Cum să… interpretăm perioada electorală care nu s-a încheiat? perspectiva sociologică | VIDEO
Invitatul acestei ediții speciale care închide, temporar, perioada electorală este Gelu Duminică, sociolog și profesor asociat al Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București.
Articol de Vicentiu Andrei, 10 decembrie 2024, 07:27
-
Avem ceea ce am semănat. Am semănat dihonie, avem dihonie. Adică ar fi fost stupid să avem grâu, când noi am semănat neghină.
-
La noi numărul de dezamăgiți este foarte mare. Oameni care se simt abandonați pe constructul politic actual… Oamenii care se vor simți abandonați vor căuta salvatori.
-
Cauza pentru care fake news-ul este rostogolit este faptul că noi nu avem gîndire critică.
-
Noi reducem democrația la vot. Nu, fraților, democrația nu e doar cu votul. Democrația e și despre instituții care funcționează. Democrația este și despre meritocrație. Democrația este și despre alte principii. Băi, nu e doar cu votul! E și cu multe altele!
Bun găsit, prieteni!
Sunt Flavia Voinea și vă salut la ultima ediție specială a podcastului “Cum să…?” dedicat alegerilor parlamentare și prezidențiale.
Astăzi am fi vrut să facem o discuție despre cum să închidem alegerile, cum să interpretăm rezultatul alegerilor, cum să ne bucurăm de noua garnitură de politicieni care ne va conduce în următorii ani. Ce să vezi, nu suntem în această situație!
Și sunt acum în situația fiului meu, care are 15 ani: La ce mă uit? Așa întreabă el, așa îmi vine să întreb si eu: Unde suntem, la ce ne uităm? Bună ziua și mulțumesc, Gelu Duminică, sociolog și un prieten al nostru, cu care discutăm de obicei verde în față lucruri, așa cum discutăm între noi, ceea ce mă bucură foarte tare, dar cu argumentele și experiența specialistului, ceea ce, de asemenea, este util.
Gelu Duminică, din perspectiva ta de sociolog, ce am avut în aceste șase săptămâni și de ce nu s-a închis cercul?
Gelu Duminică: Noi am avut România, România în diversitatea ei, așa cum arată ea. România nu este un bloc unitar, ca nicio altă națiune.
Avem oameni de toate felurile, avem clivaje de toate felurile pe care noi am crezut că n-o să le vedem materializate, și în lumea politică, și în lumea democratică.
Avem ceea ce am semănat. Am semănat dihonie, avem dihonie, am semănat liderii ăștia care mai degrabă au antagonizat decât au unit… Avem antagonizare, da? Adică ar fi fost stupid ca să avem grâu, când noi am semănat neghină.
Eu am mai spus glumind, că numai în ultimul an noi ne-am antagonizat pe lucruri incredibile. Adică noi ne-am certat două săptămâni între noi, cu capete de afiș în toate presa, pe ce gem muzical ascultăm și dacă un gen muzical are ce căuta pe o scenă sau nu! Nu e vorba că ne-a cauzat neplăceri și că am dezbătut… Nu! Noi ne-am antagonizat, da? Ceartă, da? Inducere de infioritate, scandal, etichete ș.a.m.d. Aduceți-vă aminte scandalul Babașa!
Noi ne-am antagonizat pentru că unii s-au dus la Sfânta Parascheva, pupătorii de moaște versus apărătorii statului laic.
Și ne-am antagonizat din nou de n-am știut ce-i cu noi.
Înainte noi ne-am antagonizat pe multe alte chestii de genul: unii care protestau în fața în Piața Victoriei erau tineri, frumoși, europeni. Vă spun etichetele de la vremea lor… Și alții care protestau în fața Palatului Cotroceni erau bătrânii, retograzii și știrbi.
Și, dacă vreți, continui cu cât de mult ne-am antagonizat noi în ultimii ani. Nu mai vorbesc de vaccin, anti-vaccin, nu mai vorbesc de toate lucrurile alea…
Băi, ne-am antagonizat într-un mare fel!
Flavia Voinea: Asta mi se pare o mare, mare problemă. Ok, suntem în fața unui vot, alegem diferit, dar noi tot acasă mergem, tot cu oamenii ăia lucrăm, tot cu oamenii ăia trăim și, mai mult decât atât, va trebui să trăim în următorii patru ani.
Gelu Duminică: Asta e România, asta am semănat. Adică, de prea multă vreme la noi totul a fost cu ”ba pe a mă-tii”, a fost împotrivă. Adică, pe noi nu ne-au coalizat nici principiile, nici valorile. Nu am apărat principiul, indiferent care era, noi l-am apărat pe-al nostru.
Noi am pervertit principiile, noi n-am discutat despre principii. Noi am discutat despre antagonizare!
”Divide et impera” zice un vechi proverb, cred că domnul Georgescu ar spune că este a lui Țuțea, habar n-am… Noi am fost foarte ușor de manipulat. Exact ca-n mitul peșterii a lui Platon, pentru că ni s-au arătat foarte multe umbre și ne-au fost prezentate drept adevăr.
Și atunci… de la ”nu ne vindem țara din 90”, la ”nu vrem bani, nu vrem valută, vrem ca Roman să conducă”, ca să nu spun cum era fix atunci… Toate narativele astea până la ceea ce am avut acum au arătat că, de fapt, noi nu avem o minimă cultură de dezbatere, nu avem o minimă gândire critică, nu ne cunoaștem istoria, nu înțelegem ș.a.m.d.
Acuma, întrebarea e ”bun, și de unde ar fi trebuit să avem chestiile astea, în condițiile în care nouă nu ne-au fost arătate?”. Adică suntem la 30 de ani de când am văzut comunismul și noi nu avem un muzeu al comunismului, nu știm ce s-a întâmplat? Noi încă avem, parte din societate, foarte multe nostalgii față de perioada aia.
Au trecut 80 și ceva de ani din al doilea război mondial și noi n-am învățat nimic despre regionalism mic, despre nazism. Mai mult decât atât, noi refuzăm să spunem că România este al doilea stat ca duritate împotriva propriului popor în perioada nazistă. Pentru că primele lagăre de exterminare au fost făcute de Armata română în Transnistria ș.a.m.d. Noi nu am învățat!
Noi am aflat despre robie, despre toate ororile alea, câți am aflat și ce-am aflat, foarte târziu! În universități nu avem studii de genul ăsta, în licee aproape deloc, în școala generală qvasi-inexistent… Și atunci de unde să știe omul ăla?
Flavia Voinea: Și asta permite unora să vină cu idei pe care nu le putem combate pentru că n-avem cunoștințele.
Gelu Duminică: Permite unora să ne hrănească demonii, da, să ne antagonizeze și mai mult, adresându-ne frustrările. Bă, voi știți cine am fost noi odată? Băi, noi am avut tunelurile, mă! Bă, cultura dacă, de fapt, a influențat cultura romană? De fapt, latina nu e latină, e daca veche, mă… ești prost?
Și lumea zice: Da, mă…
Flavia Voinea: Câtă dreptate ai!
Gelu Duminică: Câtă dreptate ai! Cine am fost noi odată?! Pentru că, din nou, mare parte a ideilor pe care noi le-am primit, conștient sau inconștient, ne-au arătat faptul că românul era din coasta lui Dumnezeu, din Grădina Maicii Domnului, n-a vrut niciodată rău nimănui. A fost cel mai bun…
Dar, Flavia, ți-aduci aminte de poveștile copilăriei noastre… cine era Veneticul? Era vreodată bun?
Flavia Voinea: Nu.
Gelu Duminică: Nu, niciodată! Cine era omul negru? Harapu? Sau spânul… Ăla de neîncredere!
Adică… nouă ni s-a sădit ideea care în teoria sociologică se numește unconscious bias, prejudecăți inconștiente… nouă ni s-au sădit tot felul de antagonizări.
În momentul în care noi am fost obișnuiți că străinul e rău, vine și ne ia pe pământul apa și femeile… Logic că, în momentul în care noi am început să ne globalizăm după 90, noi am văzut străinul drept pericol.
Flavia Voinea: Păi da, inclusiv politicienii care au venit înapoi…
Gelu Duminică: Ai văzut? Da, da… și au mai venit și liderii noștri civici și religioși și au început să ne învenineze.
Dacă vreți, continui: în momentul în care facem ceva bun, noi, minoritari etnici, suntem români. Când nu mai facem ceva bun, devenim automat ăilalți.
Și vorbesc de căpitanul echipei naționale, Ladislau Boloni, spre exemplu. Vorbesc de Gabi Szabo, de Bănel Nicoliță.. de frații Simion!
Îmi aduc aminte cu Bănel Nicoliță… joacă Steaua, că el juca la Steaua atunci… joacă cu Sevilia și dă el două goluri, dacă nu mă înșel, și apare titlu într-un mare ziar de sport jucătorul român care a îngenunchiat echipa. La ceva timp, joacă Steaua cu Real Madrid și el dă autogol. Titlul în același ziar a fost ”te îneci ca țiganul la mal”.
Înțelegi diferența? Deci… când a fost bun, era jucătorul roman și etnia dispăruse. Când a greșit-o… gata, mă, țiganul tot țigan!
Noi așa am fost obișnuiți… de la banalul dacă nu stai cuminte, vine țiganu și te fură, pe care, dacă nu l-ai auzit, nu trăiești în România!, până la ungurii care ne vor țara.
Și mai sunt și liderii civici și religioși! Uite, despre ei n-am vorbit…
Uitați-vă acuma, în perioada asta de antagonizare, care a fost poziția Biserici Ortodoxe Române, în condițiile în care peste 90% din populația românească se declară creștin-ortodoxă? Și o să vedeți cât de ambiguu a fost, în condițiile în care parte din clericii ei promova. Sigur că au fost și niște exemple gen Bănescu, gen pe părintele Necula, gen…
Flavia Voinea: Și a mai fost o poziție luată acum, după anularea alegerilor…
Gelu Duminică: Dar foarte neutră și foarte așa… domnule, să fie bine, ca să nu fie rău!
Însă noi uităm că patriarhul Miron din perioada interbelică… băi, a dat ăla niște legi… în alea trei-patru luni cât a stat el în mandat. Nu uităm că legionarismul, nazismul nu ar fi fost posibil fără complicitatea lor.
Noi trebuie să vedem societatea așa cum e și întrebarea e ce-am făcut? Am estompat într-un fel?
Aflăm acuma, spre exemplu, că cel care a fost prins ieri (noi filmăm într-o zi de luni, 9 decembrie)… ieri, a fost prins unul dintre mercenarii (folosesc titulatura din presă) domnului Georgescu cu un arsenal de arme albe și arme de foc în geantă. Băi, omul ăla a fost lângă un mare partid și promovat de un mare partid la nivel local lungă perioadă.
Adică, omul ăla n-a fost numai mercenarul lui Georgescu. Înainte a fost mercenarul altui partid, al altcuiva! Și altcuiva, și altcuiva.
Adică, dacă stăm și ne uităm, noi de fapt ne-am bătut joc de principii.
Flavia Voinea: Sunt lucruri care s-au întâmplat o perioadă lungă de timp. Ne uităm, tot așa, la unii acuzați acum care au candidat la alegerile locale, adică acum patru luni, șase luni.
Gelu Duminică: Înțelegi? Lumea din care se uită zice băi, eu-s precum cetățeanul turmentat. Adică, de ce era bun mercenarul acum cinci luni? Era bun, te afișai cu el, vorbeai despre el, a candidat la primăria Mediaș… Băi, de ce era bun atunci și acum îmi zici că, de fapt, este legionar? Adică… când ai tu dreptate?
Pentru că, de fapt, marea problemă este disoluția statului… încrederea cetățeanului în instituțiile statului.
Pentru că într-un stat în care aveai încredere în instituții și statul lucra pentru cetățean în mai mare măsură decât a făcut-o logic o să fie dezamăgiți peste tot… însă la noi numărul de dezamăgiți este foarte mare. Oameni care se simt abandonați pe constructul politic actual…
Eu spun asta din 2020 martie, de când a început pandemia. Și vă arăt articolul, e public pe site-ul Universității din București. Pe urmă am venit lună de lună, aproape, în care am zis că marile pericol (citez din memorie) extremism în România, pentru că eram conștient că într-o societate dihotomică, pauperizată, unde pauperizarea va fi și mai puternic, unde statul va acționa și mai discriminatoriu… Oamenii care se vor simți abandonați vor căuta salvatori. Atunci au găsit AUR-ul.
Flavia Voinea: Oricum, și când a intrat AUR-ul nu se așteptau.
Gelu Duminică: Nu se așteptau ei, eu mă așteptam. Și am scris, repet, în martie, cu șase luni înainte. N-am spus organizația, dar știam că marele pericol e ăsta, pentru că peste tot s-a întâmplat așa.
Flavia Voinea: Iar atunci oamenii n-au văzut că vine AUR-ul, pentru că expunerea lui masivă a fost în online. Unde nu ne uitam!
Gelu Duminică: Bun! Și atunci am venit și am spus, după ce a ieșit AUR-ul: ok, a intrat AUR-ul. Atenție că vor fi partidul numărul doi peste patru! Cu mari șanse să devină partidul numărul unu!
Acum doi ani… vă arăt interviurile! Am venit și am spus Dragilor, în perioada asta de disoluție a statului, în care omul nu mai are încredere în politicianul hai să-l numim tradițional, el va căuta salvatori.
Pe noi nu ne-a surprins cifra extremiștilor. Nu asta ne-a surprins. Că în toate sondajele ne dădeau 30%, 30 și ceva…
Pe noi ne-a surprins candidatul. Că dacă lua domnul Simion și AUR 30%, nu ne surprindea atât de tare. Însă faptul că a venit cineva total neașteptat…
Flavia Voinea: Și care nu era cotat cu șanse…
Gelu Duminică: Aia ne-a surprins! El creștea în sondaje, îl vedeai crescând…
Flavia Voinea: Dar până acolo? Până la primul loc? Îl vedeai așa?
Gelu Duminică: Nu aveai cum să-l vezi. Pentru că strategia a fost foarte bine pusă la punct și extrem de bine așezată.
Adică luați așa… sondajele și analizele sociologie sunt interzise în ultima săptămână de campanie. De când ne spune CSAT-ul că a fost marea nebuneală? Ultimele două săptămâni din campanie. Tu, ca să faci sondaje, spre exemplu, pe care să le publici în perioada când ai voie în ultimele săptămâni, asta înseamnă că tu iei interviurile luni, marți cel târziu, ca să poți să le prelucrezi până vineri și să le faci publice.
Ei ne spun că de luni ei au început nebuneala.
Eu am sondat atunci, luni, însă nebunia a urmat 10 zile după aceea. Logic că mie îmi dădeau niște cifre atunci… În momentul în care mie mi-a crescut un candidat, mie mi-a luat de la toți și mi-a schimbat tot.
Pe sondajele dinainte, de înțeles că nu s-a văzut. La exit poll, nu. Acolo nu!
Flavia Voinea: Și la exit poll? Adică… a fost greșeala institutului sau a fost adevărată varianta cu oamenii care nu au vrut să vorbească?
Gelu Duminică: Institutul ăla a dat rateuri mai întotdeauna. Aduceți-vă aminte că ne-o dădea pe Firea câștigătoare? Aduceți aminte când îl dea pe Ponta câștigător?
Despre ce vorbim? Institutul ăla… nu știu de ce toată lumea îl ia, dar…
Flavia Voinea: Istoricul arată…
Gelu Duminică: Istoricul arată că n-a dat nici unul bun! Despre ce vorbim? Dacă-mi spuneți când a dat institutul domnului Pieleanu un rezultat bun, eu vă zic că aveți dreptate! Niciunul n-a dat!
Flavia Voinea: Discutăm despre manipulare și despre fake news care se rostogolesc în online. Noi tot zicem cum ar trebui să facem, să căutăm și altă sursă, să nu credem tot ce e acolo. Astea sunt niște teorii foarte greu de pus în practică, în realitate.
Gelu Duminică: Eu cred că trebuie să ne uităm la altceva. Noi ne uităm la efect. Efectul este fake news.
Flavia Voinea: Ok! Și cauza?
Gelu Duminică: Cauza pentru care fake news-ul este rostogolit este faptul că noi nu avem gîndire critică. Da? Adică logic, rezultatul e ăsta. Dar dacă tu ai avea gîndire critică și ai învăța ce să faci, să pui la îndoială… Bă, lucrurile s-ar schimba!.
Dar acum, din nou, revin la prima întrebare: am semănat noi gândirea critică? Noi încă suntem în sistemul în care plagiem. Dar în ce fel plagiem? Nu neapărat că scriem lucrările că asta… Eu de asta nu sunt mare fan al luptei împotriva plagiatului așa cum e ea dusă acum.
Adică, noi încă dăm comentarii la examene de clasa a opta a 12-a și chiar și la admitere, uneori. Comentariile ce înseamnă? Că tu le-ai scris, eu le-am învățat pe de rost și le recit. E plagiat?
Flavia Voinea: Da, pentru că nu e părerea mea despre opera aia.
Gelu Duminică: Noi am făcut liceul la începutul anilor 90. Cum intram noi la examen? Cumpăram cartea de comentarii, o învățai pe de rost…
Flavia Voinea: Da, îmi aduc aminte perfect. Doamna de română ne dicta comentarii.
Gelu Duminică: Dacă tu contraziceai profesorul în perioada aia?
Flavia Voinea: A, nu, cum să fac așa ceva? Cum să îndrăznesc să fac așa?
Gelu Duminică: În facultate ai avut profesori care vă dictau cursul cuvânt-cuvânt? Dacă nu cumpărai cartea, lucrarea lui și dacă nu spuneai fix ce a spus el luai notă mică sau picai examenul?
Flavia Voinea: Da.
Gelu Duminică: Ei, încă mai există din ăia.
Flavia Voinea: Da, încă există! Băiatul meu are 15 ani. A corectat o profesoară la școală. S-a terminat! Din momentul acela a devenit paria clasei în ochii acelei doamne…
Gelu Duminică: Ai văzut, Flavia?
Flavia Voinea: Dar există și alți profesori… doar că mi-ar plăcea să dispară aceștia!
Gelu Duminică: N-au cum să dispară! Noi, mai degrabă, am încurajat conformismul. Să fii cuminte! Și să fii cuminte însemna să nu pui prea multe întrebări, să nu deranjezi. Veneau părinții și spuneau acasă după ce un copil, spre exemplu, punea întrebări cum a fost feciorul tău… Veneau părinții noștri acasă și ziceau m-ai făcut de râs! Și atunci nu mai erai încurajat să te exprimi!
Flavia Voinea: Absolut! Pentru că el m-a întrebat ce fac? dacă mai văd o chestie de-asta mai spun ceva?
Gelu Duminică: Și atunci… generația noastră a fost obișnuită să fie cuminte, să fie conformă, să tacă… Revenim la mitul peșteri. Eram înlănțuiți de mâine, picioare și grumaz, cum zice Platon. Noi n-am avut filozoful platonician care să iasă din peșteră și să schimbe peștera. N-am avut încă.
Ceea ce noi am reușit, am reușit, mai degrabă, prin salvare individuală. Adică faptul că unii dintre noi am început să citim, să ne expunem… Am văzut nu știu ce profesori de la nu știu ce facultate din afară, am făcut niște cursuri, am început să căutăm. Au mai apărut câțiva influenceri care vin cu două-trei dude. S-a diversificat sursa informațiilor, am avut acces la altă lume.
Da? Globalizarea, hai s-o numim așa!
În rest, noi n-am avut mari schimbători de metehne în spațiul românesc. Din contră. Și atunci, pe mine mă amuză… că de asta, ca să zic, doamne, plagiatul…
Uite și cu lupta cu plagiatul. Deci noi penalizăm plagiatorul. Foarte bine să primească pedeapsa! Dar eu n-am l-am plătit pe plagiator să mă păzească de plagiator, eu am plătit comisia aia de profesori. Profesorul coordonator ăla primește bani ca să coordoneze lucrarea, fix ca el să vegheze asupra corectitudinii și inovației academice. Păi de asta îl plătesc! Spuneți-mi un profesor coordinator, în afară de profesorul Oprea (milițianul, generalul) care a pățit ceva… și atunci, băi, noi nu vedem dublu standard?
Băi, când profesorul ăla coordonator de fapt și-a bătut joc de meseria lui și nu că-mi permite… Încurajează! În momentul în care tu ai 10 doctoranzi plagiatori e o problemă de sistem. Cel puțin trebuie să-ți arăt cartonașul roșu, să te trimit la plimbare, să-ți retragă abilitarea și să zic Băi, tu de fapt îți bați joc de meseria ta! În afară de un om politic, respectiv Oprea, nici unu n-a pățit nimic.
Adică de fapt, nu e o luptă împotriva plagiatului, nu e o luptă pentru principiu, ci e o mizerie politică. Noi încă încurajăm plagiatul, încă avem cărți de comentarii…
Noi n-avem reflecția care să ducă către schimbare. Noi mai degrabă avem ținte și țintele sunt politice. Inclusiv faptul că, în momentul în care un om accede către o funcție, atunci e ținta. Cu alte cuvinte, dacă ești plagiator și-ți vezi de treaba ta, stai cuminte… e ok! Dacă vrei să te ridici, e…
Eu înțeleg principiul. Repet, principiul e corect! Sigur că da, e furt! Măi, dar e furt și când stătea cuminte, și când vrea să ridice, corect?
Nu vreți să fim împotriva furtului și nu împotriva persoanei?
Pentru că, dacă suntem împotriva furtului, trebuie să ne uităm foarte bine la universitatea aia, să le tragem acreditările…
Flavia Voinea: Pe tot lanțul!
Gelu Duminică: Pe tot lanțul! Pentru că, repet, eu nu-l plătesc pe infractor, infractorul, luând-o așa golănește, să zicem așa, ca în cartier, își asumă, frate! E șmecher, treaba lui…
Eu nu-l plătesc pe infractor. Eu plătesc instituțiile statului (universitate, comisii) să mă păzească de infractori, academici, în cazul ăsta!
Bun, ăla a comis o infracțiune, perfect! Dar instituția care a cauționat, nu a văzut, a fost complice, a fost tăinuitoare… Aia nu pățește nimic? Nu are niciun indice de corecție pe final pe alocarea financiară? Nu i se desființează școala doctorală? Profesorul coordonator nu pățește nimic? Băi, ați înnebunit? Păi și unde e principiul?
Adică lumea crede că noi putem cu jumătăți de măsură… Ei, jumătățile astea de măsură ne-au dus unde suntem! Educație, lipsă de modele, lipsă de instituții solide… toate, toate, toate, toate coordonate sau direcționate de lipsa de încredere în instituțiile statului și în politica românească care devine din ce în ce mai acută.
Flavia Voinea: Suntem într-un moment în care nu mai merge așa?
Gelu Duminică: Eu așa ziceam și acum patru ani și uite că nu s-a schimbat nimic. Da, teoretic, cum să spun… poate să meargă invers! Dacă noi cu adevărați suntem pro-europeni, pro-democrație… ar trebui să nu mai meargă așa. Dar în același timp merge și în partea cealaltă. Adică binele și rău conviețuiesc împreună. Poate avem nevoie de o perioadă, zic, sper din tot sufletul să nu avem, de o perioadă nașpa ca să ne dăm seama ce bine era când era noi ziceam că nu era bine!
E ca într-o relație… Păi ați văzut cât de mult plâng după fostele partenere, foștii parteneri? Poate avem nevoie de perioada asta!
Adică, teoretic, eu nu mi-aș dori să ajungem acolo. Dar Vox Populi Vox Dei…
Flavia Voinea: Suntem într-un moment în care lumea e împărțită: Curtea Constituțională a procedat bine când a anulat alegerile pentru că s-a dovedit că erau viciate, dar a făcut-o târziu și asta pune la îndoială cumva motivele pentru care a făcut-o.
Pentru că sunt, de asemenea, voci care spun a făcut-o doar pentru a îl îndepărta de poziția de președinte pe Călin Georgescu.
Gelu Duminică: Ceea ce este corect.
Flavia Voinea: N-a făcut-o pentru principiul de a avea alegeri corecte.
Gelu Duminică: Ca percepție publică, este foarte corectă și percepția asta. Pentru că… de unde o să aibă omul pe cealaltă? I-a explicat-o cineva? A venit, spre exemplu, CCR-ul sau AEP-ul să zică atenție, astea sunt principiile care trebuie să ne ghideze.
Am avut noi educație civică? Ce înseamnă libertatea de vot, participare civică, democrație. principalele funcțiuni ale democrației? Noi reducem democrația la vot. Nu, fraților, democrația nu e doar cu votul.
Hitler a ajuns prin vot democratic în față!
Democrația nu e doar despre vot, ci democrația e și despre instituții care funcționează. Democrația este și despre meritocrație. Democrația și despre alte principii. Băi, nu e doar cu votul! E și cu multe altele!
Sigur, votul este unul dintre cei patru mari piloni ai democrației, dar, repet, pe lângă asta mai este și meritocrația, este și buna funcționare a statului ș.a.m.d. Adică sunt mai multe principii.
Însă, în momentul în care tu ai de fapt o degringoladă majoră, logic că, de fapt, noi ce culegem acuma este lipsa încrederii. Pentru că dacă CCR-ul avea o credibilitate și nu devenea pentru o lungă perioadă sau era perceput pentru o lungă perioadă ca instrument politic, lumea nu comenta atât de tare. Dar, în momentul în care deciziile CCR-ului au fost percepute ca fiind instrument politic, de fapt de validare, de invalidare, de susținere sau de nesusținere, logic că lumea se uită strâmb.
De ani de zile CCR-ul are imaginea asta. Ce a făcut s-o îndrepte? Ce am făcut noi s-o îndreptăm? Și atunci ne întrebăm de ce lumea se uită strâmb? Păi ea s-a uitat strâmb de mulți ani la instituția asta politizată… cum ți-ai pus tu oameni acolo? Ce au făcut ăia, cât de transparenți au fost în deciziile lor ș.a.m.d. Toată lumea e de acord că trebuie să existe ultimul bastion al democrației, ceea ce în mod normal este Curtea Constituțională! De aceea decizia ei este finală!
Dar în momentul în care tu, de fapt, ai arătat că acea instituție este umilă politic…
Flavia Voinea: Normal că deciziile sunt privite cu îndoială, ca să nu zic interpretabile!
Gelu Duminică: Adică, repet, noi nu facem decât să culegem ceea ce am semănat.
Vrem să culegem altceva, trebuie să semănăm altceva.
Flavia Voinea: Sociologic te întreb: ce se va întâmpla în următoarea perioadă până la alegeri?
Gelu Duminică: Nimeni nu poate să spună pentru că sunt atât de multe necunoscute în ecuație. Eu pot să spun mai degrabă wishfull thinking…
pentru că nu știm, de fapt, ce am învățat toată lumea din povestea asta. E foarte la cald în momentul de față.
Adică am văzut o reacție halucinant a celor de la USR, din punctul meu de vedere, halucinată. Păi, acum trei zile ne spunea că România e în groapă. Acuma nu mai România în groapă? Adică nu mai înțelegi nimic… O astfel de acțiune, cum am văzut-o ieri, prin scrisoare aia fantastică trimisă către Trump junior, n-aveai de unde s-o prevezi. Păi de unde s-o prevezi? De unde să știi? Dacă n-are nicio logică scrisoares, de ce a făcut-o? Habar n-am. Așa au simțit ei că trebuie să facă. Bun și-au pierdut mulți dintre susținători. Ce să facem acum? Unde se duc susținătorii ăștia? Nu știm, că trebuie văzut cine apare!
Eu sper din tot sufletul să apară lideri care să unească mult mai mult decât au dezbinat ceilalți.
Flavia Voinea: Deci crezi că se vor schimba candidații?
Gelu Duminică: Sunt aproape convins că da. Dar dacă tu, într-adevăr, pui pe primul loc națiunea, cum tot ne spui, trebuie să înțelegi ce a națiune a vorbit acuma. Națiunea nu mai vrea ce ai propus tu. Acuma nu vrea Ciucă, nu vrea Ciolacu nu vrea cine Doamne, iartă-m-a mai fost… bă, nu vrea! Că de asta s-au dus către Georgescu. Și de asta s-au dus! Sigur, au fost manipulați…
Flavia Voinea: Și faptul că la parlamentare aceste partide au luat mai mult decât președinții lor…
Gelu Duminică: Îți arată ceva! Adică trebuie să înțelegi mesajul. Dacă nu-l înțelegi…
Flavia Voinea: E o soluție să se unească partidele cu un candidat comun? Partidele care se declară pro-europene.
Gelu Duminică: Mă îndoiesc să se întâmple asta. Da, chiar mă îndoresc să se întâmple asta. Trebuie văzut dacă orgoliile sunt mai puternice… Oricum, președintele este doar unul dintre actorii instituționali democratici. Parlamentul este foarte fragmentat în momentul de față. Deci urmează patru ani de viață parlamentară care va duce foarte multă instabilitate politică foarte multă. Instabilitatea politică va genera și instabilitate economică, logic. Mai avem și un război în Est, mai avem și o influență a Rusiei, mai avem și Uniunea Europeană, care nu se simte nici ea foarte bine. Avem un regres economic în tot spațiul european, avem un Trump în Statele Unite. Sunt atât de multe pe care nu le știi…
Ce știm noi foarte clar în momentul de față sau uite ce zic eu, cu subiect și predicat foarte clar, este că, dacă partidele tradiționale și liderii politici nu-și fac treaba foarte bine în următorii patru ani, extremismul nu numai că va câștiga, va domina România în următorii patru ani.
Flavia Voinea: Este o imagine cu care nu vreau să închidem discuția noastră, vreau să să ne îndreptăm spre final către tinerii pe care i-am avut eu în minte când am făcut podcast-ul ăsta și am vorbit despre cum se va comporta tânărul la vot.
Am avut diferite opinii înainte. Unii mi-au spus că generația asta este foarte pragmatică și cere atunci când dă votul – vrea să vadă cui îl de și pentru ce. Alții mi-au spus că tinerii sunt extrem de extremiști într-o direcție sau alta, radicali, dacă vrei, în exprimarea opiniei.
Gelu Duminică: Tinerii sunt tineri, oameni buni! Și noi eram la fel. Ar fi culmea ca tinerii să fie precum cei de 40! E normal că tinerii să-și dorească o altă societate pe care ei o văd în funcție de ceea ce și noi le cream ca imagine. Eu am mare încredere în generația asta ca un tot!
Eu am bucuria și privilegiul de a lucra cu ei, și din poziția de ONG-ist, și din poziția de cadru didactic a Facultății de Sociologie în cadrul Universității din București și eu văd cum tinerii ăștia se transformă în momentul în care știi să le adresezi și mintea, și sufletul. Cele două funcționează împreună. În momentul în care intră la mine în sală, spre exemplu, la începutul semestrului, tinerii sunt la fel de diversi ca societatea: avem și promotori de dihonie, avem și iubitori de ceilalți, avem și promotori ai fake news-ului, avem și oameni care caută… Ca peste tot.
Băi, în momentul în care îi ghidezi, puștii ăștia se schimbă mult mai repede decât o făceam noi, pentru simplul motiv că ei au trăit în valorile europene. Ei le-au văzut altfel, le-au simțit.
În 2001, când s-a abrogat articolul care a incriminat homosexualitatea, câți ani aveam, Flavia?
Flavia Voinea: 25, 26… pe acolo!
Gelu Duminică: Ei, noi am crescut în ideea că aia sunt infractori, înțelegi? Pentru noi, a fost o luptă ca să începem să înțelegem. Toată lumea ne spunea sunt infractori, sunt infractori și nenorociți. Ultima persoană a fost încarcerată în 1998. Așa am fost educați, asta ni s-a arătat. Generația asta, în schimb, i-a văzut altfel și i-a văzut în diversitatea lor. Logic că au preluat și de la noi toate metehnele noastre, dar le-au și chestionat.
Uite-te ce se întâmplă cu pride-ul în București: de la 800 acum 15 ani la 30.000 anul ăsta? Marea lor majoritate tineri tineri.
Adică, dacă stăm și ne gândim, societatea se schimbă mult mai repede decât politicieni.
Numai că societatea e foarte ușor de antagonizati în condițiile în care noi nu avem lidere unificatoari.
Generația asta nu e un tot. În generația asta avem cea mai săracă populație din România. Ce mai săraci români sunt tinerii între 16-20 și 4 de ani. Din generația asta avem 100.000 de copii care se culcă în fiecare noapte flămânzi. Suntem pe primul loc la trafic de persoane, marea lor majoritate de victim fiind în generația asta și, dacă vreți, continui.
Flavia Voinea: Mame minore…
Gelu Duminică: Da! Dacă e să ne uităm, statul eșuează în primul rând cu ei. E normal să fie mai radicali într-o parte sau într-alta, pentru că noi ne-am bătut joc de ei, noi ne batem joc de ei!
Luați așa – măsurile din ultimii 30 de ani. Eu înțeleg nevoia de a susține pensionarii, sigur că da! Băi, dar la noua generație nu ne uităm? Da, noi am rămas cu alocația de sprijin pentru copii sau alocația pentru copii aia de 20 și ceva de lei până acum câțiva ani. Oameni buni, voi înțelegeți? Cum să se simtă tânărul ăla? Ia duceți-vă în mediul rural și vedeți ce spațiu de socializare are el în orașele mici? Ce spațiu de socializare, ce posibilități de socializare, altele decât păcănelele, are? Și o să vedeți că nu are!
Și atunci mai vine și un Georgescu, mai vine și nu știu care-i zice nenorociții, ne-au furat. Mai vine și bunicul care zice ce bine era pe vremea aia, bă, avea toată lumea…
Logic că e mai ușor de manipulat pentru că experiența, expertiza… în școală n-a fost învățat să chestioneze, nimeni nu l-a învățat istoria reală. A mai avut și niște profesori care glorificau perioadele alea în care spuneau ce frumos, ce bine era ș.a.m.d. Logic îl creștem la lumina umbrelor.
Adică noi trebuie să ne uităm foarte serios la ce am făcut de suntem aici. Continuăm așa? Va fi mai rău!
Dacă vrem cu adevărat să fie mai bine, haideți, dragilor, să schimbăm. Iar schimbarea începe cu fiecare dintre noi doi.
Flavia Voinea: Asta este dovedită. Schimbarea începe cu fiecare dintre noi. Dar, totuși, tu ai încredere în generația nouă!
Gelu Duminică: Eu am foarte mare încredere, foarte mare încredere! Pentru că eu îi văd cum se schimbă. Numai că ei nu se schimbă de la sine putere…
Flavia Voinea: Da, trebuie ajutați!
Gelu Duminică: Cum și noi ne-am schimbat. Ce-am fi fost noi fără oamenii care ne-au iluminat? Atenție, nu ne-au dat neapărat sandvișuri… ne-au dat încredere, ne-au dat, cum să spun eu?
Flavia Voinea: Speranță și încredere în noi!
Gelu Duminică: Atenție, ne-au lăsat să greșim! Și ne-au acompaniat cu înțelegere. Voi înțelegeți că, în societatea asta, încă greșitul este pus la colț? Eșecul este văzut că un capăt de linie? Când, de fapt, cum poți să reușești dacă nu înveți din greșeli?
Dar pentru asta trebuie să ai ghidul ca să sprijine, care să te acompanieze, să-ți mângâie sufletul, să-ți arate unde e greșit, astfel încât tu să înveți ceva din aia, ceva bun care să te dezvolte, nu să înveți să taci, să ascunzi!
Pentru că de foarte multe ori copilul ăsta învață doar să mintă, să te mintă.
Flavia Voinea: Da, pentru că se gândește doar la ce va păți dacă spune adevărul exact și își recunoaște greșeala.
Gelu Duminică: Exact! Da, pentru că, la noi, greșitul este m-ai făcut de râs!
Flavia Voinea: Gelu, hai să promitem că ne mai întâlnim. Știi când? După alegerile prezidențiale, când vor fi ele…
Gelu Duminică: Dacă pot, cu mare drag!
Flavia Voinea: Ca să vedem cum se va termina povestea asta.
Gelu Duminică: Atenție, nu se va termina! Pentru democrație trebuie să-l luptăm zilnic, toată viața noastră. Pentru că, pe cât de greu câștigăm, pe atât de ușor o putem pierde. Iar zilele astea ne arată așa că în dictonul ăsta nu erau doar niște vorbe în vânt, e o realitate cruntă!
Flavia Voinea: Mulțumesc foarte mult pentru aceste discuții și pentru ideile la care ne-am putea gândi o perioadă.
Gelu Duminică: Eu mulțumesc de invitație!
Flavia Voinea: Mulțumesc, a fost Gelu Duminică, sociolog și profesor la Universitatea București. Eu sunt Flavia Voinea și vă mulțumesc pentru atenție.