Cum să… ne pregătim de alegeri? Perspectiva academică | VIDEO

Pe perioada campaniei electorale, podcastul CUM SĂ...? va avea patru ediții speciale, în care vom aborda alegerile parlamentare și generale din perspective diferite, cu specialiști foarte activi în România și interesați de generația tânără.

Articol de Vicentiu Andrei, 15 noiembrie 2024, 08:16 / actualizat: 15 noiembrie 2024, 10:01

Invitatul acestui episod este Antonio Momoc – profesor, conferențiar universitar, doctor, fost decan al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.

• Unul dintre motivele pentru care tinerii nu se duc la vot este faptul că nu se vorbește despre ei. Mulți spun nu mă duc la vot pentru că nu e despre mine.

• Cred că politica trebuie să fie una a compromisului, în sensul cooperării și a negocierii și a aducerii la masă a tuturor părților.

• Jurnalistul face diferența între opiniile sale și fapte. Putem avea opinii despre orice, dar asta nu înseamnă că trebuie să le vindem publicului ca fiind fapte.

• Un jurnalist nu ar trebui să se dezbrace de haina de jurnalist niciodată. Și, dacă este jurnalist, ar trebui să opereze în primul rând cu interesul public.

„Bun găsit, prietenii! Sunt Flavia Voinea, vă salut la o ediție specială a podcastului Cum să…? O ediție specială dedicată din nou alegerilor și comportamentului tinerilor față de alegeri. Alături de mine, de data aceasta, colegul și prietenul meu Antonio Momoc. Bun venit.

Antonio Momoc: Bine v-am găsit, mulțumesc pentru invitație.

Flavia Voinea: Cu mare drag, eu mulțumesc că suntem aici, pentru că prevăd o discuție interesantă. Antonio Momoc este profesor, conferențiar universitar, doctor și a fost decanul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, acolo unde acum este profesor.

Un expert media și o perspectivă academică, asta am dori să obținem de la tine, pentru că noi avem acest aceste ediții speciale ale podcast-ului, dedicate celor care votează acum pentru prima oară. Este o categorie cu care tu interacționezi din postura ta de profesor la facultate, și anume studenții din primii ani, automat sunt acum și în această postură. În fața acestui moment important pentru toată lumea, spunem noi, cu experiența și gândurile noastre.

Nu toată lumea este la fel de receptivă față de fenomenul politic și asta este prima întrebare. Cum vezi tu generația nouă, tânără, în raport cu procesul electoral, cu procesul de vot?

Antonio Momoc: Cred că tinerii, aceste generații de 18-23, 18-25, mai ales cei care au studii superioare și sunt angrenați în viața studențească, sunt destul de prezenți și destul de implicați civic și destul de implicați și atenți la viața politică. Deci ei sunt la vârsta la care cred că lucrurile pot fi schimbate de-o manieră chiar radicală prin implicarea lor și cer, de fapt, celor mai în vârstă asta – establishment-ului, reprezentaților societății, repezentaților politici, academici, elitei politice, academice, științifice, chiar de business ș.a.m.d. Cer schimbări mai radicale și cer chiar socoteală pentru situația în care suntem în momentul de față, fie că ne referim la soluția economică, fie că ne ferim la climă, mediu, fie că ne referim la drepturile omului. Deci sunt o societate tânără, din mediul academic, partea socieții civile care este destul de activă, destul de implicată și care cere și dorește schimbări radicale și imediate, deci sunt foarte implicați.

Dar trebuie să punem aici un semn de exclamare, să atragem atenția că ne referim la tineri în general educați și care sunt angrenați cumva în sistemul de educație superioară sau care se pregătesc pentru zona aceasta. Nu sunt, nu sunt neapărat reprezentativi pentru categoria lor de vârstă, pentru că tinerii 18-25 de ani, cei mulți dintre ei, nu sunt neapărat la facultate și nu îmbrățișează neapărat aceste valori despre care discutăm acuma.

Flavia Voinea: Mulți din cei cu care am discutat la aceste ediții speciale consideră că această generație tânără este una foarte pragmatică, este una care cere rezultate, uneori chiar încheie virtual contracte cu clasa politică, în cazul de față. Este pragmatică și este mai interesată de rezultate decât alte generații. Împărtășești această părere?

Antonio Momoc: Da, și nu, în sensul că eu văd și un tip de idealism și de naivitate care înseamnă în același timp și dorința asta de schimbare imediată și cu orice preț. Văd la cei mai educați, mai implicați civic și politic, și o anumită intransigență, și o anumită dorință, mai mult sau mai puțin exprimată, de revoluție, de schimbare radicală, de rupere cu trecutul imediat și chiar cu cel post-comunist.

Pe de altă parte, sigur, există și un pragmatism, în sensul că țin foarte mult la timpul lor și iarăși ne uităm la cei mai educați dintre ei și cei mai angrenați în viața socială sau viața economică. Și aceștia, sigur, pentru că țin foarte mult la timpul lor, au și pretenții mult mai specifice, mai clare, față de angajator în ceea ce privește fie salariul sau formele de remunerație, de venit, fie în ceea ce privește beneficiile care să vinî odată cu intrarea pe piața muncii. Beneficii care țin, de regulă, de viața lor particulară, viața lor privată, de dezvoltare a lor personală.

Flavia Voinea: De unde își iau tinerii acestei generații informațiile? Care sunt sursele lor de informație?

Antonio Momoc: Sigur, iarăși ne referim tot la categoria aceasta de vârstă 18-25, dar iarăși mă refer în mod particular la cei cu studii superioare aici sau care sunt angrenați în sistemul de învățământ superior, chiar dacă încă nu au studii superioare încheiate. În general, informațiile de interes public și le extrag din zona online.

Dar acest online este foarte diversificat și sunt studii diferite care ne arată că în cea mai mare măsură știrile se iau din surse online, mai ales cele cu caracter politic. Pot fi site-uri de știri online OK, dar cam la egalitate și uneori mai mult decât din zona aceasta. Depinde, repet, de nivelul de educație digitală, de educație media pe care îl au grupul la care ne referim. Ei se duc în special pe rețelele sociale, deci informația în bună măsură se ia de pe social media, nu de pe site-uri de știri calificate cu jurnaliști profesioniști sau site-uri care să reprezinte anumite organizații, instituții de presă tradiționale. Se duc în social media foarte mult și iau și din surse alternative, din online, în sensul acesta ne referim aici strict la acele organisme de presă, la acești jurnaliști care nu sunt atașați la un trust tradițional, comercial sau public ci total independenți, care își culeg, care-și atrag banii mai ales din sursele de finanțare, din donații.

Dar surse online pot să fie și surse dubioase, nu neapărat profesioniști. Pot fi și blog-uri, pot fi multe. Sunt și site-uri de știri care nu sunt neapărat profesioniste, sunt tot felul de site-uri care pot promova teorii ale conspirațiilor, surse de știri neverificate ș.a.m.d. După care, pe social media la fel, putem găsi o paletă atât de largă.

Social media înseamnă atât presă serioasă în care se promovează calitate, dar și păreri personale ale unor indivizi care n-au niciun fel legătură cu jurnalismul. Sunt influenceri, lideri de opinie care n-au legătură cu verificarea informațiilor și care livrează acolo știri ca și când ele sunt credibile.

Dar vreau să mai adaug un lucru – un studiu pe care le-am realizat în cooperare cu cei de la Dentsu România, am făcut o comparație între perioada de dinainte, în timpul și după pandemie. Studiul arăta faptul că tinerii din România au consumat în bună măsură informații pe durata pandemiei, de exemplu din zona online și din social media. Dar în mod paradoxal pentru noi, de fapt contraintuitiv, s-au dus pe surse tradiționale, fie online, fie broadcasting (de televiziune sau de radio) și au verificat informațiile pe care le găseau în spațiul social media de regulă, pentru a se asigura că acele informații nu sunt fake news. Și atunci s-a observat o creștere a consumului de televiziune, în mod particular televiziuni de știri, ceea ce arată, paradoxal, faptul că nu a crescut doar consumul de internet de exemplu, consumul de internet pe rețele sociale nu avea cum să crească în categoria asta de vârstă, pentru că tinerii erau deja acolo… până spre 100%. În schimb, a crescut foarte mult consumul de rețele sociale și surse dubioase online rândul celor mai în vârstă. Mulți dintre cei în vârstă, care nu erau pe Tiktok sau pe alte platforme de acest tip sau pe Whatsapp… au intrat pe ele. Pe grupurile de Whatsapp s-au răspândit foarte multe conspirații pe durata pandemiei împotriva vaccinului, împotriva măștii ș.a.m.d. au consumat foarte multe informații și au extras mai mult informații și au răspândit la rândul lor informații din online.

Sigur, cei mai în vârstă sau cei mai educați adulți și-au luat informații, atât din online, cât și din surse tradiționale, dar observăm că a crescut în mod paradoxal consumul de internet pentru cel mai în vârstă și a crescut consumul de televiziune și radio ca sursă de informare serioasă în rândul celor mai tineri.

Flavia Voinea: Asta mi se pare foarte interesant, pentru că este unul din atributele esențiale ale radioului și televiziunii în general, cele main stream, să zic așa, și anume credibilitatea. Noi punem extrem de mult preț pe acest atribut și atunci când oamenii vin spre aceste medii, chiar și pentru a verifica informația găsită în altă parte, mie mi se pare un lucru bun. Înseamnă că evită și capcana pe care o reprezintă social media atât de des. Din păcate.

Antonio Momoc: Da, e o sursă de credibilitate. În prima etapă, atunci când emit știrile, au cea mare audiență, dar pentru context, pentru debunking, pentru verificare. În mare parte, publicul nu se duce neapărat pe site-ul de fact checking, da, ci se duce pe site-uri care reprezintă surse credibile, pentru a-și verifica informația.

Dar cei care își extrag aceste informații, fie și politice, din social media, de multe ori nu o fac pentru ca o sursă de credibilitate, ci ca sursă de distracție, de socializare și de entertainment.De multe ori se consumă așa-zisele informații de acolo, de multe ori cu caracter de, cum spuneam, de fake news sau de teorii ale conspirații sau știri parțial verificate sau bombastice sau păreri, opinii personale, vândute cu titlu de știre.

Dar oamenii le consumă sau le discută dintr-o dorință de a fi prezenți, de a fi relevanți, de a se exprima în legătură cu anumite subiecte, de a le ridiculiza… fie unii le cred și le răspândesc mai departe.

Sunt oameni care, din păcate, și acum, fie chiar și tineri, iau site-uri astea de distracție, de umor precum Times New Roman ca și când ar fi o sursă credibilă, o agenție de presă. Și cred știrile de acolo ca și când sunt unele serioase. Și există și asemenea cazuri, deși cei mai mulți știu că lucrurile nu stau așa.

Dar au au fost multe situații în care pagini de social media au fost surse de știri și au devenit virale pentru că oamenii au luat de bune anumite articole… există chiar un tip de pagină de tip Make Romania Great Again… și acolo sunt foarte multe conspirații sau foarte multe știri pozitive, să spun așa, despre România, invenții și descoperiri care nu au existat niciodată. Dar sunt foarte mulți oameni care le iau de bune și le se laudă, se mândresc cu ele, le răspândesc după aceea pe Tiktok, pe instagram, pe facebook. Da, da, da.

Flavia Voinea: Și mai este și ideea care mă frământă pe mine de ceva vreme cu diferența clară dintre jurnalist și creatorul de conținut. Creatorul de conținut, care este un lucru foarte bun, dar nu tot ceea ce el pune în online-ul acela reprezintă știre.

Jurnalistul poate fi creator de conținut, dar creatorul de conținut nu este obligatoriu jurnalist.

Antonio Momoc: Corect, foarte corectă observația.

Creatorul de conținut poate fi o sursă de informare pentru jurnalist. Jurnalistul poate să ia lucruri de acolo pe care să le verifice și să le dea mai departe cu titlul de știre verificată sau poate să demistifice anumite informații pe care creatorul de conținut din diverse surse sau cu metodele, mijloacele lui, le construiește sau le viralizează. Un jurnalist verifică din mai multe surse și poate să stabilească în ce măsură e un derapaj acolo sau există ceva adevăr pe care să-l preia mai departe.

Creatorul de conținut operează în spiritul acesta al libertății de exprimare, pe când jurnalistul are și o anumită responsabilitate în spiritul profesionismului său față de interesul public și față de valoarea de informație a lucrurilor pe care le exprimă.

Jurnalistul face diferența între opiniile sale și fapte. Putem avea opinii despre orice, dar asta nu înseamnă că trebuie să le vindem publicului ca fiind fapte.

De multe ori, creatori de conținut fac asta. Și sunt și jurnaliști care, din nefericire, în zona online își dau jos pălăria de jurnalist și devin influenceri… produc această confuzie la nivelul publicului și vând opiniile personale ca și când ele sunt informații. Asta e un deserviciu pentru jurnalismul profesionist.

Flavia Voinea: Asta cu pălăriile diferite și cu astăzi sunt așa, mâine sunt așa…

Antonio Momoc: Și ei sunt cetățeni și au dreptul la exprimare și la opinie. Și atunci pot, în social media, să spună ce le trece prin cap, să facă presupuneri, presupoziții, intuiții, să exprime opinii. Până la urmă, e libertatea lor. Dar ei de multe ori sunt percepuți ca fiind jurnaliști informați. Și opiniile lor sunt luate ca fiind…

Flavia Voinea: Da, au un bagaj în spate, publicul îi percepe ca fiind jurnaliști, iar ei sunt conștienți de asta.

Antonio Momoc: Da, din diverse motive, pentru diverse agende pot să facă asta. Dar opinia mea este că un jurnalist nu ar trebui să se dezbrace de haina de jurnalist niciodată. Și, dacă este jurnalist, ar trebui să opereze în primul rând cu interesul public.

Flavia Voinea: Și din motivul ăsta e necesară mai multă responsabilitate, chiar atunci când discutăm de pagini personale sau comportamentul permanent al jurnalistului.

Generația tânără cu care interacționezi tu este interesată de procesul de vot? Se va duce să voteze?

Antonio Momoc: Da, repet, cred că tinerii educați, cu studii, superioare, în bună măsură vor participa, se vor implica. Dar dacă ne uităm pe cifre, pe datele mari, observăm că în general, din categoria asta de vârstă 18-25, undeva la până spre 30% dintre ei sunt interesați și participă în ziua votului efectiv. Iar dacă ne uităm la tipologia de atitudini pe care o au și arată lucrurile acestea… avem o creștere a interesului pentru politică și pentru participare, comparativ cu acum cinci ani.

Există și acest studiu la comanda fundației Friedrich-Ebert România realizat de casa de sondaj Ipsos în martie anul acesta pe grupul de vârstă până în 25 de ani. Studiul arată faptul că există o creștere, aproape o dublare a interesului pentru politic și o promisiune că își asumă și vor participa politic, ceea ce înseamnă de la un 9% la 18% dintre ei vor participa. Dar vedeți, mai avem până la 80% care e foarte mult. Mai mult decât atâta, aproape jumătate dintre ei (45%) acuma spun că nu sunt deloc interesați de politică, deci a scăzut dezinteresul, căci era 75%.

Flavia Voinea: Și când spunem că s-a dublat numărul celor care vor participa… Sigur, asta pare o veste foarte bună, dar ne uităm la cifre și vedem că s-a dublat de la 9 la 18. Parcă atunci e…

Antonio Momoc: … e destul de dramatic, pentru că participarea tinerilor este în continuare destul de scăzută, iar interesul pentru politică destul de scăzut. Ei exprimă prin asta și o dezamăgire față de clasa politică și față de sistemul politic în ansamblu.

Pe de altă parte, sigur, pe prezența lor pe ușoară creștere și un interes crescut, vedem participarea la proteste, participarea lor în societate civilă, interesul pentru ONG-uri, sunt angrenați mai mult în viața politică.

Dar per ansamblu, cei mai mulți dintre ei nu își doresc politică sau sunt prea puțin interesați de politică și prin urmare, să credem că votul lor va înclina cumva rezultatul alegerilor este prea mult spus. Dar dacă se mobilizează și participă acești tineri, sigur că pot să încline balanța.

Și aș vrea să mai punctez aici ceva, și anume chiar din rândul celor care se duc și promit că vor participa… atitudinile lor de multe ori nu sunt cele mai moderate și când mă refer la asta, mă refer la faptul că nu preferă neapărat formațiuni politice cu mesaj mainstream. Mulți dintre cei care participă acolo, sigur, într-un proporție de 30% vor merge spre mainstream, dar mai avem 70% dintre ei care merg la vot, care nu se produce pe mainstream.

Vor fi un 30-30-30, în sensul că vom avea un 30 la extrema stângă. Sunt mulți care merg pe valori mai degrabă de tip planetar, global, ultra-progresism, incluziune, ș.a.m.d. Deci o zonă din asta de stânga, liberală… dar există un 30 care se ducă într-o zonă ultranaționalistă, aproape neofascistă. Adică avem tineri care pot avea sau nu studii superioare și care să prefere formațiuni care sunt anti-europene, antidemocratice, antisistem, anti-partid, anti-politică. Deci, de aceea avem în sondaje și o preferință destul de ridicată în sondaje cu privire la participa la aceste alegeri. Dintre tinerii care zic că se duc la vot, la toate alegerile, 30% dintre aceștia înclină spre formațiuni mai degrabă antisistem, antipolitic. Și același lucru să știți că este valid întreaga Uniune Europeană.

Da, de exemplu, foarte interesant: în Germania, studiile similare arată faptul că există o preocupare a tinerilor pentru mediu. Da, există o preocupare pentru verde, pentru politicile Verzilor. Deci, există o preocupare pentru protejarea mediului înconjurător și pentru o viață sănătoasă. Dar asta nu este cuplat în mod automat cu valori de stânga progresistă precum incluziune socială, legalitate de gen sau drepturi pentru minorități sexuale, ci mulți dintre ei îmbrățișează mai degrabă viziuni politice de extremă dreapta și preferă, în același timp cu lupta pentru mediu, o luptă pentru protejarea interesului național etnicistă, chiar de rasă pură ș.a.m.d. ci se alunecă într-o extremă dreaptă, dar în același timp pentru valori care sunt pro-mediu.

Flavia Voinea: O contradicție.

Antonio Momoc: Într-un fel da, dar dacă ne uităm la tradiția din Germania nu e neapărat o contradicție. Pentru că naziștii și mulți dintre cei din grupările conservatoare de extremă dreaptă de acolo simpatizau și cu ideea asta de pământ tradițional al neamului, al patriei care trebuie protejat. Și atunci și resursele naturale trebuie protejate și patrimoniu natural trebuie protejat, dar nu în sensul că să protejăm neapărat pentru mediu, cum ar spune mișcarea ecologistă așa și pentru dintr-un motiv național.

Dar pe de altă parte ce observăm este în ultimii patru ani pe fondul crizei pandemice, pe de o parte, și pe de altă parte, pe fondul războiului. Observăm o sărăcire a categoriilor tinere de vârstă, practic o pierdere a statutului și a nivelului lor, a puterii lor de cumpărare, a capacităților din chiar lumea occidentală, nu doar din România, cu locuri de muncă mai incerte și mai puțin bine plătite.

Chiar dacă, cum spuneam, la un moment dat Partidele Verzi, chiar și în Germania, au fost la guvernare, aveau un sprijin foarte puternic rândul tinerilor, observăm că își pierd acest această susținere și că mulți tineri, tocmai din cauze economice, preferă populismul economic de dreapta, de cele mai multe ori, sau de stânga, dar în orice caz nu valorile progresiste sau inclusive.

Flavia Voinea: Ce crezi că este important atunci când un tânăr își stabilește pe cine va pune ștampila: persoana, omul sau programul, ideologia pe care acesta o prezintă? Să întreb altfel: este important votul rațional sau votul emoțional?

Antonio Momoc: E un pic din ambele. Dar am observat că, odată cu generația tânără, fie că este sau nu este foarte educată formal, o reideologizare a preocupărilor pentru politică. Dacă noi eram foarte preocupați și de persoane atunci când alegeam președintele, ne interesa foarte tare în generația mea această personalizare a vieții politice, cum arată și ce spune cel care conduce, mai ales în bătălia unu la unu cu celălalt, în dezbaterile publice sau în această competiție tip horse race… ne interesa cum zice fiecare.

Observ la cei mai tineri, fie că, spuneam, sunt poate mai săraci, din mediul suburban sau urbanul mic sau rural și preferă mai degrabă formațiuni antisistem, din zona de dreapta conservator, fie că sunt copii, tineri care vin dintr-un mediu mai avantajos sau poate chiar din unele mai sărace, dar sunt acuma mediu urban, unde beneficiază de o anumită educație și anumite venituri, poate sunt și angajați în corporații ș.a.m.d. și obțin, au un nivel de trai mediu, să spunem, sau un pic mai sus și se duc într-o zonă a incluziunii, se duc într-o zonă mai degrabă a diversității, a celor care apără interesele celor mulți din punct de vedere al apartenenței la gen, nu neapărat numai la o clasă socială.

E, cum spuneam, observ această ideologizare și într-o parte și într-alta și o preferință pentru figuri politice sau partide politice care exprimă cumva aceste valori pentru care luptă.

Adică sunt clar preocupați în primul rând de valori, de opinii politice, de proiecte politice. Așa ca seamnă că sunt preocupați de ideologii. Deci, în primul rând, caută acele personaje, acele partide care exprimă cel mai bine aceste ideologii. Caută vocile care să vorbească în numele acestor valori. Și de asta am observat mai ales la cei mai educați, în discuțiile pe care le avem în seminar. La facultate eu am cursuri de marketing politic, am cursuri de publicitate electorală, deci discutăm despre mesajele politicienilor. Observ la ei o o anumită intransigență și o anumită dezamăgire în legătură cu candidații, candidatele care amestecă ideologiile care vorbesc și de stânga, și de dreapta, în același timp, care vorbesc și de religie, și de drepturile ateilor, de și minorități sexuale în același timp. Nu le place.

Flavia Voinea: Sunt cei care vor să-i mulțumească pe toți.

Antonio Momoc: Nu le plac personajele care vor să-i mulțumească pe toți și să vorbească pentru fiecare categorie pe înțelesul sau pe placul lor. Preferă oameni care își asumă ei.. în limbajul prezent, tinerii așa spus ”sunt asumați”.

Deci cei care ”sunt asumați”… cei care asumă în politicile publice pe care le propun sau pe care le susțin, pe care se bat, în discursul public sau în acțiunile politice o poziție fermă, clară într-un sens sau în altul, fie că este stânga, fie că este dreapta, fie că centru.

Cei asumați sunt preferați. Sunt preferați tinerilor, da! Ei îi preferă pe cei care sunt foarte deschiși cu opiniile lor și care au opțiuni foarte specifice, clare.

Cu alte cuvinte să li se spună verde în față exact ce susțin, ce spun. Nu le plac lucurile neclare și cred că au această pretenție în general, de la sistem, de la sistemul politic, de educație, cultură, de la elita academică, de la profesori lor, de la modelele lor. Vor să li se spună foarte clar că sunt într-o parte sau într-alta.

Pentru că ei se poziționează foarte clar și asumă foarte sincer lucrurile în care cred.

Flavia Voinea: Da, nu e ușor să le faci față.

Mai vreau să mă lămuresc în privința unui tip de strategie, dacă vrei, pentru primul tur.

Sunt două tipuri de abordări.

Una este să te duci să votezi personajul în care tu crezi, dintre cei 14 candidați. Probabil că tu rezonezi cu 1, 2, 3 și ai o listă scurtă, după care ai un preferat cu care votezi. Asta este o opțiune: să votezi fix cu cine crezi tu că e potrivit valorilor tale.

A doua variantă ar fi votul util, în care să te gândești cine ar avea șanse să meargă în turul doi și să te gândești cumva strategic spre care dintre variantele astea înclini. Ce ai face tu și ce l-ai sfătui pe alții? Să zicem că ai un tânăr pe care care nu e sigur dacă merge la vot, cum ai pune problema în fața lui?

Antonio Momoc: Eu eu cred că, atunci când vorbim de o paletă largă, în primul rând, nu ar trebui să dăm un vot util. Ar trebui să dăm un vot care să fie în acord cu ceea ce cred că reprezintă cel mai bine credințele noastre acel partid, acea formațiune, acea asociație, organizație, acel candidat dintr-un partid sau independent sau ce o fi el… acea figură. Alege candidatul care reprezintă cel mai bine viziunea ta, interesele tale, originea ta socială, opțiunile tale politice sau pentru mediu sau pentru grupurile sociale din care provii, al cărui proiect vine cel mai aproape de interesele grupului din care faci parte sau proiectului de societate la care aspiri.

Deci, din punctul ăsta de vedere, nu aș opta pentru un un vot pragmatic sau pentru a nu irosi voturi sau răul cel mai mic sau lucruri de genul ăsta, pentru că dacă am face așa, practic anulăm din de la bun început, din capul locului, orice șansă pentru cât de mică reprezentare unei mișcări politice în care noi credem și care în momentul de față este la un nivel mic. Și dau un exemplu aici, există un candidat din zona verde, ecologistă și a verzilor… care provine din România, care este acuma vicepreședintele Parlamentului European și care a plecat de la aproape zero șanse și cu ajutorul tinerilor care l-au susținut în online și care s-au organizat în online a reușit să intre în Parlamentul European, ceea ce arată că dacă tinerii ar fi fost pur pragmatici în sensul în care discutat mai devreme și ar fi optat pentru cei care au cu adevărat șansă, atunci că nu ar fi dat acea șansă a acelui om.

Pentru că unul dintre motivele pentru care tinerii nu se duc la vot, dincolo de dezamăgire, dincolo de nemulțumirea în legătură cu ce se întâmplă sau cu viața lor economică, socială sau oportunitățile care se oferă, este faptul că nu se vorbește despre ei, mulți spun nu mă duc la vot pentru că nu e despre mine. Politicieni nu vorbesc despre tineri. Pentru foarte mulți e tocmai acest lucru, că ei nu găsesc acel candidat, acei candidați care să adreseze în mod pregnant, direct, problemele sau interesele sau nevoile tinerilor? Nu se referă nici la valorile lor, nici la problemele lor, nici la interesele lor, nici la cine sunt ei ca generație și din acest motiv tind să nu participe la vot unul dintre ei sau să voteze cumva antisistem, pentru că niciunul nu este bun. Și atunci să-i sancționăm pe toți.

Flavia Voinea: Și crezi că generația actuală de politicieni, cea care este pe buletinele de vot de acum, găsește calea să ajungă la alegătorii tineri?

Antonio Momoc: Nu cred, nu cred, asta spun.

Flavia Voinea: Deci senzația tinerilor e corectă. Nu li se vorbește!

Antonio Momoc: Da, exact. Cred că în momentul de față clasa politică, politicienii privesc lucrurile foarte pragmatic la rândul lor și tot în termeni de marketing politic – se adresează unei piețe în legătură cu care știu clar că vor aduce niște voturi. Pentru că n-au această siguranță că tinerii chiar vor ieși să sprijine un candidat sau că ei întruchipează fix acele valori sau acea personalitate care să corespundă cu cerințele lor, pentru că ei au și cerințe, nu doar de promisiuni și de proiecte, au și cerințe de ordin moral, de ordin etic în legătură cu candidații, vor ca acel candidat pe care ei îl preferă, chiar să trăiască, nu doar să facă după valorile în care ei cred sau pe care le susțin. Și atunci, dacă ei observă că există această distanță, această nesuprapunere între cum trăiesc, ce fac și ce spun candidații, nu-i mai preferă. Și cum politicienii români sunt foarte serioși, pragmatici și știu că nu sunt idealiști și că au fiecare păcatele lor, nu se adresează unei categorii foarte intransigent din punct de vedere moral sau etic și atunci merg cu alte mesaje de tip catch all, de tip populist…

Din acest motiv, tinerii nu au realmente un asemenea personaj, pentru că ei sunt foarte exigenți și, cum spuneam, de aici și o naivitate a lor, dar în același timp își doresc schimbare de societate și schimbare de societate politică și de clasă politică. Și așteaptă să vină aceea, acela, aceea care e diferită, sunt diferiți de actualii politicieni, de cei mai mulți dintre ei, și optează pentru ei. De aceea suportul sau tipul ăsta de formațiune politică sau de personaj politic sunt destul de rari, pentru că e greu să găsești așa ceva. Să reușească să aibă și o platformă, să aibă și credibitate, să și crească și să fie și sfântul politicii. Nu? E foarte complicat să întunești toate criteriile de exigență pe care tinerii le au, dar asta nu îseamnă că ei nu trebuie să le aibă și asta nu înseamnă că nu trebuie să căutăm mai departe o asemenea clasă politică.

Flavia Voinea: Exact, mi se pare că e foarte bine că ei sunt așa.

Antonio Momoc: Aceste pretenții și această presiune va determina din ce în ce mai mult ca oameni din ce în ce mai onești, oameni din ce în ce mai serioși și care își asumă, cum spun ei, și trăiesc valorile, să intre în politică și ei înșiși să intre în politică și în felul acesta să sprijine asemenea mișcări.

Flavia Voinea: Foarte interesantă abordarea asta a exigenței de care generația tânără de dovadă în raport cu clasa politică. Sper din suflet ca numărul lor la urne să fie mare.

Antonio Momoc: Eu nu pentru că vă spun de ce, pentru că, în momentul de față, mulți dintre cei care spun că vor merge la vot merg spre opțiuni radicale, nu merg spre moderație. Părerea mea e că ar trebui să existe acel tip de politicieni pe care îl vor ei, dar cu mesaj, cu program moderat, nu intransigent, nu de tip Robespierre-an, de tip ghilotină, nu de tip clivaj social și nu de tip hai să eliminăm cu totul din viața publică pe cei care nu sunt ca noi. Cred că politica trebuie să fie una a compromisului, în sensul cooperării.

Flavia Voinea: Și a negocierii…

Antonio Momoc: Și a aducerii la masă a tuturor părților. Și de aceea spun: atâta vreme cât există o proporție foarte mare de tineri care preferă mișcări radicale de tip extremă dreaptă, fie și în România… arată sondajele că pe locul doi în preferințele tinerilor sunt în general partide de extremă dreaptă în România… Deci alea sunt și intransigente politic, și moral, și cum vreți, și creștinește, și etc. Cred că din punctul ăsta de vedere este este periculos, ușor periculos, dacă nu de-a dreptul periculos. Și de aceea am îndemn la mai multă moderație, chiar dacă trebuie să avem pretenție și așteptări cât se poate de exigente cu privire la moralitate, nu înseamnă că trebuie să să preferăm mesaje sau politicieni sau formațiuni politice care sunt total intrasigente până la a atinge extremismul.

Flavia Voinea: În regulă. Mulțumesc pentru explicațiile astea. Aș vrea să ne întâlnim și după alegeri, după 8 decembrie, ca să le avem pe toate pe masă, inclusiv modul în care s-a votat și poate ne dăm seama în ce direcție au mers categoriile de vârstă care s-au prezentat la vot, inclusiv tinerii.

Antonio Momoc: Cu drag.

Flavia Voinea: Mulțumesc foarte mult. A fost ultima ediție, dragi prieteni, de Cum să…?, edițiile speciale care s-au adresat tinerilor aflați la primul vot. Eu sunt Flavia Voinea, vă mulțumesc.”