Bucureștenii nu își uită istoria
Articol de cristina.toma, 22 ianuarie 2016, 11:05
Federatia Comunităților Evreiești din România-Cultul Mozaic, Comunitatea Evreilor din București şi Centrul de Istorie al Evreilor din România au organizat joi Ceremonia de comemorare a victimelor pogromului legionar de la București care a avut loc în 21-23 ianuarie anul 1941, de la care au trecut 75 de ani.
Ceremonia a început cu o depunere de coroane de flori în memoria victimelor de atunci, femei, barbati, copii, bucureșteni cu vârste cuprinse între 15 si peste 85 de ani, arestați, torturați și uciși doar pentru „vina” de a fi evrei.
Istoricul Adrian Cioflâncă, directorul Centrului de Istorie al Evreilor din România a vorbit despre ceea ce oamenii zilelor noastre ar trebui să învețe din tragedia de atunci. Acesta spus că în primul rând trebuie să nu uităm că violența raționalizată ca instrument politic poate să facă foarte rău, faptul că intoleranța etnică poate afecta viețile a mii de oameni, faptul că un aranjament social și economic poate fi dat peste cap de o simplă zvâcnire de violență de felul celei întâmplate în ianuare 1941.
Comemorarea este un act de reparație față de victimele acelei tragedii dar este și un act de cunoaștere pentru că ne întoarcem mereu asupra acelor evenimente pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat.
Au fost depuse coroane din partea Ambasadelor Israelului, Statelor Unite ale Americii și Republicii Cehe, din partea Presedinției României, Guvernului României, a Ministerului de Interne, Primăriei Capitalei, Asociația Supraviețuitorilor Holocaustului din România, elevilor Liceului Lauder Reut, a Primăriei Sectorului 3.
Comemorarea a continuat cu o adunare publică la Templul Coral din București, unde martori, supraviețuitori ai evenimentelor de atunci și istorici au evocat tragicele întâmplări dar și curajul unor bucureșteni ne-evrei care înfruntând teroarea de atunci și-au salvat și protejat cum au putut prieteni, colegi și vecini evrei.
Au fost și expuneri ale istoricilor care au arătat și explicat ceea ce s-a întâmplat și atunci. Au fost afișate numele, fotografiile și profesiile celor 125 de victime. Găsim printre ei mulți veterani ai primului Război Mondial şi chiar ai Războiului de Independență, oameni care aveau mai toate meseriile de la dentiști, comercianți, medici, muncitori, ingineri, chelneri, profesori, comisionari, bijutieri, ceasornicari, profesoare. Există chiar și un tehnician radio. Cu toții, oameni cu vise, fapte și planuri dar care toate s-au sfârșit brusc și brutal. În urma lor au rămas familii cu inimile sfâșiate de durere dar și alți oameni ce fuseseră martori la aceste orori cu amintiri și coșmaruri ce i-au urmărit ani întregi. Toate acestea au fost evocate de istorici și martori ai acelor evenimente, evrei și ne-evrei.
Însă dincolo de toate acestea din toate alocuțiunile rostite singurul mesaj care răzbătea era acela potrivit căruia astfel de fapte abominabile nu trebuie să se mai repete niciodată, cu nicio categorie de oameni indiferent de etnie și religie.