Talentul de a-și bate joc de bani!
Articol de Mircea Apostolescu, 4 octombrie 2016, 13:39 / actualizat: 4 octombrie 2016, 22:17
Dacă administrația locală bucureșteană are vreun talent, în mod deosebit, acela este, cu siguranță, talentul de a-și bate joc de bani. Și simți, din plin, acest lucru atunci când treci pe lângă investiții realizate, de către Municipalitate, spre exemplu, dar care sunt lăsate în părăsire, neîntreținute de nimeni, fără ca cineva să le păzească de vandali sau să facă măcar o minimă curățenie.
Dacă vorbeam, cu ceva vreme în urmă, despre Pasajul Basarab, care nu este întreținut de nimeni, pentru că nu s-a făcut recepția și investiția este, juridic vorbind, a constructorului, zilele acestea m-au purtat pașii prin patru dintre pasajele pietonale ale Bucureștiului, cel de la Sfântul Gheorghe, cel de la Universitate și cele două pasaje din zona Herăstrău-Piața Presei.
Pasajul Latin, care face legătura între terminalul RATB de la Sfântul Gheorghe și zona Lipscani, a fost refăcut în ianuarie 2012, odată cu amplasarea statuii Lupoaicei la ieșirea de pe Lipscani, în ceea ce a primit numele de Piața Roma. În noua sa formă pasajul a fost conceput ca un omagiu adus istoriei naționale. Pe pereții acestuia, au fost amplasate reliefuri decorative reprezentând harta Imperiului Roman, în vremea Împăratului Traian, respectiv harta Daciei, două reliefuri decorative ce reprezentau harta Bucureștilor și cea a Țărilor Romane, în vremea lui Constantin Brâncoveanul, o friză decorativă cu reproduceri ale unor basoreliefuri de pe Columna lui Traian, efigii din bronz ale împăratului roman Traian și ale regelui dac Decebal, precum și scurte texte explicative privind istoria poporului roman.
Astăzi, singurele care s-au mai păstrat sunt efigiile lui Traian și Decebal, care, fiind turnate în bronz, probabil sunt prea grele pentru a fi luate. Ele sunt, însă, încadrate de tot felul de exprimări ale unor idei fixe sau ale unor frustrări, mâzgălite cu vopsea pe pereți.
Au dispărut reproducerile după Columna Traiana, hărțile Daciei și Imperiului Roman, harta Bucureștilor și cea a Țărilor Române și textele explicative cu privire la istoria poporului roman. Au fost smulse corpurile de iluminat, iar pe pereții pasajului au apărut alte inscripții, care nu au nici o legătură cu istoria romanilor. Indivizi superdotați, cu câte trei neuroni fiecare, au mâzgălit pereții, expunând trecătorilor obsesiile lor legate de sexualitate, de fotbal sau de animale aparținând unei mitologii necunoscute-porcii zburători. Nu mai pomenesc mizeria și mirosul de urină, care dau „pitorescul” Pasajului Latin, astăzi. Toate acestea se întâmplă, deși mașinile Poliției Locale a Municipiului București sunt mereu parcate în zonă. Unde sunt polițiștii locali nu se știe!
Deși date în folosință abia în iunie 2014, nici pasajele pietonale de la Herăstrău nu stau cu mult mai bine.
Pasajul „Herăstrău 1” face legătura între terminalul RATB de la Piața Presei și stațiile autobuzelor 131, 331 și 335, în direcția Băneasa, aflate pe partea cealaltă a intersecției, chiar la intrarea în Parcul Herăstrău. El este partea care a mai rămas din vechiul pasaj de la Piața Presei și a fost refăcut și dat în folosință odată cu pasajul rutier. Astăzi, corpurile de iluminat au dispărut, au fost smulse în urma lor rămânând să atârne firele de curent. Ramele luminate in care ar fi trebuit să se afle imagini din București au fost sparte, iar tuburile de neon smulse. De măturat, nu mai mătură nimeni de multă vreme, iar mirosul de urină plutește suav asupra întregului pasaj. Noroc că pasajul e destul de scurt și îți poți ține respirația, aproape de la un capăt la celălalt.
Și pasajul pietonal „Herăstrău 2”, care face legătura între terminalul RATB de la Piața Presei și zona Pavilionului „H”, a cunoscut vremuri mult mai bune. Aici, până în vară, exista un post de pază și lucrurile păreau sub control. Numai că paznicul a dispărut, oamenii civilizați au început să spargă ramele luminoase cu imagini din București și întrerupătoarele, iar curățenie nu pare să mai fi făcut nimeni. Iluminatul nu mai funcționează. Așa se face că intri în pasaj într-o penumbră, care pe unii trecători ar putea să-i sperie. A început, însă, să apară „arta urbană”, adică mâzgăliturile cu vopsea.
Singurul pasaj pietonal care arată, încă, civilizat este cel de la Universitate. Deși refăcut în 2008, pasajul încă este iluminat, scările rulante cunosc o perioadă fericită, astăzi mergeau aproape toate, exceptând-o pe cea de coborâre dinspre Spitalul Coltea, iar curățenia se face, cât de cât, zilnic. Mai mult decât atât, există camere de supraveghere, ceea ce împiedică, probabil, artiștii urbani să își producă operele pe pereți.
Toate acestea sunt exemple ale felului în care, după ce se cheltuie banul public, pentru a face niște investiții, acestea din urmă sunt lăsate la voia întâmplării, neîntreținute și praful se alege de tot ce s-a investit.
