Cum să… înțelegem diferența dintre nevoie și dorință? VIDEO

Articol de Vicentiu Andrei, 10 martie 2025, 06:53 / actualizat: 4 aprilie 2025, 13:35

• Chiar dacă spunem ”am nevoie de ceva”, de cele mai multe ori exprimăm o dorință.

• Ca să satisfaci o dorință, trebuie să recunoști costul – timp, bani, resurse. Trebuie să explici asta copilului!

• Când refuzi sau amâni satisfacerea unei dorințe, explică motivul.

• Dă-i copilului posibilitatea să aleagă, atunci când sunt mai multe dorințe și nu pot fi îndeplinite simultan. Faptul că decide el îl face mai responsabil.

Astăzi am nevoie de ajutor.

Amada, te rog să mă ajuți… în primul rând să înțeleg eu și apoi să explic mai departe: care este diferența dintre nevoie și dorință?

Avem o dorință și avem o nevoie. Nu ar trebui să mă raportez la fel la nevoie și la dorință.

Deci… care este diferența dintre nevoie și dorință?

Amada Bălțățeanu: Eu mă gândeam nu să ajut, mă gândeam să te încurc!

Flavia Voinea: Aoleu… adică la ce sunt buni prietenii?

Amada Bălțățeanu: Ce este nevoia, ce este dorința și ce este plăcerea?

Flavia Voinea: Aaaa, bun așa! Nu știu eu două concepte… Ia, Flavia, trei!

Amada Bălțățeanu: Ia, Flavia, trei și hai să ne luăm toți pe cele trei. Că ele există și sunt diferențe mari între ele.

Flavia Voinea: Ideea a plecat, de pildă, de la cumpărături. Din ceea ce cumpărăm noi… cât ne trebuie cu adevărat? Mă gândesc că ceea ce ne trebuie cu adevărat reprezintă nevoia.

Amada Bălțățeanu: Copilul să zică că are nevoie de o înghețată, adultul o să zică ”am nevoie de o geantă”. Deci, da, cuvântul nevoie e folosit des…

Flavia Voinea: Dar nu întotdeauna corect.

Amada Bălțățeanu: De cele mai multe ori nu e folosit corect! Pentru că dacă te întreb… Măi, chiar ai nevoie de o înghețată?
Chiar ai nevoie de o geantă? Chiar ai nevoie de niște căști noi?

Mi-aduc de aminte primele training-uri, de vânzări, ce-i drept, unde am învățat niște concepte care se transpuneau foarte ușor în viața de zi cu zi. Nevoia era explicată ca lucrurile fără de care nu poți trăi.

Flavia Voinea: Apă.

Amada Bălțățeanu: Mâncare. Hahaha… deci lucruri fără de care nu putem trăi. Și acuma te întreb păi, dar înghețata nu e mâncare? Are calorii și te ajută și îți dă energia și boost-ul de care ai nevoie… Noi zicem des nevoie! Ca să nu mai zic că a fost o perioadă în care, profesional vorbind, oamenii te întrebau des și care este nevoia ta?

Deci ar trebui să avem în minte că noi, de cele mai multe ori, exprimăm dorințe. Chiar dacă apare cuvântul nevoie, noi exprimăm dorințe. Sunt acele lucruri care ne plac, care ne fac viața mai drăguță, care ne fac să zâmbim, să fim mai implicați.

Flavia Voinea: Deci micile bucurii!

Amada Bălțățeanu: Micile bucurii, da, da, da! Micile bucurii și le dai diverse forme.

Pentru noi și relația cu copiii noștri, noi trebuie să știm că sunt niște nevoi pe care ei le au și ok… trecem acuma de Piramida lui Maslow și zicem de nevoile de bază. Da, copilul are nevoie de hrană.

Are nevoie, trecând de hrană și apă și somn, de siguranță, de afecțiune… și tot la nivel de nevoie!

Acuma, că tot parenting-ul și toată partea asta de consiliere psihoterapeutică îți aduc în prim-plan nevoia de a fi aproape de atingere, nevoia de iubire, nevoia de validare…

Sunt multe nevoi și ele se ramifică, într-adevăr.

Dar ar trebui să ne uităm la cele fără de care copilul nostru nu se dezvoltă așa cum am simți noi că i-ar fi bine pentru traseul lui în viață. Atunci, asta ar trebui să avem în minte. Nevoile fără de care…

Apoi apare discuția…. trebui să fie încălțat. Dar trebuie să fie încălțat cu un anume brand? Un anume brand preferat de tinerii, în funcție de vârsta pe care o au? Atunci te duci în categoria de dorință.

Deci se acoperă nevoia… Sunt încălțat. Apare discuția ”cu ce?” și acolo apare dorința. E partea asta care te face să alegi. Ai din ce alegi, ai opțiuni și momentul în care ai mai multe opțiuni și dintre ele alegi una dintre ele… aia a fost o dorință satisfăcută.

Și atunci îți satisfaci dorința și, evident, vrei să-ți satisfaci dorințe!

Dacă poți să mergi într-un concediu și să dormi mult… într-o locație în care nu vorbim de prea multe stele sau de prea multe experiențe, dar îți refaci energia. Sau poți să-ți refaci energia într-un loc în care ceea ce vezi, ceea ce simți, ceea ce experimentezi, toate te fac se simți mai bine. Acolo vorbim deja de o dorință. Nevoia poate era de odihnă, dar modul în care îți iei odihna și forma prin care tu reușești să te simți odihnită… se duce spre dorință.

Și apoi ziceam: hai s-o complicăm, să fie și plăcerea în vârful piramidei!.

Flavia Voinea: Înseamnă că mai urcăm o treaptă!

Amada Bălțățeanu: Mai urcăm, pentru că ne place să ne dezvoltăm sau să credem că mai căutăm ceva, să înțelegem mai bine oamenii din jur sau să ne înțelegem pe noi… Și plăcerea e acel lucru mic, da?, de cele mai multe ori simbolic, despre care știu, Flavia, că îți place și fac ceva fără ca tu să-l ceri. Și atunci vine pentru tine ca o surpriză plăcută, un lucru neașteptat, dar care te face să te simți foarte bine. Și modul în care, fie că vorbim despre viață profesională, fie că vorbim despre viață personală, ne face pe noi să creăm aceste momente surprinzătoare la care oamenii nu se așteaptă, dar care îi bucură foarte tare, duce la ceea ce se numește loializare.

Deci efectul e foarte puternic și într-o zonă care este extrem de prețioasă. Și personal, și profesional.

Personal, pentru că oamenii se apropie și se conectează și simt că e o bucurie să fie unii cu alții, exact pentru momentele pe care și le creează. Și asta înseamnă, de fapt, relații de lungă durată.

Iar profesional înseamnă că nu ne oprim, în relație cu oamenii cu care lucrăm, la o parte tranzacțională sau la o parte cerută de celălalt, ci, pur și simplu, ai în minte tu să faci lucruri bune pentru relația profesională și asta îi îi loializează pe cei din jur. Și asta îi face pe cei din jur să stea cu tine, pentru că altfel, ce să zic? Dacă o duci într-o formă dintr-asta formală și artificială și tranzacțională, va trebui să știi și să accepți că omul respectiv e cu tine… Dar dacă va fi ceva mai bun, un pic mai bun…

Flavia Voinea: Va pleca.

Amada Bălțățeanu: Va pleca, da. Și atunci ce îi face pe oameni să fie alături de noi, personal și profesional, este, de fapt, emoția creată. Iar emoția creată este, într-adevăr, legată de piramida asta și vârful ei, și anume momente mici de plăcere pe care le creezi conștient.

Flavia Voinea: Da, da, asta e foarte frumos. E diferența dintre a lucra cu cineva și a ieșit la bere cu cineva după program.

În momentul în care vreau să-i spun copilului despre diferența dintre nevoie și dorință… Dorința, ca să fie îndeplinită, trebuie să costă ceva – costă mai mulți bani, mai mult timp, mai mult… Nevoia n-ai încotro, trebuie să o rezolvi – plătești factura, cumperi hrana… Dar, în momentul în care vorbești despre dorință, apar niște costuri în plus. Și nu mă refer numai la bani…

Amada Bălțățeanu: Apare o atenție, înainte de a apărea costul, atenția pe care tu o aloci situației sau relației.

Și atunci… tu vrei să știi cum să-l fac și pe copilul meu să înțeleagă lucrurile astea și să înțeleagă efortul, nu contează forma lui.

Flavia Voinea: Da. Și că dorința asta… nu întotdeauna trebuie s-o și duci la îndeplinire, s-o satisfaci.

Amada Bălțățeanu: Păi… pot să fie momente în care satisfaci dorința sau pot să fie momente în care vorbim despre cum o să fie satisfăcută o dorință în viitor.

Nu totul se întâmplă acum… Ne dorim cu toții, și noi ca adulți, să rezolvăm acum o situație, să ne iasă ceva, să reușim, să ne detașăm. Unele lucruri ies, altele ies un pic mai târziu. Sau apropo de o discuție anterioară, n-au ieșit încă…

Copiii, în relație cu noi ca părinți, întotdeauna vor exprima dorințe și acolo este cumva rolul nostru să putem să zicem: Uite, înțeleg ce mi-ai spus. Hai să vedem acuma pentru situația asta ce deblochează? Ce ai nevoie, de fapt? Asta și asta. Păi da, dar tu vrei mai mult de atât.

Noi ar trebui să vedem cum trecem peste momentul ăsta, ca să fie bine. Și dacă putem mai mult, să satisfacem și dorința asta pe care tu o ai… eu sunt convinsă că ar fi o bucurie pentru tine și o bucurie pentru mine, că ți-am creat o bucurie.

Dar… să avem în minte ce deblochează o situație și ce, peste deblocat, aduce și bucurie.

Acuma pot sau acuma nu pot. Dar când nu pot, hai să avem în minte treaba asta pentru un alt moment. Dar trebuie spus, nu doar nu pot, nu pot să-ți iau. Pentru că el se gândește oare nu poate sau sau nu vrea?

Flavia Voinea: Dar putem să condiționăm satisfacerea unei dorințe de ceva? Putem să spunem da, tu vrei să-ți cumpăr tricoul verde? Eu consider că-ți trebuie un tricou mai ieftin sau oricare, primul pe care îl găsim în magazin. Tu-l vrei pe ăla verde neapărat, care costă de două ori mai mult. Ok, facem cum vrei tu, dacă… E ok să facem tipul ăsta de negociere? Simt așa nevoia să cer și eu ceva la schimb. Nevoia, uite… hahaha!

Amada Bălțățeanu: Poți să ceri ceva la schimb sau zici uite, voiai două lucruri și poți rămâne doar cu unul. Asta e doar o conștientizare a faptului că există niște limite. Și dacă vrei ca, habar n-am… ca bugetul să se ducă într-un singur tricou pentru că este spectaculos, e OK! Dar asta înseamnă că rămâi doar cu tricoul astăzi și dacă mai voiai să ne uităm și la pantaloni scurți sau bascheți sau orice altceva… astea rămân în mintea noastră ca plan pentru următoarea tură de cumpărături.

Și poate să fie o alegere: mai multe astăzi sau un lucru pe care ți-l dorești tu și te face pe tine fericit și celelalte rămân în pending pentru ce urmează data viitoare.

Și atunci ăsta e un moment de conștientizare și de alegere pentru el, care îl responsabilizează.

Sau e partea când vorbim despre bun, avem în minte un lucru, tu vrei două și fac efortul… dar… uite de ce anume aș avea și eu nevoie de la tine…

Și poți să mergi pe varianta asta…

Flavia Voinea: Și acolo pui: să ai numai 10 la școală, să vii la ora 5 acasă, să faci ordine în cameră… când te sun chiar să-mi răspunzi… să nu lași mesaje necitite pe whatsapp… Deci pui acolo, mămică…

Amada Bălțățeanu: Pui acolo și, cel mai probabil, de dragul de a obține sau aș atinge obiectivul, vor zice DA la toate!

Flavia Voinea: Asta e îngrozitor, pentru că nu vor face asta!

Amada Bălțățeanu: Nu vor face asta! Și de aia e important, când le cerem ceva, să le cerem un singur lucru.

Și să poți să stai așa ochii-n ochi, privire-n privire da și să te asiguri că ai un acord pentru lucrul ăla. Și să-l asiguri cumva că uite, încrederea mea a fost maximă pentru că tu ai primit în avans cumva și eu urmează să primesc. Dar faptul că am încredere în ce vorbim acuma și în tine nu-mi lasă nicio ezitare legată de faptul că tu o să faci treaba asta…

Evident că ai o ezitare.

Flavia Voinea: Dar nu recunoști!

Amada Bălțățeanu: El, auzind lucrul ăsta, devine mai asumat, mai conștient de treaba asta.

Dar aș evita în condiționare o înșiruire.

Flavia Voinea: Clar, asta e totalmente lipsit de realism. Nu pot să să te aștepți să se întâmple asta.

Amada Bălțățeanu: Dar el o să zică, la un moment dat, dar n-am mai lăsat mesajul tău necitit, l-am citit. Păi da, dar mă așteptam să și răspunzi. Păi nu, că deal-ul era că nu îl mai las necitit.

Deci mare atenție la noi, adulții, când cerem lucruri… Să fim atenți la ce cerem. Adică ce cerem să ne ajute realmente. Pentru că dacă noi cerem doar o parte din ce am fi avut nevoie… Ei n-or să facă în plus!.

Flavia Voinea: Păi da, are legătură cu realismul formulării sau cu exactitatea formulării.

Amada Bălțățeanu: Asta e o artă… E ca la Chat GPT – el îți va da niște răspunsuri bune dacă știi ce să-i ceri. Dacă ai o formulare foarte generică, o să primești ceva care te satisface parțial. Așa e și la copii. Dacă le cere niște lucruri, considerând că restul lucrurilor care erau în mintea ta sunt implicite, plecăm dintr-un punct greșit.

Flavia Voinea: Reținem, așadar, să facem diferența dintre nevoie și dorință…

Amada Bălțățeanu: Și să punem pe masă pentru ei diferența dintre nevoie și dorință, pentru ca ei să conștientizeze că facem mai mult decât ar fi fost minimul necesar în acel punct.

Flavia Voinea: Ceea ce înseamnă că ne permite să facem și mici tranzacții cu dorința lor.

Amada Bălțățeanu: Adică… ne permite să facem niște mici tranzacții, ne permite să-i conștientizăm, ne permite să-i sprijinim în procesul ăsta de a deveni mai asumați.

Și întotdeauna, când ceea ce facem ne permite o varietate mai mare de opțiuni, suntem într-o poziție în care deja oamenii aleg. Da, deci nu este la modul constrâns de o singură variantă.

Flavia Voinea: Și acuma, serios vorbind, mi se pare important să înțeleagă că, atunci când vine la noi să ne spună vreau asta și noi știm clar că nu vrea pentru că e frig… Problema este că nu poate să primească întotdeauna răspunsul pozitiv. N-are cum! În viață niciodată nu se întâmplă ca la o serie de șapte dorințe ale noastre de adulți, să primim șapte răspunsuri pozitive. Ce-i asta?

Amada Bălțățeanu: Și, în plus, plăcerea în vârf! Cireașa de pe tort!

Flavia Voinea: Pe urmă… Întotdeauna am timpul sau banii necesari pentru a răspunde pozitiv dorinței lui? Cel mai probabil nu. Nu pot să fac eforturile astea întotdeauna doar ca să nu supăr.

Amada Bălțățeanu: Păi, mai ales că ei ce-ar învăța, în cazul ăsta? Că trebuie să ceară și pe măsură ce cer, ei primesc…

Flavia Voinea: Și dacă se supără că nu primesc?

Amada Bălțățeanu: Dacă ei se supără… și supărarea face parte din viața noastră! Dar nu supărat la modul el s-a supărat și pleacă sau el s-a supărat și tu pleci. Ci el s-a supărat pentru că nu a primit ceea ce și-a dorit, iar tu aloci un pic de timp ca să clarifici situația asta. Că rămâne cu supărarea e adevărat, dar se va dilua.

Și încă o dată… suntem compleți, suntem în punctul în care vorbim despre a ne dezvolta când trăim toate emoțiile cumulativ. Deci dacă ne gândim că îl sprijinim și-l dezvoltăm pe copilul nostru oferindu-i doar emoții pozitive, iar suntem pe o pistă greșită. Dezvoltare înseamnă să poți să treci prin emoțiile de bază, atât pozitive cât și negative, și să înțelegi ce le generează, cum ajung la tine și ce faci după. Și atunci, inclusiv tristețea pe care ei o simt când primesc un răspuns altfel decât și-ar dori, face parte din procesul lor de cunoaștere. Dar, încă o dată, nu la modul i-am dat răspunsul și am plecat, ci la modul i-am dat răspunsul și i-am și explicat.

Flavia Voinea: Ok! Vorbim, iată că ajungem, orice am face, la ideea de comunicare și de explicare a deciziilor pe care noi, ca adulți, le luăm. Și în relația cu copiii, dar nu numai.

Amada Bălțățeanu: Dar aș mai spune doar un singur lucru: să lăsăm o ușă deschisă, o portiță deschisă la faptul că lucrurile pe care și le dorește sunt în mintea noastră. Ele au șanse să apară în viața lui, rămâne doar să vedem cum.

Flavia Voinea: Mulțumim frumos, Amada Bălțățeanu, trainer, profiler și un obișnuit al lucrului cu copiii.

Dacă aveți idei de teme următoare care să fie discutate la podcastul nostru Cum Să…? vă așteptăm în comentarii. Mulțumim.