Ai dreptul să taci…
Articol de Mircea Apostolescu, 7 octombrie 2016, 11:24
Actrita, dramaturgul si profesoara de arta dramatica Olga Delia Mateescu vine in fata Consiliului General al Municipiului Bucuresti pentru a sustine infiintarea unui „Teatru al Dramaturgului Roman Contemporan”, in subordinea Municipalitatii.
Actrita isi sustine respectuoasa propunerea in fata alesilor locali, stand in picioare, declarand ca asemenea teatre exista in multe alte capitale europene si ca el ar fi necesar pentru a permite dramaturgiei contemporane romanesti sa iasa pe scena si pentru a da sansa creatiilor importante de a deveni, intr-o zi, clasice.
De pe fotoliul sau de piele, un consilier municipal, care a uimit presa declarand ca a fost ofiter acoperit, o ”apostrofeaza” pe doamna scenei, pentru ca „recita cu patos” poezii despre Nicolae Ceausescu.
„Inseamna ca v-au placut, daca le tineti minte”, a raspuns cu fermitate artista.
Cam acesta este respectul pe care cetatenii, fie ei mai cunoscuti sau anonimi, il primesc in sala de sedinta a Consiliului General.
Potrivit Legii 215 a administratiei publice locale, sedintele consiliilor locale sunt publice, insa accesul cetatenilor in sala de sedinte se face in limita locurilor disponibile. Aceasta prevedere ambigua este folosita, adesea, pentru a interzice accesul in sala de sedinta a unor persoane incomode, sub pretextul ca ” nu mai sunt locuri”. Astfel, respectivele persoane sunt oprite sa intre in sala, de catre Politia Locala, la „indicatiile pretioase” ale Executivului, ale presedintelui de sedinta sau chiar ale consilierilor municipali.
Tot potrivit Legii 215, cetatenii pot lua cuvantul in fata consiliului local, dupa ce se inscriu, in prealabil, la registratura primariei sau la departamentul de asistenta tehnica si juridica al consiliului respectiv.
La sedintele Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa inscrierea pe liste a cetatenilor care doresc sa ia cuvantul, alesii locali voteaza daca si cand li se va acorda oamenilor dreptul la cuvant.
Daca un cetatean sau mai multi doresc sa vorbeasca despre unul dintre proiectele de pe ordinea de zi a sedintei respective, consilierii municipali pot vota ca respectivul sau respectivii sa vorbeasca in deschiderea sedintei sau inaintea punctului respectiv.
Numai ca, deseori, luarile de cuvant ale cetatenilor sunt impinse, prin votul consilierilor, pe ultima pozitie a ordinii de zi, moment in care proiectele la care ar fi dorit sa se refere acestia au fost deja dezbatute si votate. Astfel ca de multe ori, discursurile nu isi mai au rostul.
Mai mult decat atat, la final, multi dintre consilieri parasesc sala de sedinta, considerand ca ordinea de zi s-a epuizat, iar cetatenii raman sa vorbeasca in fata presedintelui de sedinta, a reprezentantului Prefecturii si a celui al Directiei de Asistenta Tehnica si Juridica a Consiliului General. In rest, scaune goale.
Pe de alta parte, multi dintre consilierii municipali par sa aiba o aversiune puternica fata de presa, care are voie doar in partea din spate a salii. In plus, orice fotografie cu vreun consilier in prim-plan, aduce de la sine eliminarea din sala.
Asadar, consultarea publica, accesul cetatenilor la informatie si la decizia administrativa, dar si transparenta raman simple exercitii de imaginatie, iar, ca cetatean, ai dreptul sa taci…
