inițial a rămas în picioare.
Asta înseamnă că am un exemplu… Un exemplu nu înseamnă tot, dar am un exemplu despre care pot să vorbesc că intuiția mea a funcționat. Am mai multe exemple? Pot să vorbesc despre o intuiție mai bună, pentru că unii oameni sunt înzestrați cu o intuiție frumoasă.
Și intuiția asta se poate dezvolta, începi s-o simți mai bine, să le vezi mai bine, să le asociezi mai bine.
Flavia Voinea: Și dacă prima impresie pe care o ai față de o persoană este negativă… nu ți-a plăcut ceva…
Poate tonul, poate cum a dat mâna cu tine… Într-adevăr, eu când simt că dă mâna un bărbat cu mine și are o mână moale… pe mine, din start, lucrul ăsta mă indispune și e o barieră care apare instantaneu.
Amada Bălțățeanu: Ți se creează ție o senzație? Și apoi tu funcționezi în baza senzației.
Flavia Voinea: Da, da. Și atunci întrebarea este, dacă a apărut senzația asta, bariera asta… trecem greu de ea?
În cazul meu, rămâne. Nu mi-a plăcut ceva la omul respectiv și asta influențează modul în care vorbim mai departe. Până ajung să fiu din nou la zero cu omul respectiv, trece un pic.
Amada Bălțățeanu: E fain să-ți dezvolți această credință, și tu, și eu, și oricare dintre noi și anume: Hai să compar!
E ca și cum îmi stârnesc, eu mie, curiozitatea. Hai să compar ce am simțit, la o primă impresie, când am cunoscut un om nou și cum a fost după ce l-am descoperit un pic.
Flavia Voinea: Trebuie să fac un pic de efort, să trec de prima impresie!
Amada Bălțățeanu: Da, trebuie să treci de prima impresie! Pentru că, oricât de bun ești prin experiența asta de profiling, oricât de bună e intuiția ta că așa ai fost înzestrat și apoi ai mai și antrenat-o… nu există este vreodată lumea asta acel procent de 100% fără eroare.
Și atunci, nefiind o garanție și fiind mai mult deducții, da? e păcat să strici poate o potențială relație frumoasă sau un om valoros pe care îl poți aduce în viața ta.
Poate omul este mai timid, a avut o zi proastă, îl preocupă ceva, e introvertit… toate astea îl fac ca, la o primă impresiec să transmită într-adevăr… El transmite transmite ceva, doar că acel ceva nu-l definește complet.
Eu aici cred că m-aș uita. Îmi permit să am și o primă impresie, îmi permit să îmbunătățesc modul prin care îmi formez o primă impresie (aici e despre mine), dar și dau șansa unui om!. Dacă nu o fac neapărat că sunt cel mai empatic și drăguț și grijuliu, atunci poate sunt mai competitiv și, în competiția eu cu mine, îmi dau șansa să descopăr dacă am avut dreptate sau e ceva acolo care trebuie îmbunătățit la mine, ca să am o intuiție mai bună.
Flavia Voinea: Mă mai gândesc la ceva ce ai spus tu adineauri, că te poți antrena pentru prima impresie. Poți să te gândești cum te prezinți în momentul în care ai o primă întâlnire cu cineva.
În mintea mea, prima întâlnire pentru care mă pregătesc ar fi, de pildă, un interviu sau un loc, un moment dintr-ăsta unde știu că sunt evaluată. Și atunci mă pregătesc ca atare, sunt atentă să pun un sacou pe mine sau, mă rog, în funcție de locul unde merg…
Acuma mă gândesc că ai dreptate. Nu m-am gândit să zâmbesc, să mă uit în ochii omului. Adică nu am făcut asta programat.
Dacă-mi iese așa, este pentru că așa sunt eu.
Cred ar trebui să ne pregătim pentru asta, că mi se pare foarte fain să te gândești, dacă îl vezi prima oară pe un om, să te uiți în ochii lui, să-i strângi mâna, nu să o rupi, dar cu fermitate.
Amada Bălțățeanu: Sunt trei lucruri. Doar trei: te uiți în ochi lui, zâmbești și ai un hand-shake foarte în raport cu celălalt. Nu te duci să-i rupi mâna tu, că acolo vorbim despre raportul de putere. E despre a-l face pe celălalt se simtă confonforbil în relație cu tine sau în jurul tău. Și tu faci niște lucruri care sunt firești, nu e ca și cum manipulezi… Doamne, nu! Sunt niște lucruri foarte firești, dar care ajută ca deschiderea să se producă un pic mai repede și mai bine.
Aici sunt multe de discutat, inclusive faptul că primele câteva lucruri pe care le faci, ele apoi sunt susținute de alte câteva lucruri pe care le faci în următoarele secunde.
E o etichetă. Așa se spune, că e o etichetă. Acum… o pui corect? o pui greșit? De ce mai multe ori, se pune greșit.
Se pune greșit! Imaginează-ți că, uite, tinerii la o anumită vârstă n-au experiență. Nu avem destule elemente, nu avem cunoștințele necesare sau intuiția formată…
Poate sună ciudat, dar este vorba despre superficialitatea unei concluzii.
De asta îi invit și pe tinerii în sala de training. Dă-i șansa vezi cum se poziționează, cum vorbește, încurajează-l. Poate că tu ești un pic mai dezinvolt, mai relaxat. Pune o întrebare, vezi cum cum răspunde. Vezi un pic din modul de gândire…
Flavia Voinea: Am reținut cele trei elemente de la prima întâlnire: contactul vizual, zâmbetul și strângerea de mână în raport cu cel cu care ai strângerea de mână.
Și mi-a mai plăcut o idee și îți propun s-o dezvoltăm într-un viitor podcast. Dă-i a doua șansă!
Amada Bălțățeanu: Obligatoriu, dar nu știu dacă i-o dai lui, eu cred că ți-o dai ție!
Flavia Voinea: Fain. Mulțumim frumos!