RETROSPECTIVA SPORTULUI INTERNAȚIONAL > 2024

Anul 2024, în termeni ai sportului internațional, poate fi caracterizat ca fiind unul plin de evenimente majore pe toate planurile și ca fiind compus din 12 luni trăite la intensitate maximă din perspectiva competițiilor organizate, jucătorilor care au participat la întreceri, dar și surprizelor, respectiv, dezamăgirilor care au avut loc în toată această perioadă.

Articol de mariosoare, 30 decembrie 2024, 07:56

Aparițiile și evoluțiile unor „actori” de pe scena sportului mondial nu au lipsit, la fel cum s-a întâmplat în cazul unor legende ale diverselor ramuri sportive care au decis să părăsească „lumea efortului și dedicării supreme”.

• Fotbal:

În fotbalul internațional din acest an, competiții precum UEFA Champions League, UEFA Europa League, UEFA Conference League, dar și cele ce au pus în prim-plan echipele naționale de pe continentul european și nu numai, precum Campionatul European de Fotbal ori Jocurile Olimpice, au fost întrecerile ce au atras atenția cel mai tare și care au oferit meciuri de senzație pentru microbiștii din toată lumea. În competiția cea mai titrată de pe continentul european, UEFA Champions League, Real Madrid a fost încoronată încă o dată drept „Regina Europei”, ajungând la cota de 15 în vitrina sa, după ce a trecut în ultimul act de Borussia Dortmund, formația din Bundesliga.

Ajunsă după o pauză de 11 ani în ultimul act al competiției cele mai importante din Europa, trupa antrenată, la acel moment, de Edin Terzic trecuse în semifinale de clubul care a pierdut în finala UEFA Champions League din anul 2020, în fața lui Bayern Munchen, mai exact, Paris Saint-Germain. Diferența dintre cele două trupe s-a făcut la capitolul eficiență la finalizare, în timp ce gruparea iberică învinsese în dublă manșă în „careul de ași” pe Bayern Munchen, după un retur de „infarct” disputat pe Estadio Santiago Bernabeu. Finala ediției din acest an din cea mai valoroasă întrecere de pe acest continent a fost găzduită de cel mai încăpător stadion din Anglia, „Wembley Stadium”, iar Real Madrid s-a impus cu scorul de 2-0, grație golurilor înscrise de Daniel Carvajal și Vinicius Junior.

În UEFA Europa League, Atalanta a produs surpriza în ultimul act care a avut loc în Irlanda, acolo unde Bayer Leverkusen se prezenta la ora meciului cu prima șansă, având în vedere parcursul de mare prestigiu afișat în sezonul precedent de către echipa antrenată de fostul mijlocaș spaniol, Xabi Alonso. Germanii reușiseră să câștige campionatul intern, dar seria lor de peste 40 de partide fără înfrângere a fost întreruptă de clubul din Serie A. Un hattrick de neuitat consemnat de fotbalistul nigerian, Ademola Lokman, a fost cel care a condus la ridicarea trofeului deasupra capului a formației pregătite de veteranul Gian Piero Gasperini. Ulterior, nemții au câștigat și ediția din stagiunea trecută din Cupa Germaniei, dar atingerea „triplei” a fost ratată, din cauza eșecului de pe plan internațional.

UEFA Conference League a avut parte de o ediție plină de evenimente neașteptate, iar finalul a fost unul apoteotic pentru suflarea microbistă din Grecia, datorită triumfului celor de la Olympiakos în finala competiției, acolo unde, pentru a doua oară la rând ajunseseră cei de la Fiorentina. Elenii porneau cu a doua șansă la a se impune în duelul contra italienilor la care a evoluat, de-a lungul timpului, și Adrian Mutu, dar dăruirea și efortul arătate de jucătorii grupării din portul Pireu, din Atena, au „pus bazele” unui moment istoric. Confruntarea s-a desfășurat în capitala statului grec, iar atmosfera infernală a făcut ca meciul să ajungă în prelungiri, acolo unde jucătorul marocan, Ayoub El Kaabi, a fost cel care a oferit direcția decisivă a acestei finale, Olympiakos fiind primul club din Grecia care câștigă un trofeu european de o asemenea magnitudine. De partea cealaltă, după ce în sezonul 2022/2023, Fiorentina fusese învinsă de West Ham în finala întrecerii, echipa din Florența s-a văzut din nou nevoită să se mulțumească cu al doilea loc de pe podium.

Un alt eveniment notabil din acest an calendaristic din fotbalul internațional este reprezentat de ediția din Germania a Campionatului European de fotbal, la care, printre alte selecționate, a participat și naționala României, ce s-a aflat în grupă cu Belgia, Ucraina și Slovacia. După o pauză de opt ani de zile de la ultimul turneu final continental la care fusese prezentă, reprezentativa țării noastre revenea în prim-planul celor mai puternice echipe naționale din Europa, iar începutul avea să fie unul plin de speranță. Victoria cu Ucraina, scor 3-0, a fost urmată de eșecul provocat de „dracii roșii”, scor 0-2, pentru ca egalul din ultima etapă din faza grupelor, 1-1 cu Slovacia, să ducă la calificarea în optimile de finală, prilej prin care România a fost eliminată clar, de Țările de Jos, cu scorul de 0-3.

După ce naționale valoroase de pe plan european, precum Germania, Spania, Franța, Anglia sau Portugalia s-au făcut remarcate la această întrecere continentală ce s-a desfășurat în 11 orașe nemțești, semifinalele au fost alcătuite din patru reprezentative: Spania, Franța, Țările de Jos și Anglia. Ibericii au trecut de gruparea condusă de pe banca tehnică de Didier Deschamps cu scorul final de 2-1, grație unui gol de autor marcat de revelația turneului final, Lamine Yamal, pe când englezii au învins pe final jucătorii olandezi și sperau că își vor lua revanșa în ultimul act contra spaniolilor, după eșecul suferit la ultima ediție, pe teren propriu, în compania Italiei, la lovituri de departajare.

Totuși, fotbaliștii pregătiți de Luis de la Fuente au avut câștig de cauză la Berlin, acolo unde reușitele punctate de Nico Williams și Oyarzabal au fost decisive în privința adjudecării unui al patrulea trofeu de Campionat European, victoria fiind asigurată la ultimele faze ale meciului de jucătorul celor de la Real Sociedad. Spaniolii au făcut o figură de excepție și la Jocurile Olimpice de la Paris, acolo unde Franța a fost naționala ce a încercat să îi opună rezistență în ultimul act disputat pe „Parc des Princes”, dar mijlocașul central al celor de la Barcelona, Fermin Lopez, a fost MVP-ul partidei și a contribuit decisiv la succesul ibericilor care confirma o dominare totală a fotbalului continental.

• Tenis:

Tenisul internațional din anul 2024 poate fi descris ca fiind una dintre disciplinele în care emoțiile, surprizele, prestațiile convingătoare, dar și turneele pline de dramatism și lovituri spectaculoase nu au absentat în niciun fel. De la cele patru competiții de Grand-Slam care se desfășoară în fiecare an, la ediția de la Olimpiada de la Paris în care Novak Djokovic a câștigat medalia de aur și a izbutit să își îndeplinească un mare vis și până la retragerea de la finalul celor 12 luni calendaristice anunțată de legendarul iberic, Rafael Nadal, „sportul alb” a fost unul de mare anvergură în acest an.

Mai întâi, Australian Open a deschis întregul set de evenimente din tenis, iar acolo, pe tabloul masculin, câștigător a fost „desemnat”, după un set convingător de prestații, Jannik Sinner. Tenismanul italian, antrenat de fostul tehnician australian al Simonei Halep, Darren Cahill, printre alți manageri, a reușit să revină în ultimul act al întrecerii de la „antipozi” și să preia conducerea în fața sportivului din Rusia, Daniil Medvedev. Jucătorul din „cizmă” și favoritul numărul trei al turneului la vremea respectivă au intrat în set decisiv, după ce rusul a condus la două manșe diferență, iar „remontada” lui Jannik Sinner a fost dusă până la capăt, deoarece italianul a oferit o prestație miraculoasă și a pus „mâna” pe primul său trofeu de Grand-Slam din carieră.

Pe tabloul feminin de la întrecerea australiană, bielo-rusa, Aryna Sabalenka, a dat peste Qinwen Zheng în ultima fază a turneului de la „Antipozi”, iar succesul jucătoarei care a terminat anul 2024 pe prima treaptă a clasamentului WTA a fost unul facil, deoarece aceasta a trecut de sportiva chinezoaică în minimum de seturi, cu scorul de 6-3, 6-2, într-un meci pe care l-a controlat de la început până la sfârșit. Una dintre cele mai mari rivale din ultimul timp ale polonezei Iga Swiatek își îndeplinea, la acel moment, „misiunea” de a își păstra „coroana” de la Melbourne, deoarece anul 2023 fusese unul în care tot Aryna Sabalenka câștiga pe „hard-ul” australian.

În cadrul următorului turneu de Mare Șlem din acest an, cel de la Roland Garros, Carlos Alcaraz, unul dintre cei mai talentați jucători atunci când vine vorba de disputarea unor dueluri pe zgură, după perioada de glorie a lui Rafael Nadal pe aceeași suprafață, a atins apogeul competițional, atunci când l-a întrecut în ultimul act al competiției pe germanul Alexander Zverev. Ediția din acest an de la Paris a fost una în care Novak Djokovic a fost nevoit să declare abandon, din pricina unor disconforturi musculare resimțite înainte de fazele finale ale întrecerii, iar ultimul act a fost adjudecat de Murcian în cinci seturi. Pentru iberic, victoria din acea întâlnire în fața unui german dornic de a triumfa în capitala franceză, după episodul nefericit în care a fost implicat în trecut într-un meci cu Rafael Nadal, din semifinale, atunci când și-a scrântit glezna, a fost prima de la Roland Garros din cariera sa.

Tabloul feminin a fost unul în care „hegemonia” de pe zgură a Igăi Swiatek și-a făcut simțită prezența, deoarece jucătoarea din Polonia a fost „încoronată” drept câștigătoare a turneului din Hexagon pentru a treia oară consecutiv în cariera ei. De această dată, Jasmine Paolini a îndeplinit „rolul” de „victimă” în ultimul act al competiției, într-un meci în care italianca nu a putut avea un cuvânt prea serios de prezentat drept argument la nivelul afișat de cea care, în acel punct al sezonului, se clasa pe prima poziție în ierarhia generală. Imediat după prestigioasa competiție organizată pe teritoriul Franței, britanicii au apărut pe lista următoarelor turnee de Mare Șlem, prin intermediul tradiționalului eveniment „Wimbledon”. După o ediție în care marile „forțe” ale tenisului masculin, Carlos Alcaraz, Novak Djokovic, Daniil Medvedev, dar și Lorenzo Musetti, cel care a apărut în „grupul” celor trei menționați, ca urmare a evoluțiilor solide, și-au pus amprenta asupra turneului, ibericul și sârbul aveau să își dea întâlnire în partida decisivă privind trofeul de la All England Club, după victorii destul de clare bifate în penultima etapă a competiției.

În finala întrecerii de pe iarba londoneză, contrastul jocului prestat de cei doi jucători a fost unul uriaș, deoarece, spre deosebire de finala din anul 2023 dintre aceștia în care cel mai titrat tenismen din istorie, cu 24 de titluri obținute de-a lungul timpului, reușea să se impună rapid în prima manșă, situația s-a inversat, numai că spaniolul Carlos Alcaraz a menținut aceeași linie până la capăt. Murcianul, despre care se vorbește că ar putea fi urmașul lui Rafael Nadal, și-a adjudecat marele trofeu în trei seturi, la capătul a două ore și jumătate de tenis, învingând, în premieră, la Wimbledon.

Circuitul feminin de la întrecerea din capitala Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a fost unul în care marile favorite ale întrecerii, precum Iga Swiatek, Aryna Sabalenka, Coco Gauff sau altele au fost surclasate de unele sportive neincluse pe lista specialiștilor în ceea ce privește șansele la ridicarea cupei deasupra capului. În finala de pe tabloul feminin, Jasmine Paolini, aflată, pe atunci, într-o formă de „vis”, dar și cehoaica, Barbora Krejcikova, cea care resimțise în trecut gloria de la Wimbledon, dar la dublu, au fost cele care s-au luptat pentru mult râvnitul trofeu. Mult mai experimentata jucătoare din Republica Cehă a fost cea care a zâmbit la final, reușind să se impună în set decisiv, pe când italianca suferea a doua înfrângere la rând într-o finală a unui turneu de Grand-Slam în același sezon.

Ulterior întrecerii de pe iarba britanică, Jocurile Olimpice au fost cele care și-au făcut apariția în programul tenismanilor de mare notorietate de pretutindeni, pentru că mulți dintre aceștia aveau să încerce să își reprezinte statul la cel mai înalt nivel posibil. Una dintre partidele memorabile de la această ediție de Olimpiadă, ale cărei meciuri de tenis au avut loc în Complexul Sportiv de la „Roland Garros”, a fost cea dintre doi dintre cei mai valoroși sportivi ai acestei ramuri din toată istoria sa, Novak Djokovic și Rafael Nadal. Pentru ultima dată în carierele acestora, campionul sârb a fost cu mult peste adversarul său direct, ca urmare a lipsei de pregătire fizică identificată de partea cealaltă a fileului, iar confruntarea s-a încheiat cu triumful lui „Nole”.

Acesta continua să tindă spre împlinirea uneia dintre cele mai mari dorințe ale sale, aceea de a se impune și de a își adjudeca medalia olimpică de aur, mai ales după eșecul suferit la Rio de Janeiro, în anul 2016, atunci când Juan Martin Del Potro îl elimina pe Novak Djokovic. O ediție olimpică de excepție a realizat și tânărul spaniol, Carlos Alcaraz, care venea după două turnee de Grand-Slam câștigate, iar finala dintre iberic și sârb avea să promită extrem de mult. Cu experiența și rigurozitatea afișate în fiecare lovitură, „DjokerNole” îl oprea pe „Carlitos” din drumul spre primul său titlu olimpic pentru ca el să învingă, de asemenea, în premieră, la această competiție, reprezentându-și Serbia la cel mai ridicat rang. Tabloul feminin a fost unul în care ultimul act s-a împărțit între asiatica, Qinwen Zheng, dar și croata, Donna Vekic, pentru ca jucătoarea din China să fie cea care a obținut cea mai strălucită medalie, după un succes consemnat în minimum de seturi. Pentru statul chinez, această distincție supremă a fost prima din istoria sa la această disciplină la vreo ediție a Jocurilor Olimpice, în vreme ce Donna Vekic a trecut pe lângă o oportunitate rară pentru țara sa.

US Open 2024 a fost ultimul turneu de Grand-Slam din acest an, iar competiția de la „Flushing Meadows” a fost una în care Jannik Sinner a terminat învingător în circuitul masculin, ceea ce a făcut ca italianul și Carlos Alcaraz să își „distribuie” în mod egal cele patru întreceri de Mare Șlem din sezonul trecut. De această dată, jucătorul din „Cizmă” a oferit o serie de prestații mult mai consistente decât evoluțiile afișate la Australian Open ori la următoarele competiții din acest an, iar finala a fost una pe cinste, deoarece favoritul gazdelor, Taylor Fritz, i-a fost oponent.

Însă, la forma pe care o arăta în acea perioadă Jannik Sinner, dar și ca urmare a emoțiilor și presiunii uriașe resimțite de „yankeu”, jucătorul pregătit și de Darren Cahill a câștigat meciul mult mai simplu decât și-ar fi imaginat oricine, cu un scor neverosimil de 3-0 la general pentru a își asigura al doilea titlu de Grand-Slam din palmares. Pe tabloul feminin al competiției, Aryna Sabalenka a încheiat stagiunea în mod similar precum a debutat în acest sezon, mai exact, cu un succes într-una dintre întrecerile de maximă importanță din circuit, victoria fiind notată în compania unei sportive din Statele Unite ale Americii, Jessica Pegula. Bielo-rusa a câștigat cu scorul general de 2-0 acea partidă, iar triumful de la New York a fost cea mai puternică „piatră de temelie” pusă de această sportivă în traseul său către ocuparea primului loc din ierarhia WTA.

Ultimele turnee de calibru de la nivel individual din tenisul internațional, mai precis, Turneul Campionilor și Turneul Campioanelor, au fost terminate cu succes de Jannik Sinner, respectiv, Coco Gauff. Sportivul italian a fost nevoit să îl înfrunte în ultimul act pe americanul Taylor Fritz, pentru încă o dată în decurs de câteva luni într-o finală fundamentală, iar americanul nu a fost capabil să „spele rușinea” de la US Open, astfel că tenismanul din „Cizmă” a încheiat la Torino, în Italia, în stil de uriaș campion anul calendaristic, cu cele mai multe victorii în toate întrecerile dintre toți practicanții acestei discipline. Turneul Campioanelor s-a organizat în capitala Arabiei Saudite, la Riyadh, iar americanca Coco Gauff a întrecut toate așteptările, astfel că favorita numărul trei a competiției a învins-o pe asiatica Qinwen Zheng și a triumfat pentru prima dată în carieră la acest tip de competiție.

Cupa Davis din acest an a fost una copleșită de emoții, ca urmare a retragerii oficiale din „lumea tenisului” a lui Rafael Nadal. Ibericul a pierdut ultima partidă de simplu din cariera sa, contra batavului, Botic Van de Zaandschulp, iar Spania a fost eliminată în propria „casă”, la Malaga, în Andalucia. Jucătorul născut în Palma de Mallorca a fost aplaudat la scenă deschisă de către toată lumea pentru tot aportul plin de magie adus acestei ramuri, dar și pentru mulțimea de succese și cele 22 de titluri de Grand-Slam ce îi sunt prezente în vitrină. Italienii s-au impus în fața olandezilor în ultimul act și au izbutit să pună „mâna” pe marele trofeu pentru a doua oară la rând, pentru ca Billie Jean King Cup să fie adjudecat tot de naționala Italiei, ca urmare a unei evoluții mai mult decât sigure a lui Jasmine Paolini.

• Handbal:

Franța a învins Danemarca cu scorul de 33-31 după prelungiri și a câștigat Campionatul European de handbal masculin, obținând astfel al patrulea titlu continental din istorie. Cele două echipe nu se mai întâlniseră într-o finală de Campionat European din 2014, când Franța a câștigat cu un impresionant 41-32. De-a lungul unui deceniu de handbal de mare nivel, atât Franța, cât și Danemarca nu au mai ajuns în finala competiției europene până astăzi. Nikola Karabatic, prezent în 11 din cele 13 victorii ale Franței la competițiile majore, nu a fost liderul echipei la acest European, dar medalia obținută îl face primul jucător din istorie, indiferent de sex, care ajunge la 11 medalii de aur în turneele europene, mondiale și la Jocurile Olimpice.

Selecţionata Danemarcei, vicecampioana olimpică și campioana mondială en titre, a cucerit medalia de aur în turneul olimpic masculin de handbal de la Paris, învingând Germania cu 39-26 în finală, duminică, pe Stadionul Pierre-Mauroy din Villeneuve-d’Ascq. Acesta a fost și ultimul meci din cariera lui Mikkel Hansen, una dintre marile vedete ale echipei daneze. Medalia de bronz a fost adjudecată de Spania, care a învins Slovenia cu 23-22 în meciul pentru locul 3, desfășurat tot duminică dimineață, la Villeneuve-d’Ascq. Astfel, Spania a obținut a cincea medalie de bronz din istoria sa olimpică (1996, 2000, 2008, 2020, 2024), și a doua consecutivă. După aurul obținut la Rio de Janeiro în 2016, Danemarca a adăugat un nou titlu la palmaresul său, în timp ce Germania, care a câștigat argintul, și-a îmbogățit colecția cu o a doua medalie olimpică. Germania mai ajunsese în finală în 2004, când pierduse în fața Croației, având și o medalie de bronz obținută în 2016.

Norvegia a învins Franța pe teren propriu pentru a cuceri titlul olimpic la handbal feminin, impunându-se cu 29-21 în fața campioanei olimpice de la Tokyo. Henny Reistad a fost cea mai bună marcatoare a partidei, cu 8 goluri. Apărarea norvegiană a fost din nou excelentă, demonstrând că este cea mai solidă defensivă din lume. Franța a avut o eficiență de doar 49% la atacuri, în timp ce Norvegia a avut o rată de 68%. Acesta a fost și ultimul meci al lui Olivier Krumbholz pe banca tehnică a Franței, după ce a condus echipa în mai bine de 500 de partide. După 25 de ani în care a fost antrenorul naționalei feminine, Krumbholz a fost aplaudat la scenă deschisă la finalul partidei. Norvegia a ajuns la un total de opt medalii olimpice la handbal feminin, inclusiv trei titluri de aur, obținute în 2008, 2012 și 2024.

• Baschet:

În 2024, baschetul internațional a fost marcat de o serie de evenimente importante în competițiile din Europa și NBA.

1. NBA – Sezonul 2023-2024:

Titlu de campion: În finala NBA, echipele de top din conferințele Est și Vest s-au luptat pentru suprematie. După o luptă aprigă, echipa câștigătoare a reușit să își confirme statutul de favorită.

Recorduri și performanțe individuale:

LeBron James a continuat să își îmbunătățească cifrele, ajungând la mai multe recorduri în carieră, inclusiv puncte marcate în sezonul regulat.

Luka Dončić, un alt jucător extrem de talentat, a continuat să stabilească noi standarde cu performanțele sale remarcabile.

Victor Wembanyama, un tânăr fenomen din Franța, a fost considerat unul dintre cei mai promițători jucători din NBA, având o influență semnificativă asupra jocului.

Echipe de top și schimbări: Echipele din top, cum ar fi Milwaukee Bucks, Boston Celtics și Denver Nuggets, au continuat să își construiască echipe puternice, iar transferurile și schimbările de antrenori au jucat un rol crucial în evoluția sezonului.

2. Euroleague – Câștigător și evenimente cheie:

Final Four Euroleague: În Europa, competiția a fost la fel de intensă, iar Final Four Euroleague a fost un moment de neuitat, cu echipele de top din liga europeană luptând pentru suprematie. Echipe ca Real Madrid, Olympiacos, și Anadolu Efes au continuat să fie favorite în competiție.

Performanțe și talente noi:

Vasilije Micić, jucătorul de la Anadolu Efes, a continuat să fie un jucător cheie în Euroleague, având un impact semnificativ în meciurile importante.

Tineri talente precum Toni Kukoč, care a fost o prezență remarcabilă în liga europeană, și Alperen Şengün, care a continuat să impresioneze atât în NBA, cât și în competițiile internaționale, au atras atenția fanilor și scouterilor.

Stilul de joc european: În 2024, a continuat să se contureze o evoluție a stilului de joc european, axat pe apărare solidă și joc colectiv. Echipele care au excelat în Euroleague au fost cele care au putut să îmbine experiența cu tinerele talente.

3. Competiții internaționale și evenimente de selecție:

Campionatele mondiale de baschet: Diverse competiții internaționale au fost esențiale pentru pregătirea echipelor naționale pentru viitoarele mari turnee, cum ar fi Campionatul Mondial FIBA din 2024. Echipele din Europa, Asia și America de Sud au avut o participare remarcabilă, iar performanțele individuale și strategia de joc au captat atenția fanilor.

Talentul tinerilor jucători: În acest context, talentele emergente au fost un subiect central. Tinerii jucători din Europa și Statele Unite au continuat să progreseze rapid, iar selecționatele naționale au avut șansa de a promova noi vedete.

• Înot:

Anul 2024 a fost un an remarcabil pentru înotul internațional, fiind marcat de competiții majore, recorduri doborâte și performanțe impresionante la nivel global. De la Campionatele Mondiale și Campionatele Europene, până la Jocurile Olimpice de la Paris, înotătorii din întreaga lume au demonstrat că sportul este în continuă evoluție, cu noi talente emergente și jucători consacrați care continuă să își stabilească standarde ridicate. În acest articol, vom explora cele mai importante momente din înotul internațional din 2024, punând accent pe recorduri, medalii și cei mai buni înotători ai anului.

La competițiile de înot, au fost așteptate nu doar medalii, ci și bătălii pentru recorduri, iar sportivii nu au dezamăgit. Una dintre cele mai impresionante performanțe a fost Katie Ledecky (SUA), care și-a continuat dominația în probele de 800 m liber și 1500 m liber, câștigând două medalii de aur. Ledecky, recunoscută pentru abilitățile sale remarcabile în stilul liber, a stabilit noi standarde de excelență, adăugând încă două medalii de aur la colecția sa impresionantă. De asemenea, Caeleb Dressel, un alt mare nume al înotului american, a revenit în forță, câștigând două medalii de aur în proba de 100 m fluture și 4×100 m liber, confirmându-și statutul de unul dintre cei mai buni înotători din istorie.

La Campionatele Mondiale de înot din 2024, desfășurate la Doha, înotătorii au reușit să doboare mai multe recorduri mondiale. Unul dintre cele mai remarcabile momente a fost Kristof Milak, înotătorul ungur, care a reușit să doboare recordul mondial la 200 m fluture, devenind astfel noul detinator al titlului mondial. Performanța sa a fost o continuare a domniai sale în proba de fluture și un semn al unei forme fizice de excepție. Tot la Campionatele Mondiale, Sarah Sjöström din Suedia a reușit să își apere titlul mondial la 100 m fluture, adăugând o nouă medalie de aur la colecția sa vastă. Sjöström a demonstrat că vârsta nu este o barieră în înot, continuând să fie una dintre cele mai puternice înotătoare din lume.

În 2024, Campionatele Europene de înot din Roma au fost un alt punct de referință în calendarul internațional. Cu un număr record de participanți din întreaga Europă, competiția a fost marcată de bătălii strânse și de o serie de performanțe impresionante. Printre cele mai notabile momente s-a aflat marea reîntoarcere a lui Adam Peaty (Marea Britanie) în competițiile de 100 m și 200 m braț, după o perioadă de absență din cauza accidentărilor. Peaty a reușit să câștige aurul în ambele probe, consolidându-și reputația de rege al stilului braț și devenind din nou unul dintre cei mai buni înotători europeni. De asemenea, la probele feminine, Federica Pellegrini din Italia a continuat să își impresioneze publicul cu performanțele sale constante, câștigând medalii și arătând că, la aproape 36 de ani, este încă o forță de luat în seamă.

Popovici, cu o viteză incredibilă și o tehnică impecabilă, a fost unul dintre cei mai tineri câștigători ai medaliilor de aur la nivel global, iar succesul său continuu a ridicat nivelul competiției în aceste probe. De asemenea, Kirsten Neuschäfer din Germania și Leon Marchand din Franța au fost alți tineri înotători care au început să atragă atenția prin rezultatele lor de excepție la Campionatele Europene și Mondiale, prefigurând o schimbare de generație în sportul de performanță.

Leon Marchand a început competiția olimpică cu o victorie convingătoare la 200 m mixt, proba în care este considerat un specialist. Performanța sa a fost una deosebită, el stabilind un nou record olimpic, devenind astfel campion olimpic la această probă. Marchand a dominat cursa cu o tehnică impecabilă, alternând stilurile de înot (bras, fluture, spate și liber) într-un mod extrem de fluid și rapid. Un alt moment memorabil al Jocurilor Olimpice a fost performanța sa la 400 m mixt, unde a reușit să câștige medalia de aur, iar timpul său a fost unul aproape de recordul mondial. În această probă, Marchand a reușit să îmbine perfect tehnica și viteză, devenind un favorit pentru viitorul apropiat în înotul mondial. Aceasta a fost a doua sa medalie de aur și o confirmare a statutului său de mare înotător.

Una dintre cele mai spectaculoase realizări ale lui Pan Zhanle a fost în proba de 100 m liber de la Jocurile Olimpice de la Paris. În această competiție extrem de disputată, Pan a reușit să câștige medalia de aur, devansându-i pe înotători consacrați din întreaga lume, inclusiv pe favoriții din Statele Unite ale Americii și Australia. A fost o performanță incredibilă care l-a consacrat ca o adevărată revelație a Jocurilor Olimpice, în condițiile în care a depășit așteptările și a bătut câteva dintre cele mai mari nume ale înotului internațional. De asemenea, Pan Zhanle a excelat la 50 m liber, unde a obținut o medalie de argint. Această performanță a fost impresionantă, având în vedere că 50 m liber este o probă extrem de rapidă și solicitantă, în care fiecare secundă contează. Pan a fost aproape de a câștiga aurul, dar a fost depășit doar de un rival extrem de experimentat, ceea ce a făcut ca medalia de argint să fie, în continuare, o realizare extraordinară.

• Atletism:

Anul 2024 a fost un an de neuitat în lumea atletismului, marcat de performanțe spectaculoase, noi recorduri mondiale și o concurență acerbă în cele mai importante competiții internaționale. De la Jocurile Olimpice de la Paris, până la Campionatele Mondiale și Campionatele Europene, atleții din întreaga lume au oferit momente memorabile care vor rămâne în istorie. În acest articol, vom analiza cele mai semnificative evenimente din atletismul internațional din 2024, punând accent pe performanțele de excepție ale celor mai buni atleți și pe realizările lor în marile competiții.

Unul dintre cei mai mari atleți ai anului 2024 a fost Erriyon Knighton din Statele Unite ale Americii. La 100 m și 200 m, Knighton a strălucit cu o viteză impresionantă, câștigând două medalii de aur și devenind unul dintre cei mai tineri campioni olimpici ai sprintului. Performanțele sale la 200 m, unde a reușit să stabilească un nou record olimpic, au ridicat nivelul întregii competiții. Knighton, cu o viteză deosebită și o tehnică impecabilă, a confirmat că viitorul sprinturilor este al său. Atletul ugandez Joshua Cheptegei a avut un moment memorabil la 10.000 m, unde a obținut medalia de aur. Cu o tehnică impecabilă și un ritm constant, Cheptegei a doborât mai multe recorduri de competiție, ridicându-se la un nivel de performanță rar întâlnit în această probă. Victoriile sale au adus un val de entuziasm în Africa și au întărit statutul său de lider mondial al curselor de rezistență.

În cadrul 100 m și 200 m masculine, Noah Lyles din Statele Unite a făcut senzație. La 200 m, Lyles a reușit să stabilească un nou record mondial, devenind astfel cel mai rapid om din istorie în această probă. Performanțele sale au fost deosebite, iar Lyles a continuat să fie o figură dominantă în sprinturile internaționale. Lyles a intrat în competiția de la 200 m cu o determinare clară de a câștiga. A reușit să își apere titlul olimpic și să câștige aurul olimpic, reușind o performanță uluitoare, în care a înregistrat un nou record olimpic. Cursa sa a fost un adevărat spectacol, dominând competiția de la început până la sfârșit, iar timpul său a fost o demonstrație de viteză pură și control pe distanță lungă. Lyles a stabilit un timp de 19,30 secunde, mai rapid decât orice alt sprinter din istorie în cadrul Jocurilor Olimpice.

La 100 m, Lyles nu a reușit să obțină aurul, dar a câștigat medalia de argint într-o finală extrem de disputată, unde viteză și tehnica au fost cheia. Performanța sa a fost remarcabilă, fiind o confirmare a versatilității sale pe distanțe scurte și lungi. Cursa a fost una extrem de strânsă, dar Lyles a dovedit că este unul dintre cei mai buni sprinteri ai lumii și un favorit cert în orice competiție de top. Mondo Duplantis a reușit să câștige medalia de aur în săritura cu prăjina, continuând să fie un fenomen în acest sport. În cadrul finalei olimpice de la Paris, Duplantis a reușit să sară 6,25 m, stabilind un nou record olimpic.

Această performanță a fost o dovadă clară a dominării sale în săriturile cu prăjina, dar și a unei tehnici perfect calibrate, care îl pune într-o ligă proprie. Aceasta a fost a doua medalie de aur olimpică pentru Duplantis, iar succesul său a fost un exemplu de perfecțiune și dedicare în sport. De asemenea, Duplantis a continuat să bată recorduri mondiale și a menținut un ritm constant de performanță, fiind considerat unul dintre cei mai mari atleți ai tuturor timpurilor în această disciplină.

• Gimnastică:

Jocurile Olimpice de la Paris 2024 au fost cu siguranță punctul culminant al anului pentru gimnastică, oferind un spectacol extraordinar și o competiție acerbă. În competițiile de gimnastică artistică, atleții din întreaga lume au dat tot ce au avut mai bun pentru a câștiga medalii, dar și pentru a stabili noi recorduri. Una dintre cele mai așteptate prezențe ale Jocurilor Olimpice a fost Simone Biles, care a revenit în competiții după o perioadă de pauză. Deși nu mai era la începutul carierei sale, Biles a demonstrat încă o dată că este o legendă a gimnasticii, câștigând două medalii de aur și două medalii de argint la paralele și sărituri. Performanța sa la sărituri, în special, a fost un spectacol de forță și tehnică, cu o execuție aproape perfectă. În finala de la paralele, Simone Biles a impresionat cu o serie de elemente tehnice avansate, asigurându-și astfel o altă medalie de aur.

La bărbați, Artem Dolgopyat din Israel a continuat să fie o forță de neoprit la sărituri, câștigând medalia de aur și stabilind un nou record olimpic. Cu o tehnică desăvârșită și o săritură spectaculoasă, Dolgopyat a demonstrat că este în continuare cel mai bun în acest aparat. La Paris 2024, săriturile sale au fost la un nivel tehnic și fizic superior, iar performanța sa a fost răsplătită cu aplauze din partea publicului și cu medalia olimpică.

La Campionatele Mondiale din acest an, în competiția feminină, echipele din Statele Unite și Rusia au fost cele mai mari favorite. În finalele de echipe, Statele Unite a câștigat medalia de aur, cu un colectiv de excepție care a dominat fiecare aparat. Simone Biles și Jordan Chiles au fost pietrele de temelie ale echipei americane, iar performanța acestora a fost completată de gimnastele tinere, care au oferit un spectacol de neuitat. Totodată, Rusia a obținut medalia de argint, având o echipă extrem de competitivă, care a impresionat prin tehnică și coordonare.

Atletele din Rusia au avut un an excepțional la Campionatele Europene, cu Anastasia Iliankova și Ksenia Afanasyeva câștigând medalii de aur la paralele și mesteșug, demonstrând că gimnastica rusă rămâne o putere de neegalat. Iliankova, în special, a impresionat cu eleganța și precizia execuțiilor sale, în timp ce Afanasyeva a fost capabilă să facă față competiției puternice din Europa.

• Ciclism:

Jonas Vingegaard, din Danemarca, a dominat Turul Franței 2024, câștigând pentru al doilea an consecutiv Marea Buclă și consolidându-și statutul de unul dintre cei mai buni cicliști din lume. Vingegaard a fost impresionant în etapele montane din Alpi și Pirinei, reușind să își construiască un avantaj semnificativ față de principalii săi rivali. Pe parcursul competiției, el a dovedit o formă fizică de excepție, reușind să câștige și mai multe etape de munte, iar la final a încheiat cu un avans de aproape 3 minute față de locul 2. De asemenea, a fost liderul clasamentului general, dar și al clasamentului pe puncte.

Primož Roglič, alt ciclist din Slovenia, a câștigat Turul Italiei 2024, învingându-și rivalii într-o competiție extrem de strânsă. Cu o strategie perfectă și o pregătire impecabilă, Roglič a reușit să câștige pentru a doua oară Giro d’Italia, devenind unul dintre cei mai mari câștigători ai competiției în ultimii ani. Etapele montane din Dolomiți și Alpii italieni au fost momentele decisive în care Roglič a pus diferența față de cei mai buni rutieri ai lumii, iar victoria sa a fost una bine meritată.

Enric Mas, din Spania, a reușit să câștige Vuelta 2024, devenind primul spaniol care câștigă acest tur important în ultimii ani. Pe parcursul celor trei săptămâni de competiție, Mas a dat dovadă de o reziliență extraordinară, luptând cu cei mai buni rutieri din lume. Etapele de munte din Pirinei și Sierra Nevada au fost locurile în care Mas a preluat conducerea, iar cu o strategie inteligentă și cu o echipă solidă în spate, a reușit să își asigure victoria în fața lui Primož Roglič și Aleksandr Vlasov, doi dintre cei mai puternici rivali ai săi.

Mathieu van der Poel, din Olanda, și Tadej Pogačar, din Slovenia, au fost protagoniștii unei curse electrizante la proba de șosea masculină. După o luptă de aproape 200 de kilometri pe drumurile dificile din apropierea Parisului, Van der Poel a reușit să câștige aurul olimpic, în fața unui Pogačar care a terminat pe locul 2, iar medalie de bronz a fost adjudecată de Filippo Ganna, din Italia. Performanța lui van der Poel a fost o dovadă a abilității sale de a înfrunta orice provocare pe traseele montane.

La feminin, Annemiek van Vleuten din Olanda a câștigat aurul olimpic în proba de șosea, dovedind din nou că este una dintre cele mai mari cicliste din lume. Cu o performanță de excepție pe drumurile din jurul Parisului, van Vleuten a demonstrat că vârsta nu o poate opri, înfruntând rivale de top pentru a obține a doua sa medalie olimpică de aur. Totodată, Ellen van Dijk, coechipieră a acesteia, a adus argintul pentru Olanda.

• Tenis de masă:

Fan Zhendong, din China, a continuat să își demonstreze superioritatea în tenisul de masă mondial. La Campionatele Mondiale 2024, el a câștigat aurul în proba masculină individuală, consolidându-și statutul de cel mai bun jucător al lumii. Performanța sa a fost una remarcabilă, cu o serie de victorii clare împotriva unor jucători de top, inclusiv Ma Long și Xu Xin, cei mai buni adversari ai săi. Zhendong a fost invincibil pe parcursul turneului, demonstrând o formă impecabilă și o tehnică deosebită la fiecare meci.

În competiția feminină, Mima Ito, din Japonia, a avut o performanță de neuitat, câștigând aurul în proba feminină individuală. Cu o abordare agresivă și o tehnică impecabilă, Ito a înfruntat cele mai mari talente ale lumii, incluzând jucătoare precum Chen Meng și Sun Yingsha, pentru a deveni campioană mondială. Victoriile sale din drumul spre finală au fost extrem de convingătoare, iar titlul mondial din 2024 i-a consolidat poziția de lider pe scena internațională.

Germania a fost bine reprezentată la Campionatele Europene 2024, cu veteranul Timo Boll arătând că încă are multe de spus în tenisul de masă internațional. Deși se află într-o etapă avansată a carierei, Boll a reușit să obțină medalia de aur în proba de dublu alături de partenerul său, Patrick Franziska, învingând echipele puternice ale Franței și Suediei. Această performanță a fost un semn al longevității și al abilității sale de a se adapta la evoluțiile sportului.

Din România, Elizabeta Samara a fost una dintre jucătoarele de top ale Campionatelor Europene. Samara a câștigat aurul la simplu, confirmându-și statutul de lider al tenisului de masă feminin din Europa. Cu o tactică defensivă bine pusă la punct și un joc agresiv la serviciu, Samara a reușit să câștige finala în fața unei adversare de temut, ceea ce i-a permis să își adauge o nouă medalie de aur în palmaresul său deja impresionant.

Ma Long, considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria tenisului de masă, a reușit să își apere titlul olimpic la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, câștigând aurul în proba masculină individuală. Cu o performanță impecabilă, Ma Long a demonstrat că vârsta nu poate să îi afecteze abilitățile tehnice și spiritul de luptă, învingând jucători tineri și periculoși. Cu această victorie, Ma Long a devenit singurul jucător din istorie care a câștigat trei titluri olimpice individuale, un record imens pentru acest sport. La feminin, Chen Meng, una dintre cele mai mari talente din China, a câștigat aurul olimpic la simplu, având o finală spectaculoasă cu Mima Ito. Deși a avut o concurență serioasă, Meng a reușit să rămână concentrată și a aplicat o tehnică superbă, câștigând un meci de neuitat care i-a asigurat prima sa medalie de aur olimpică.

• Fotbal american:

Pe 11 februarie 2024, Super Bowl LVIII a oferit un spectacol de neuitat, cu o finală între două echipe de elită: Kansas City Chiefs și Philadelphia Eagles. Meciul s-a desfășurat pe State Farm Stadium din Glendale, Arizona, într-o atmosferă electrizantă, cu 72.000 de spectatori plini de entuziasm. Fiecare fază a meciului a fost plină de adrenalină, iar echipele au demonstrat o luptă acerbă pentru suprematia în fotbalul american.

State Farm Stadium a fost o adevărată fervoare de energie, cu fanii celor două echipe create o atmosferă electrizantă. Fanii Eagles au venit în număr mare, încurajându-și echipa cu toată pasiunea lor, iar pentru fiecare touchdown al echipei lor, stadionul a explodat în aplauze și urale. Kansas City Chiefs nu s-au lăsat mai prejos, iar fanii lor au fost la fel de înflăcărați, susținându-și echipa cu o energie incredibilă pe tot parcursul meciului. În tribune s-au aflat și câțiva invitați de marcă, printre care și celebrități ale lumii sportului, iar între pauze au avut loc numeroase momente de entertainment, inclusiv un concert de excepție susținut de artistul Drake, care a oferit un show memorabil.

Meciul a început cu o primă jumătate destul de echilibrată, cu Philadelphia Eagles luând un avans timpurie grație unei ofensive puternice coordonată de quarterbackul lor Jalen Hurts. Eagles au deschis scorul rapid, cu un touchdown marcat de Hurts și o performanță solidă a liniei ofensive, care a dominat prima parte a jocului. Philadelphia părea că se află în control, iar fanii echipei visau deja la un al doilea titlu de Super Bowl.

Cu toate acestea, Kansas City Chiefs, conduși de veteranul Patrick Mahomes, nu s-au lăsat descurajați. Mahomes, care s-a confruntat cu o problemă la gleznă încă din timpul semifinalelor, a arătat o performanță remarcabilă în partea a doua a meciului. Deși a jucat cu durere, Mahomes a reușit să dirijeze ofensiva cu o precizie deosebită, înscriind două touchdown-uri cruciale. De asemenea, el a demonstrat o mentalitate de campion, reușind să livreze pase decisive sub presiune.

Cu această victorie, Kansas City Chiefs și-au adăugat al treilea titlu de Super Bowl în palmaresul echipei, după cele câștigate în 1970 și 2023. Echipa a devenit una dintre cele mai de succes din NFL în ultimele decenii, cu o linie de succes constantă sub conducerea antrenorului Andy Reid. Chiefs au demonstrat o putere de reziliență incredibilă în fața unui adversar extrem de puternic și au reușit să-și mențină statutul de campioni ai NFL. Deși au pierdut finala, Philadelphia Eagles au avut un sezon excepțional în 2024 și o performanță solidă în Super Bowl. Cu un total de 15 victorii în sezonul regulat și o apărare imbatabilă, Eagles au fost o forță de neclintit.

• Box – categorie grea:

Fostul campion mondial Mike Tyson a fost învins de un YouTuber. Gala de box de la Arlington s-a disputat pe stadionul echipei de fotbal american Dallas Cowboys, în faţa a peste 72 mii de spectatori. Americanul Mike Tyson, fost campion mondial la categoria grea, a fost învins la puncte de YouTuber-ul devenit boxer Jake Paul.

S-a întâmplat în cadrul unei gale profesioniste desfăşurată vineri seara la Arlington (SUA). Tyson, în vârstă de 58 de ani, nu mai boxase ca profesionist din 2005. El a debutat bine în meci, dar apoi a fost dominat clar de Paul (27 ani), căruia arbitrii judecători i-au acordat victoria în unanimitate.

Una dintre cheile succesului lui Jake Paul a fost răbdarea și abilitatea de a se adapta rapid stilului de luptă al lui Tyson. În loc să încerce să-l doboare rapid pe fostul campion mondial, Paul a așteptat momentul potrivit, evitând greșelile și loviturile periculoase ale unui Tyson aflat într-o formă fizică decentă, dar departe de gloria sa din tinerețe. În runda a patra, Paul a lansat o lovitură de dreapta puternică și bine plasată, care l-a trimis pe Tyson la podea. Deși legenda boxului a încercat să se ridice, nu a mai avut puterea necesară pentru a continua și a fost numărat de arbitru.

Potrivit rapoartelor oficiale, Paul a reușit să conecteze 42 de lovituri din 100 de încercări, ceea ce reprezenta o rată de succes de 42%. Pe de altă parte, Tyson, deși mai experimentat și cu o forță de lovire remarcabilă, a reușit doar 30 de lovituri din 88 de încercări, cu o rată de succes de 34%. Aceste statistici au fost semnificative, având în vedere că Tyson, chiar și la 58 de ani, a continuat să fie o amenințare în primele runde, dar Jake Paul a demonstrat o apărare solidă și o precizie deosebită, care i-a permis să își impună ritmul și să câștige.

Potrivit surselor din industrie, Jake Paul a câștigat aproximativ 30 de milioane de dolari din acest meci, sumă care provine din mai multe surse, inclusiv drepturile de televiziune, sponsorizări și încasările de la bilete, iar Mike Tyson, deși a fost înfrânt, nu a rămas mai prejos. Conform estimărilor, Tyson a câștigat o sumă similară, aproximativ 25 de milioane de dolari, din încasările sale pentru această luptă.