Cum să… ne dăm seama câte șanse dăm oamenilor din jurul nostru?

Articol de Vicentiu Andrei, 4 noiembrie 2024, 09:03

• Marele semn de întrebare este când te oprești, Eu aș zice că te oprești și trebuie să te oprești în funcție de semnalele pe care le primești.

• Oamenii lasă de la ei, la nesfârșit, în momentul în care le foarte teamă: le teamă de conflict, le teamă să nu piardă, le teamă de o implicație, o consecință. Și atunci lasă…

Dar multe din consecințe și din implicații și din temeri sunt în capul lor!

• Nici un om nu poate să facă o schimbare de comportament dacă nu-i semnalează nimeni că ceva e în neregulă.

„Bun găsit, prieteni! Sunt Flavia Voinea, iar acesta este un nou episod de Cum Să…?

Bun venit, Amada Băltățeanu – trainer, profiler și un om cu care discutăm despre probleme, să zicem complicate, la care ea găsește o rezolvare simplă sau o soluție pe care putem să o punem în practică cu toții.

Amada Băltățeanu: Da, la asta m-aș duce cu mintea – o soluție mai simplă, la îndemână, care ar putea să fie pentru una dintre preocupările pe care noi le avem cu toții.

Flavia Voinea: De aici a pornit ideea acestui podcast… cum să facem diferite lucruri?

Ei, ia să te văd eu pe tine acuma… cum rezolvăm următoarea problem? Suntem într-o relație și ne-a supărat cineva. Poate să fie o relație de muncă, de școală… cineva a făcut ceva care nu ne-a convenit. Trecem cu vederea, mergem mai departe, situația se repetă, mergem din nou mai departe și parcă nu se încheie evenimentele astea negative.

Adică… am dat o șansă, am mai dat o șansă. Oamenii n-ar trebui să învețe din greșelile pe care le fac?

Ideea era că ni se spune mereu să dăm a doua șansă, uneori o dăm și pe a treia.

Cum să… știm câte șanse dăm în diferite tipuri de relații pe care le avem?

Amada Băltățeanu: Uite, asta face diferența: în funcție de tipurile de relații pe care le avem. În relațiile mai noi, tindem să fim mai puțin permisivi. Dar când vorbim despre relații care sunt mai vechi, cu anumită însemnătate, începi să fii mai permisiv, pentru că nu vrei tu să-l pierzi pe acel om cu care ai un anumit tip de relație.

Flavia Voinea: Ni se spune să dăm a doua șansă, ni se spune de când suntem mici să întoarcem al doilea obraz.

Amada Băltățeanu: Exact, exact! Cu asta creștem, nu? Și cu asta au crescut și părinții noștri. Nu e neapărat o o credință greșită, dacă o facem corect.

Flavia Voinea: Ce înseamnă corect?

Amada Băltățeanu: Ce înseamnă corect? Primul lucru pe care eu îl spun este un sfat pentru toată lumea, indiferent de vârstă: să pleci într-o relație cu cele mai bune intenții.

Primul lucru! Întorc un obraz, fac ceva bun… Poate să fie orice: un zâmbet, o întrebare, un ajutor, un ”bună ziua”… Ceva bun! Tu poți să controlezi, în cel mai bun caz, ce pleacă de la tine! Ceilalți vor acționa într-un fel. Poate vor fi oameni care au aceeași credință și vor să facă ceva bun prima dată. Și atunci se ne întâlnim în ideal, ca să zic așa… Deci aici e o situație frumoasă. O și clasăm pentru că nici nu avem ce să vorbim despre ea, doar să existe cât mai multe.

Există situația în care tu faci ceva bun, dar ai parte de o reacție negativă. Poate să fie, nu știu… ceva simplu, niște ochi dați peste cap la ceva bun al tău. ”bună, bună” și celălalt… pffff! Deci lucruri mărunțele, dar unde simți că, la ceva bun, nu s-a întors ceva bun.

Acum… ai mai multe variante. Poți să zici Nu mi-a plăcut asta! Dar poate a avut o zi proastă… sau poate s-a întâmplat ceva! Hai să văd despre ce e vorba…

Să văd despre ce e vorba înseamnă să întrebi! Să-i pui o întrebare, fără sa-l cerți. La modul am văzut ceva și mi-a atras atenția, te preocupă ceva sau e ceva ce pot face?

Asta e încă o intenție bună! Întrebarea este cât faci asta?

Dacă tu faci în continuare ceva bun… celălalt ce a învățat despre tine?

Flavia Voinea: Că ești moale!

Amada Băltățeanu: Că ești foarte drăguț, că ești foarte politicos, că ești disponibil. Văd partea bună și ei ce fac? Fac ceva bun pentru lucrurile astea sau nu? Pentru că, dacă fac ceva bun, este acel echilibru frumos de care noi vorbim. Dar dacă ei nu fac ceva bun și doar constată că oamenii se poziționează așa față de ei, în mintea lor e ca un semn de putere!

Flavia Voinea: Putere a lor și de slăbiciune a celorlalți. Și le place senzația asta…

Flavia Voinea: Pe mine asta mă umple de nervi! Am fost în această situație, exact în asta… în care eu împreună cu niște colegi eram în situația de a fi mereu zâmbitor și permisivi și căutam soluții pentru că doream foarte tare să rezolvăm o problemă. Și, de partea cealaltă, această flexibilitate a noastră sau dorință de adaptare a fost privită ca o slăbiciune.

Amada Băltățeanu: Un punct de slăbiciune, exact! Și acolo se creează brusc cu un raport de putere…

Flavia Voinea: …pe care noi, pe de altă parte, n-am putut să-l acceptăm pentru că noi nu ne considerăm nici slabi, nici inferiori.

Amada Băltățeanu: Doar aveați altă atitudine.

Flavia Voinea: Avem o altă atitudine! Când ne-am dat seama că atitudinea noastră este interpretată greșit, cumva raporturile s-au stricat atât de tare… tipul de relație și dinamica discuțiilor s-a stricat și nu s-a mai putut repara.

Amada Băltățeanu: Marele semn de întrebare este când te oprești, Eu aș zice că te oprești și trebuie să te oprești în funcție de semnalele pe care le primești. Da, faci un lucru bun, e un lucru constructiv, vrei să ajuți și nu se întoarce nimic pe aceeași lungime de undă… mai faci o dată un lucru bun, pentru că poate te gândești că celălalt, nu știu, a fost sub un anumit impuls, i s-a întâmplat ceva, s-a întâmplat ceva în familie… N-ai de unde să știi și atunci nu poți să pui o etichetă că e un om într-un fel, pe un singur caz?

Și atunci mai faci un lucru bun într-un alt moment, dar ești atent un pic la ce primești înapoi. Și dacă vezi că se repetă o atitudine, un tipar… Ăla e momentul în care, ca la carte, trebuie să schimbi ceva. Ai și varianta să menții…

Flavia Voinea: Dar conștient de data asta, adică-ți asumi!

Amada Băltățeanu: Trebuie să-ți asumi că, în momentul în care menții această bunătate neapreciată de cei din jur… o să sune ciudat… oamenii te iau de prost!

Flavia Voinea: Nu e ciudat, e real!

Amada Băltățeanu: Tu vrei să ajuți, ai arătat asta, dar celălalt nu conștientizează intenția ta. Ca el să conștientizeze intenția ta, tu faci o schimbare. Nu el!

La el totul e în regulă! El face ce vrea și tu ești bun! E situația ideală, el nu are nici o motivație să schimbe!

Și atunci, singurul care poate să schimbe ceva pentru ca relația asta să devină mai bună, este ca tu să ai o schimbare de atitudine!

Și schimbarea de atitudine trebuie să-l facă pe celălalt să zică ha? ce s-a întâmplat?

Flavia Voinea: Păi s-a întâmplat că m-am trezit! Asta s-a întâmplat!

Amada Băltățeanu: Ăsta e momentul în care el se trezește și vede că nu mai merge cum credea…

Flavia Voinea: Este vorba asta cu care am crescut, într-adevăr, cu întoarcerea celuilalt obraz… Dar mai este o vorbă din engleză: shame on you if you fool me once, shame on me if you fool me twice.

Adică o dată merge… dar dacă mi-o faci și a doua oară, shame on me.

Amada Băltățeanu: Da, are sens! Nu pot să las, nu pot să las la nesfârșit.

Oamenii lasă la nesfârșit în momentul în care le foarte teamă: le teamă de conflict, le teamă să nu piardă, le teamă de o implicație, o consecință. Și atunci lasă…

Dar multe din consecințe și din implicații și din temeri sunt în capul lor! Dar teama e atât de puternică, real puternic, încât acționează ca și cum așa se întâmplă lucrurile cum sunt în mintea lor la momentul respectiv.

Și atunci lasă de la ei, lasă de la ei, iar rolurile se stabilesc: unul dă continuu și unul primește continuu. Cel care primește continuu e foarte împăcat cu tot ce se întâmplă… nu apreciază, doar e împăcat.

Iar cel care dă trăiește cu frustrare și cu speranța, bazată pe nimic, că o să vadă că celălalt o să vadă efortul și o să întoarcă… nu o să întoarcă nimic, pentru că nu înțelege!

Când vorbim cu tinerii, când facem tipul ăsta de comportament în relații, le explicăm că poți să schimbi modul tău de abordare sau vocea, privirea. Poți să schimbi orice, dar schimbă ceva sesizabil pentru celălalt!

Pentru că nu este despre un mod al tău care trebuie să rămână la fel în toate relațiile, ci este un mod al meu care se schimbă în funcție de omul din relație. Dacă am un om care este constant bun, ești constant bun!

Flavia Voinea: Deci ideea este că, atunci când simți că dai prea multe șanse, situația nu-ți convine și, pe de altă parte, nu se repară… trebuie să spui!

Amada Băltățeanu: Trebuie să spui, trebuie să reglezi!

Flavia Voinea: Trebuie să schimbi ceva… ori prin vorbe, ori prin schimbarea de comportament, de atitudine…

Amada Băltățeanu: Da, da, da, transmise cumva. Dar transmise non-agresiv, încă o dată. Băi, mă deranjează chestia asta. Uite, când vorbesc, am senzația că fuge mintea la altceva și ești departe. Zi-mi dacă ăsta e momentul potrivit sau hai să fixăm altul, că vorbim mai târziu. Și atunci, pentru simplul fapt că dintr-o discuție mai light ai schimbat tonul, te-ai dus spre un îndemn la o acțiune, l-ai conștientizat pe celălalt că nu ești în regulă cu ce se întâmplă… Toate ajută la schimbarea rezultatul lui.

Flavia Voinea: Am avut o situație în care stăteam cu cineva de vorbă și lua foarte des telefonul în mână și își verifica mesajele în timp ce noi vorbeam. N-am zis nimic prima oară, dar m-a deranjat profund. A doua oară… am tăcut. Când a luat telefonul, am tăcut! Și m-a întrebat s-a întâmplat ceva? și am zis am vrut să-ți dau timp să termini verificarea mesajelor și, după ce o termini, putem relua discuția.

Amada Băltățeanu: Ăsta e un semnal!

Flavia Voinea: S-a prins perfect, a lăsat telefonul imediat!

Amada Băltățeanu: Ăsta e un semnal pe care l-ai dat la momentul la care tu ai simțit că nu ești confortabil deloc cu ce se întâmplă.

Flavia Voinea: Dar deloc nu eram!

Amada Băltățeanu: Puteau să fie oameni care în continuare ar fi rămas cu disconfortul pe care l-ar fi trăit. Și celălalt ar fi făcut același lucru.

Flavia Voinea: Celălalt nu înțelegea că această verificare îl deranja pe interlocutor.

Amada Băltățeanu: Dar nici el nu poate să facă o schimbare, dacă nu-i este semnalat, măcar de către un om, că e ceva în neregulă. Și atunci omul are nevoie să audă… dar când o spui, caută să nu o spui la modul certăreț și abrupt. Caută să o spui ferm! Eu cred în fermitate! Înseamnă să schimbi un pic vocea, să pui accent pe consoane…

Când înțeleg că nu e în regulă ceva, oamenii se repliază. Cei mai mulți se repliază, dar dacă-i lași, continuă… deci mare grijă cu șansele, căci nu te fac un om mai bun.

Flavia Voinea: Deci dai șanse, dar nu foarte multe!

Amada Băltățeanu: Nu, nu. Dai o șansă clar, dai a doua șansă clar… Dar de acolo este despre a căuta să reglezi ce se întâmplă, ca să nu te frustrezi, până la urmă, tu foarte tare.

Flavia Voinea: Da, pentru că e tot pentru tine.

Amada Băltățeanu: Da, e pentru tine, ca să nu mai frustrezi. Și pentru celălalt, pentru că are șansa să schimbe ceva, ceva ce tu nu poți schimba în locul lui.

Flavia Voinea: Mulțumesc frumos! O să ținem minte să dăm o șansă, o dăm pe a doua… de la a treia începem să ne gândim dacă merită și dacă nu cumva, prin dialog, am putea să schimbăm ceva și să nu mai supere și pe alții. Mulțumim frumos, Amada Băltățeanu.

Sunt Flavia Voinea… La revedere!