Ouija: Origin of Evil – la jumătate de drum
Articol de , 1 noiembrie 2016, 15:58 / actualizat: 18 noiembrie 2016, 16:08
Cu sărbătoarea din lumea anglofonă numită Halloween, pentru că are loc în ajunul celei bisericeşti occidentale a Tuturor Sfinţilor de pe 1 noiembrie, precum şi cu pomenirea morţilor din 2 noiembrie, este potrivită premiera „Ouija: Origin of Evil”. Titlul ei este inspirat de numele unui joc adresat celor ce cred în spiritism şi de faptul că acest film este un prequel la slabul horror cu adolescenţi „Ouija” din 2014.
Povestea este localizată de data aceasta în anul 1967, pentru a permite acea fină ironie care este prezentarea la televizor a pregătirilor pentru prima aselenizare, în timp ce spiritele unor oameni omorâţi în chinuri de un fost locatar şi medic nazist, se pregătesc de atacul final împotriva celor ce locuiesc acum o casă dintr-o frumoasă suburbie a Los Angeles-ului. Aceştia sunt Alice Zander, văduvă bine interpretată de prea-frumoasa pentru rol Elizabeth Reaser, şi cele a două fiice ale sale.
Alice, urmaşă a unei alte vrăjitoare / clar-văzătoare, încearcă să-şi câştige traiul cu şedinţe de divinaţie, la limita înşelătoriei, pe care o consideră însă drept alinare şi ajutor adus celor îndureraţi de moartea celor dragi. Durere pe care ea însăşi şi fiicele sale o trăiesc după dispariţia soţului şi, respectiv, tatălui, care le-a adus şi în criză financiară. Dar joaca ei de-a invocarea spiritelor nu va rămâne fără efect, căci va reuşi să aducă în casa lor maleficul pus pe răzbunare. Acesta reuşeşte să o posede pe fetiţa cea mică, cea care duce cel mai tare dorul tatălui ei şi o moşteneşte pe mamă având „calităţi” de mediu, dar nici nu e prea ascultătoare. Din acest moment cele trei ocupante ale casei se confruntă cu experienţe terifiante, fiind obligate să-şi înfrângă temerile pentru a izgoni spiritul înapoi, acolo unde îi e locul, însă nu fără pierderi. Cum sunt prietenul fetei mai mari şi Tom, directorul şcolii catolice la care studiază cele două fiice, un preot prea slab pentru a exorciza casa bântuită şi pe punctul de a se îndrăgosti de mama Zander, Alice.
Cei care, din slabă empatie cu suferinţele lumii reale, sunt în căutarea unui horror ca să se sperie puţin, găsesc ce caută, chiar dacă are destule clişee, în „Ouija: Origin of Evil”, ce rulează la toate cinematografele de mall doar cu prima parte a titlului original. Cei cu ceva cunoştinţe teologice se vor amuza la mare pare din film, dar se vor şi întrista pentru că acesta nu arată cu adevărat originea răului, aşa cum spune subtitlul său în engleză, şi prea puţin pericolul pe care-l poate constitui spiritismul. De apreciat este modul în care anii ’60 ai secolului trecut sunt redaţi în culori calde, saturate, cu maşinile şi casele epocii, precum şi prin decoruri intime.