România cere prelungirea termenului de funcționare a centralelor pe cărbune până în 2032!

România, prin ministrul Energiei, Sebastian Burduja, solicită Comisiei Europene, prelungirea activității grupurilor energetice pe cărbune, până în 2032.

Acestea ar urma să fie scoase din funcțiune, treptat, pe măsură ce vor putea fi înlocuite cu centrale pe gaz.

„Noi avem și în programul de guvernarea este principiu, nu poți să scoți grupuri pe cărbune, deci o producție în bandă (… care nu depinde de vânt, soare sau precipitații n.r.), fără să le înlocuiești cu grupuri, de exemplu, pe gaz.

Având în vedere întârzierile de la Isalnița dar și de la Turceni – și o bună parte dintre ele sunt obiective, cu toate aceste argumente, cu argumente legate de securitatea energetică, de rolul României în regiune, de sprijinul pentru Republica Moldova, noi vom merge la Bruxelles și vom negocia planul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia, PNRR, jalonul care se referă la Calendarul de decarbonizare și, sigur, Legea decarbonizării, pe care putem să o modificăm, în Parlament.

Avem un termen, la Valea Jiului, de 2032, până când putem să mizăm pe cărbune, o variantă de lucru ar fi să propunem ca și la Complexul Energetic Oltenia ca, în marja acestui interval de timp, să avem flexibilitate. În măsura în care se finalizează grupurile pe gaz, treptat, să mai scoatem din grupurile pe cărbune din exploatare. Dacă nu, oricum, până în 2032, să putem miza pe cărbune, ceea ce ar fi o prelungire semnificativă”, a declarat Sebastian Burduja.

Pentru că România și Europa au nevoie de energie sigură, accesibilă și verde, în această ordine de priorități, tranziția către surse de energie cât mai nepoluante trebuie continuată, dar inteligent și fără a sacrifica securitatea sau prosperitatea cetățenilor europeni.

Nu e înțelept să susținem o terapie șoc, pentru că riscăm să doborâm economia europeană, un pacient care oricum se simte din ce în ce mai rău.

În context ar trebui subliniat faptul că aceste realități încep să fie exprimate tot mai mult în Europa.

Astfel, ieri, Donald Tusk, a propus o amplă campanie de dereglementare la nivelul Uniunii Europene, subliniind necesitatea reducerii prețurilor la energie pentru a permite companiilor europene să fie competitive pe piețele globale.

Degeaba protejăm mediul dacă mergem către colaps economic.

Zilele trecute, la Davos, chiar Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a exprimat aceeași nevoie a scăderii prețurilor la energie pentru ca economia europeană să poată face față concurenței globale, concurență care se va intensifica.

Cheia pentru o tranziție de succes ar fi:

1. Producție de energie sigură și ieftină. Nu trebuie să renunțăm la centralele pe cărbune până nu punem ceva în loc — pe termen scurt și mediu, centrale pe gaz; pe termen lung, centrale nucleare.

2. Investiții în stocare, ca să beneficiem de energia verde și când nu bat soarele sau vântul.

3. Investiții în rețele, ca să avem o piață europeană cu adevărat unică și funcțională și ca să acomodăm mai mulți producători de energie verde (inclusiv prosumatori).

4. Să folosim echipamente fabricate în România și în Europa, nu să subvenționăm cu bani europeni producția din alte părți ale lumii.

În timp ce Uniunea Europeană se grăbește să devină lider mondial al decarbonizării prin Green Deal, realitatea economică globală ne arată că acest model riscă să ducă la pierderea competitivității și a relevanței economice, deoarece 80% din lanțul de aprovizionare pentru panouri fotovoltaice este controlat de China, iar Europa subvenționează instalarea acestora, în loc să investească în fabricarea lor locală, cu toate riscurile aferente în zona de securitate energetică.

Costurile ridicate la energie sunt un alt exemplu de povară auto-impusă.

Certificatul de emisii CO2 și mecanismul prețului marginal dublează artificial prețurile energiei și fac ca industriile europene să devină necompetitive. În timp ce prețurile energiei în UE sunt triple față de SUA sau China, fabricile europene se închid sau se mută în alte regiuni. Acesta nu este doar un semnal de alarmă, ci o tragedie economică în desfășurare.

Astfel, la nivel global, Europa pierde teren în mod alarmant.

 În anul 2000, PIB-ul UE reprezenta aproximativ 34% din PIB-ul global. Astăzi, contribuția a scăzut sub 15%, iar acest declin continuă.

Nicio companie europeană nu se mai află în top 20 la nivel mondial după capitalizarea de piață, iar investițiile în cercetare sunt mult sub cele din SUA sau China. Google, de unul singur, investește mai mult în cercetare decât toate armatele Europei la un loc.

România are însă șansa să arate că există o altă cale. Țara noastră dispune de gaze naturale, hidrocentrale care așteaptă să fie finalizate, proiecte nucleare în parteneriat cu aliați strategici, dar și potențialul de a deveni un lider energetic regional în producția de energie verde (al doilea cel mai mare potențial din UE, după Spania).

Tot ce ne trebuie este voință politică și decizii curajoase care să prioritizeze bunăstarea cetățenilor europeni, a transmis Mircea Apostolescu.