Filosoful Mihai Șora, creatorul colecției „Biblioteca pentru toți”, împlinește 100 de ani
Articol de Stefania Grigore, 7 noiembrie 2016, 11:05
Foarte activ in mediul online, Mihai Șora impartaseste experientele si intamplarile cotidiene, dar si versuri si scurte cugetari.
Anul acesta, filosoful a fost decorat de presedintele Klaus Iohannis, cu Ordinul „Steaua Romaniei”, in rang de Cavaler.
Odata cu Sora, Ordinul a fost acordat si istoricilor Neagu Djuvara si Dumitru Protase si sopranei Virginia Zeani.
Mihai Șora, eseist si filosof, s-a nascut pe 7 noiembrie 1916, la Timisoara, in familia preotului ortodox, Melentie Sora.
A urmat cursurile Liceului „Constantin Diancovici-Loga” din Timisoara, pe care l-a absolvit in 1934, apoi ale Facultatii de Filosofie la Universitatea din Bucuresti (1934-1938), unde i-a avut profesori pe Nae lonescu, Mircea Vulcanescu si Mircea Eliade.
A locuit in Franta, unde a fost cercetator la Centre National de la Recherche Scientifique din Paris, din 1946 pana in august 1948, si unde a debutat cu volumul „Du dialogue interieur” / „Despre dialogul interior”, la editura Gallimard, in 1947.
Revenit in tara, in 1948, a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, de unde a fost „eliberat din functie” pentru „origine sociala nesanatoasa”, si, intre altele, a lucrat la Editura de Stat pentru Literatura si Arta.
Aici a initiat multiple proiecte editoriale, intre care a regandit din temelii colectia „Biblioteca pentru toti'” (BPT). A infiintat colectiile „Scriitori romani” si seria de opere complete ale scriitorilor Tudor Arghezi si Mihail Sadoveanu.
Dupa Revolutia din 1989, Mihai Sora a fost unul dintre cei care au pus bazele Grupului pentru Dialog Social.
A fost numit ministru al Invatamantului in 1990 si, solidar cu Piata Universitatii, a condamnat, printr-un comunicat memorabil, barbaria declansata de Ion Iliescu. A demisionat in semn de protest.
Mihai Şora este autorul a numeroase articole şi studii publicate în reviste socio-culturale.
A publicat volume precum ”Sarea pământului” (1978, 2006), ”A fi, a face, a avea” (1985, 2006), ”Eu şi tu şi el şi ea… sau dialogul generalizat” (1990, 2007), ”Despre dialogul interior” (1995), ”Firul ierbii” (1998), ”Filosoficale. Filosofia ca viaţă” şi ”Câteva crochiuri şi evocări” (2000), ”Mai avem un viitor? România la început de mileniu” (în dialog cu Sorin Antohi, 2001), ”Locuri comune” (2004), ”Clipa şi timpul” (2005), ”Despre toate şi ceva în plus. De vorbă cu Leonid Dragomir” (2005, 2006 – ediţie revăzută şi adăugită).
A fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumele ”Sarea pământului” din 1978 şi ”Firul ierbii” (1998). În decembrie 2008, a primit Premiul de Excelenţă al revistei Viaţa Românească.
