Cum să… dezvoltăm spiritul de echipă la copii? VIDEO

Articol de Vicentiu Andrei, 28 aprilie 2025, 06:54

Spiritul de echipă este o abilitate esențială pentru viața de adult – e important să începem dezvoltarea lui din copilărie!

Cooperarea funcționează cel mai bine când există un scop comun clar: „Pentru ce lucrăm împreună?”

Un pas important în colaborare este să lași copilul să aleagă ce rol își asumă, în funcție de ce știe și îi place să facă.

A cere ajutorul într-o echipă nu e o slăbiciune – e o dovadă de inteligență și dorință de a ajunge împreună la succes!

Flavia Voinea: Când vorbim despre calitățile pe care le apreciem la o persoană adultă, una dintre ele este spritul de echipă, modul în care poate să lucreze în echipă. Și atunci mă gândesc că este important să dezvoltăm asta la copii. Îți propun, Amada, să vorbim astăzi despre cât de important este și cum putem să antrenăm la un copil spiritul de colaborare, spiritul de echipă, modalitatea de a lucra în echipă.

Amada Bălțățeanu: Știi că, atunci când te auzeam despre cum putem îmbunătăți sau stimula spiritul de echipă, mă gândeam și la întrebările pe care le mai punem noi câteodată: Și… ce a făcut prietenul tău la test? Sau… cum au fost notele obținute de ceilalți? Adică noi întreținem o stare de competiție fără să ne dăm seama.

Flavia Voinea: Eu sunt maestră la asta!

Amada Bălțățeanu: Îmi dau seama câteodată și eu, după ce întreb! Mai vine băiatul meu și zice că s-au dat rezultatele la Comper. Și zic și cum a fost? Și colegii tăi? Pun întrebarea, realizez și apoi încerc să o dreg…

Prin modul în care suntem noi construiți ca părinți, tendința este într-adevăr să vedem ce se întâmplă în jur și să creăm niște puncte de referință până la urmă. Și să ne dăm seama dacă un rezultat sau o anumită acțiune pe care a făcut-o copilul nostru față de punctul ăla de referință este mai sus, este mai jos… noi spunem că facem asta ca să știm ce este de îmbunătățit da sau ce este de corectat. Deci avem niște motive pentru care facem lucrul ăsta.

Și totuși… acuma întrebarea este cum să stimulăm partea de cooperare.

Flavia Voinea: Da, pentru că mie mi se pare că sunt foarte puține locuri pe lumea asta, în viața de adult, în care tu poți să activezi cu adevărat de unul singur. Și atunci mi se pare important să învățăm să lucrăm în echipă, să ne ascultăm, să ne susținem, să învățăm unul de la altul, să vedem ce-i mai bun în celălalt.

Amada Bălțățeanu: Da, da, e adevărat ce zici, dar cred că este despre profilul nostru, așa cum cum suntem noi structurați, este spre experiența de viață și apoi este despre cât încercăm să ajustăm în funcție de ce ne dorim să obținem.

Dar o să vezi că, spre exemplu, un copil care practic box, kick-boxing sau orice alt sport de performanță individual… în el se pompează ideea de a putea să facă lucruri ca să ajungă la un anumit nivel. Va fi greu, pentru genul ăsta de experiență, să vii apoi și să spui să colaboreze cu celălalt, că doar împreună cu ceilalți poți reuși…

Dar întrebarea este cât de natural îți vine, după o experiență de viață în direcția individualismului sau după niște mesaje pe care le-ai primit de-a lungul vieții, să practici partea asta a colaborării.

Dacă te uiți în profunzime la ceea ce înseamnă colaborarea, o să-ți dai seama că ai nevoie de alți oameni. Succes de unul singur în peșteră nu există!

Flavia Voinea: Da! Dar și cînd ai succes la sporturile individuale, acolo unde într-adevăr o singură persoană strălucește… Și acea persoană are în jur o echipă cu care trebuie să colaboreze, de la antrenor până la nutriționist.

E important să ne dezvoltăm această abilitate, pentru că singurătatea în viața profesională nu există!

Amada Bălțățeanu: Corect. Și cu atât mai mult, dacă ne gândim la viață personală, ai nevoie de oamenii din jur.

Și atunci revenim la relația cu copiii noștri, indiferent de vârstă.

Flavia Voinea: Putem să antrenăm lucrul ăsta?

Amada Bălțățeanu: Da, se poate antrena lucrul ăsta. Se poate antrena și în familie, și la școală. Se vorbește din ce în ce mai mult, și la școală, despre implementarea ideii de echipă. Poate nu destul de mult peste tot și atunci mare parte din responsabilitate este în continuare la noi, la familie.

Și aici eu mă mă gândesc întotdeauna la lucruri pe care le facem împreună cu ei, ca echipă. Că echipa înseamnă de la doi oameni în sus. Un grup funcționează bine dacă are un obiectiv comun comun. E primul lucru!

Degeaba suntem noi toți aici, dacă nu avem un obiectiv. Ce înseamnă cooperarea? Pentru ce cooperăm?

Flavia Voinea: Adică să răspundă la întrebarea Pentru ce ne-am adunat noi aici?

Amada Bălțățeanu: Exact! Poate o să avem noi niște tentative să vorbim unul cu altul, dar, neavând un scop, e foarte greu.

Deci, în primul rând, pe lângă intenția de a fi mai mulți și intenția de a stimula cooperarea, trebuie să avem în minte neapărat partea asta de spre ce ne îndreptăm.

După aia ne întoarcem din nou la oameni. Hai să vedem cum împreună: cine și ce face? E vital pentru copii să plece de la ei. Când un om spune ce urmează să facă, ce vrea să facă, devine și asumat față de lucrul respectiv. Și atunci nu mă apuc eu să împart sarcini, sarcini și roluri, ci hai să vedem ce vrea fiecare dintre noi.

Flavia Voinea: Cel mai frumos să spunem: tu ce vrei să faci? La ce ești bun? Dacă împărțim obiectivul nostru în mai multe felii, tu de care te ocupi? Poate că ai un skill al tău și corespunde rolului respectiv, poți să-l îndeplinești, poți să-l execuți.

Amada Bălțățeanu: Bun! Și aici vine vocea unui lider, poate a unui părinte, dacă sunt mai mulți copii. Dar asumarea și preluarea unui rol trebuie să vină de la fiecare. Crești mult șansele de cooperare dacă fiecare acționează din rolul potrivit! Pentru că eu, făcând ceva ce știu, îmi place, mi se potrivește și fiecare dintre noi făcând același lucru, ne creștem șansele să ajungem acolo. Drept urmare am o satisfacție că a ieșit. Toată lumea se bucură și asta te face să vezi că a coopera și a lucra împreună este satisfăcător.

Flavia Voinea: Deci noi, ca părinți, dacă urmărim să creștem asta la copil, ar trebui să avem grijă să îl punem în situații la care rezultatul să fie favorabil sau să te ducă spre un rezultat pozitiv, cu gândul că el va aprecia rezultatul.

Amada Bălțățeanu: Nu e ușor! Căci uite… dacă doi copii merg undeva și construiesc un castel de nisip… unul vrea să facă într-un fel, unul vrea să facă în alt fel. În cele din urmă, cel care e mai nervos de felul lui dărâmă castelul… Și ce frumos porniseră lucrurile!

Flavia Voinea: Și ce poze instagramabile ar fi putut să iasă din castelul ăla!

Amada Bălțățeanu: Deci trebuie un pic de atenție acolo… Ce facem împreună? Spre ce ne îndreptăm? La ce e bun fiecare?

Și iarăși o chestie foarte faină: unde ai nevoie de ajutorul celorlalți? Căci trebuie să știi să ajuți, dar trebuie și să știi să ceri ajutorul. Copiii nu cer ajutorul. Băiatul meu nu cere ajutorul. Îl văd cum se chinuie și zice mă descurc și e evident că nu se descurcă. E greu, e foarte greu, dar este esențial în partea asta de colaborare… Hai să cerem ajutorul!

Și să admitem că, dacă cerem ajutorul, asta nu e problemă și nu este un semn de slăbiciune!

Realitatea este că, dacă eu cer ajutorul, ceri și tu ajutorul. Și vedem de la unii la alții cum se face treaba asta.

Cred că anumite aspecte, dacă sunt cumva integrate în joc, sunt mai ușor de acceptat. Nici copiilor, nici adolescenților nu le plac discuțiile serioase. Și atunci, orice am vrea să facem, trebuie să pară, de fiecare dată, lejer.

Flavia Voinea: Deci reținem că e important să vorbim despre colaborare și să le oferim ocazia de a avea exemple pozitive, de a avea reușite în lucrul ăsta, în echipă, pentru a aprecia rezultatul pe care îl poate avea un efort de echipă. Și pentru a crea curiozitatea și motivația ulterioară.

Și apoi e ideea că a cere ajutorul, atunci când lucrezi în echipă, unuia care se pricepe mai bine la o anumită bucățică nu e un semn de slăbiciune, ci este dorința de a avea un rezultat mai rapid al proiectului.

Amada Bălțățeanu: Da, e este ceva mai rapid pentru că tu mă ajuți pe mine într-un moment în care, din diverse motive, n-am răspunsul sau ideea potrivite. Reușim acolo împreună și o faci fără să-ți rămână impresia asta de slăbiciune.

Te gândești mai puțin la am fost sau n-am fost mai slab sau mai neștiutor ca celălalt, pentru că vezi cât de bine a mers. Dar trebuie să fie reciprocitate! Pentru că, dacă doar oferi ajutorul, începi să ajungi să te supraevaluezi, să crezi că tu ești cel care rezolvă situațiile celorlalți… și din poziția asta e greu, ulterior, să colaborezi. Din poziția asta ți se pare că trebuie să conduci…

Flavia Voinea: O să vorbim și despre asta pentru că, de ce nu, și ideea de lider e foarte importantă. Dar chiar și acolo putem aduce în discuție colaborarea… că nimeni nu e singur pe lume, nici măcar liderul.

Mulțumim frumos Amada Bălțățeanu – trainer, profiler și un om care are experiență multă cu copiii și părinții, ceea ce ne permite să o luăm la întrebări din când în când.

Sunt Flavia Voinea… acesta a fost un episod al podcastului Cum să…?.