Cum să… învățăm să ne facem propria evaluare?

Cum să…? podcastul care caută soluții simple la probleme care par complicate

Articol de Vicentiu Andrei, 28 octombrie 2024, 08:10

• Trebuie să activezi gândirea critică. Adică să-ți mai pui întrebări, să treci prin filtrul gândirii tale.

• Hai să fiu curios, am propria mea părere.

Bun găsit, sunt Flavia Voinea! Iar noi suntem împreună la o nouă ediție de podcast Cum să…? Amada Bălțățeanu, trainer, profiler, mulțumesc pentru prezență!

Amada Bălțățeanu: Îți mulțumesc de invitație.

Flavia Voinea: Aș vrea să discutăm despre un lucru pe care mi l-a adus în atenție o colegă. Deci este un subiect sugerat și îi mulțumesc ei, dar vă rog și pe voi, dacă aveți sugestii de subiecte, să ne scrieți în comentarii.

Ideea a fost așa: urma să întâlnească o persoană nouă și un coleg i-a făcut portretul noului venit, i-a spus cum este, cum îl știe ea, ce hram poartă. Și ea a fost puternic influențată de acest tablou făcut. A recunoscut că i-a fost greu să citească persoana respectivă prin propriile ei filtre, opinii și valori, pentru că a fost influențată de această prezentare care i s-a făcut noului venit.

Cum să trecem de impresia care ne este dată de alte persoane și să ne facem o evaluare proprie?

Amada Bălțățeanu: Păi, dacă te uiți la o reclamă despre cel mai bun detergent… rămâne mintea ta?

Flavia Voinea: Da, rămâne!

Amada Bălțățeanu: Dar te întrebi măcar o dată oare este cel mai bun detergent? Te întrebi și asta, e adevărat.

Flavia Voinea: De aia apreciez eu reclama la bere care spune probably the best beer in the world!

Amada Bălțățeanu: Câteodată, cineva te poate opri să zică băi, să-ți spun ceva. Adică te face foarte atent și o face conștient. În alte momente, treci prin casă și auzi despre cel mai bun detergent de pe piață sau despre marele burger care este și mare, și mediu, și mic? Da, le auzi, dar îți rămân în minte.

Și cu cât mesajul este gândit să fie influent, cu atât mai mult prinde rădăcini în mintea ta. Rădăcinile astea, într-un anumit alt moment din viața ta, vor crea un punct de reper…

Dar las asta un pic la o parte și mă întorc și plec de la ce ai zis tu, și anume un caz punctual în care cineva îți povestește uite, o să cunoști un nou coleg, uite cum mi s-a părut mie că este…

Deci nu să-i spui neapărat vezi că este așa, că dacă îi spui asta, este și mai puternic. Dar să zicem că te te oprești la lucruri pe care noi chiar le facem în mod constant… spunem mie mi s-a părut că este serios și că nu ascultă…

Și începi să crezi că e foarte serios și integrezi lucrurile astea…

Și când te duci în contact cu omul ăsta, tu ești pregătit să-l faci să te asculte, pentru că el nu te ascultă, nu-i așa? Ți s-a spus că el nu ascultă!

Poartă o denumire asta, este ancoră mentală. Cineva îți creează o ancoră, dar nu ți-o creează neapărat că așa și-a propus.

Sunt momente în care oamenii creează intenționat aceste ancore mentale…

Flavia Voinea: Asta-I manipulare! Sau, mă rog, persuasiune…

Amada Bălțățeanu: Da, este o formă puternică de influențare. Dar noi influențăm și suntem influențați la tot pasul, tot timpul. Și atunci vorbim despre momente din astea absolut informale când spunem o părere, dar care rămâne în mintea celorlalți, sau momente când vorbim despre masă și mesaje care vin către mulți oameni și care sunt mult mai atent gândite. Absolut tot totul este bine gândit ca un mesaj să fie păstrat în mintea ta. Și mai mult decât atât, dacă au mai fost și altele păstrate în limita ta, să-și facă loc deasupra, on top.

Flavia Voinea:Și când vrei un burger, să te duci spre ăla…

Amada Bălțățeanu: Da, ăla! Că tu știi că sunt trei: ăla mare-mare, ăla mediu și ăla mic-mic, dar parcă doar într-un loc le găsești pe toate? Și deja ți s-a fixat în mintea ta această ancoră la care te raportezi, despre asta este vorba. Poate fi făcută conștient sau subconștient și noi ne raportăm la ea.

După care, pentru că suntem oameni care căutăm să ne cunoaștem mai bine și să facem lucruri mai bine și să înțelegem lumea din jur mai bine, apare conceptul ăsta frumos de gândire critică.

Flavia Voinea: Adică să nu crezi tot ce auzi, să treci prin filtrul tău.

Amada Bălțățeanu: Adică să-ți mai pui întrebări, să treci prin filtrul gândirii tale. Despre om, despre situație, despre cel care a emis o părere… despre faptul că nu ești identic cu cel care a emis o părere. Bun, sunteți prieteni, dar sunteți atât de diferiți totuși…

Hai să fiu curios, am propria mea părere. Hai să văd cum văd eu, să-mi pun întrebarea Hai să văd cum văd eu nealterat de nimic.

Știu exact ce am auzit, știu exact ce a ajuns la mine, dar încerc să… vreau să văd părerea mea!

Să dezvolți gândirea critică înseamnă să te lași în primul rând ca, auzind tot ce este în jurul tău sau citind sau ascultând sau fiind parte la diverse acțiuni, apoi să le treci prin filtrul gândirii tale, prin filtrul experiențelor trăite, prin filtrul cunoștințelor tale și apoi să ai cumva o concluzie care să fie negrăbită.

Flavia Voinea: Mai e o chestie la care trebuie să fim foarte atenți. Dacă eu spun… uite, să zicem că vorbim despre Cosmin și-ți spun Cosmin nu e punctual! E doar un exemplu, căci Cosmin e punctual!

Dar, dacă spun asta, dar eu de felul meu sunt una care întârzii mereu 5 sau 10 minute, punctualitatea lui este raportată la ce?

Sau, din contra, dacă eu sunt ceas elvețian, atunci când spun despre cineva că nu e punctual poate înseamnă că întârzie 30 de secunde, ceea ce altul ignoră fără probleme. Corect? Și atunci punctele de reper pe care ți le dă o persoană care-ți vorbește despre un nou venit în echipă nu sunt neapărat ale tale.

Amada Bălțățeanu: Omul respectiv, când emite niște păreri, sunt reportate la el. Deci trebuie să știu doar că eu nu sunt el și trebuie să-mi dau șansa să am propria mea părere.

E fain să auzim oameni, că nu putem să ne imaginăm că trăim de unii singuri. Oamenii, părerile, perspectivele… toate sunt firești. Dar să ai în minte treaba asta de fiecare dată și curiozitatea asta care te face să descoperi mai mult. Hai să văd cum văd eu!

E foarte firesc să vedem lucruri diferite, parcă te face și mai curios.

Flavia Voinea: Mi se pare că e foarte pozitiv, așa cum punem problema. Hai să văd cum văd eu lucrurile. Ok, am auzit ce mi-ai spus tu, nu neapărat am procesat, adică am inclus în valorile mele. Dar am înțeles ce ai spus tu!

Amada Bălțățeanu: Da, e foarte OK și e foarte OK că ai spus-o! Mi se pare foarte bine când oamenii ajung să exprime ceea ce gândesc… bine, având în minte să creeze niște legături, niște conexiuni. Nu doar să vorbim doar ca să umple niște timp, nu mai spun de conotații negative!

Deci… e o părere. Cineva a spus-o, foarte bine. Hai să văd cum arată lucrurile și pentru mine!

Dar asta raportat la orice din jurul nostru! Burgerul cel mai burger… Ia să văd ce burger mai există!

Flavia Voinea: Nu e bine. Ca să văd dacă burgerul ăla e cel mai bun, înseamnă să mă duc să-l mănânc. Nu e bine!,

Amada Bălțățeanu: A, nu! Eu mă gândeam să citesc! Hahaha… Deci am văzut o reclamă, mai văd încă una, mai văd încă una. Mai întrebi cum li se pare… Adică nu trebuie să fii tu ăla murdar de maioneză și de ketchup! Hahaha…

Dă-ți șansa asta, să vezi și să compari și să treci prin filtrul gândirii tale și apoi să ai o concluzie personal… care este amprentată oricum de foarte multe alte lucruri în jurul nostru crezând noi că e doar a noastră.

Dar dacă te străduiești un pic și să izolezi lucrurile…

Flavia Voinea: Dar asta e muncă! Să izolez, adică să mă gândesc eu programat să încerc să ignor ce mi-ai spus tu de dimineață, ce a spus colega de la camera știrilor și ce-am auzit și în emisie.

Amada Bălțățeanu: Doar atunci când e ceva important, doar când e ceva cu miză!

Flavia Voinea: Un coleg nou în echipă e important, e miză!

Amada Bălțățeanu: Da, e miză! Și atunci, dacă e miza, îmi bat capul! De ce? Pentru că mă interesează să fac o treabă bună sau să avem o relație bună?

Flavia Voinea: face, ce face și Amada tot la muncă ajunge!

Deci trecem prin filtrul nostru. Nu ignorăm ce spun ceilalți, dar recunoaștem că sunt spuse de altă persoană decât noi. Prin urmare părerile lor sunt diferite, valorile lor sunt diferite, experiențele lor sunt diferite.

Amada Bălțățeanu: Dă-ți șansa să vezi părerea ta! Fii curios să descoperi cum vezi tu. Mie mi se pare că, dacă pleci de la ideea asta: fii curios să descoperi cum simți tu o situație sau cum vezi un om… atunci este despre tine și atunci pleci la drum cu această curiozitate!

Flavia Voinea: Curiozitate și emoție pozitivă! Și e foarte bine când alte persoane ne spun ce cred, înseamnă că au și încredere în noi, că sunt deschiși!

Amada Bălțățeanu: Avem nevoie să știm ce gândesc ceilalți. Nu luăm mot-a-mot. nu ne grăbim, dar e foarte fain să știm.

Flavia Voinea: Să știm! OK, mulțumim mult de tot.

Sper că ați reținut ideea! Dacă nu, mai ascultați o dată episodul!

Sunt Flavia Voinea. Mulțumesc!