Sâmbătă Mare este ultima zi dinaintea marii sărbători a Paștelui, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor și să facă ultimele retușuri la hainele noi pe care cei din familie urmează să le îmbrace în zilele de Paște. De obicei, în SÂMBĂTĂ MARE are loc și sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncăruri tradiționale: drobul (în Bucovina cighir), friptură și borșul de miel. Principala grijă a oamenilor înaintea Paștelui este aceea de a-și primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămașă nouă, cusută în mod special, iar bărbații măcar o pălărie nouă. Momentul ritual al facerii pascăi, în Sâmbăta Paștelui, dar și în Joia Mare, capătă frecvent valențe magice deosebite: fie că trimite la nașterea lui Iisus, fie la moartea lui (prin formă care i se da aluatului), femeia căpătând astfel, prin repetarea unor gesturi foarte vechi, o putere deosebită, care poate să fie valorificată și în gospodărie (ungerea pomilor cu aluat, pentru a le asigură rodirea, semănarea vegetației din grădină în această zi, pască specială realizată pentru vite etc.). Cel de-a doilea mare moment ritual este dat de ajunul marii sărbători. Este noaptea când se deschid cerurile, când ard comorile și când, în general, practicile magice de orice fel sunt la ele acasă. Sâmbătă spre duminică oamenii nu dorm, ci fac un foc în curți sau pe dealul din apropierea bisericii, care ține până la miezul nopții. De la miezul nopții merg la biserică, la slujbă. Alteori focul este întreținut de flăcăi până în zori. Sâmbătă seară, fiecare gospodină își pregătește cu grijă coșul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfințire. În el așterne un ștergar curăț și așază o lumânare albă, apoi ouă roșii, cozonac, pască, ouă încondeiate, o bucată de slănină, mușchi de porc, șuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roșie fiartă, sare, câțiva căței de usturoi, o ramură de busuioc, cârnați, un miel din aluat copt într-o formă specială etc. Totul se acoperă cu cel mai frumos ștergar pe care îl are gospodină, semn de prețuire a sărbătorii pascale, dar și de mândrie personală.
