„In inimile noastre eram niste uriasi”
Articol de cristina.toma, 28 mai 2016, 09:12 / actualizat: 2 iunie 2016, 9:23
O carte pe care nu ar trebui sa o lasati necitita in aceasta primavara, mai ales daca va plac istoriile adevarate, este „In inimile noastre eram niste uriasi” scrisa de jurnalistii israelieni Yehuda Koren si Eilat Negev si aparuta la editura Grinta in traducerea Petrutei Serban.
Autorii reconstituie in carte povestea celor sapte pitici din Rozavlea, un orasel din Maramures care reusesc sa supravietuiasca in infernul de la Auschwitz..
Povestea lor incepe in Rozavlea, unde, in familia Ovitz se nasc sapte copii – 5 fete si doi baieti – care desi se vor maturiza nu vor creste niciodata mai mult de inaltimea unui copil. Pentru ca erau atat de mici nu puteau practica nici o meserie dintre cele pe care oamenii le practicau in mod traditional pe acele meleaguri. Asa ca alcatuiesc o trupa de vodevil si dau spectacole in toata Romania dar si in Ungaria si Cehoslovacia, devenind astfel celebri. Cantau pe instrumente comandate special pe masura lor si umpleau salile pana la refuz. Isi luasera numele de trupa Liliput si aveau – cum am spune astazi, fanii lor. Celebritatea le-a adus si bogatie! Astfel fratii Ovitz traiau intr-o casa mare si au avut automobil care ii ajuta sa se deplaseze in turnee.
Dar situatia se schimba radical dupa izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Diktatul de la Viena si intrarea armatelor germane in Ungaria: evreii din Nordul Transilvaniei sunt deportati de autoritatile hortyste in lagare de exterminare iar fratii Ovitz impartasesc aceiasi soarta. Ajung in lagarul de extreminare de la Auschwitz-Birkenau impreuna cu intreaga comunitate evreiasca locala. Membrii trupei Liliput raman in viata datorita „interesului stiintific” al monstrosului doctor Mengele. „Cei sapte pitici din Rozavlea” raman in viata si sunt supusi asa-ziselor experiente terifiante practicate de monstrosul doctor. Devin fara voia lor „cei sapte pitici de la Auschwitz” dar reusesc insa sa supravietuiasca si in cele din urma, dupa razboi isi vor continua viata in orasul Haifa, din Israel unde isi deschisesera un cinematograf.
Povestea lor a atras atentia celor doi jurnalisti -Yehuda Koren si Eilat Negev care au inceput o investigatie minutioasa pentru a afla povestea familiei Ovitz: au mai multe intalniri cu Perla Ovitz, ultima supravietuitoare a acestei familii, cerceteaza arhivele, ii intervieveaza pe cei care i-au cunoscut -atat ca prieteni cat si ca artisti. Si gasesc nu doar povestea unei familii ci istoria unei intregi lumi pe care o veti putea afla si intelege doar daca cititi cartea care este mai mult decat o redare a vietii unei familii. Demersul facut de Yehuda Koren si Eilat Negev devine astfel o meditatie asupra vietii si a destinului in contextul unor evenimente pe care omul nu le poate controla. Eu nu va mai spun decat atat: nu veti lasa cartea din mana pana cand nu veti intoarce si ultima pagina.
