Alice Voinescu, un filosof activ
Articol de cristina.toma, 12 noiembrie 2016, 08:00
O carte pe care nu ar trebui să o lăsați necitita și… chiar neascultată în această toamnă este, de fapt audio-book-ul „Alice Voinescu. Din cauzele crizei sufletești de azi. Conferințe la Radio (1933-1943)”.
Însă cine a fost Alice Voinescu? Prima femeie doctor în filozofie din România cu un doctorat luat la Universitatea din Sorbona. Teza sa de doctorat publicată la Paris trata școala filosofică neo-kantiana de la Marburg. Însă, ea, va rămane în memoria discipolilor ei nu ca filozof, ci drept excepțională profesoară de estetică și istoria dramaturgiei de la Conservator, misiune implinită între anii 1922 și 1948, apoi și drept conferențiară pretuită de buna societate bucuresteană interbelică. A fost una dintre primele feministe din țara noastră.
Conferințele susținute de Alice Voinescu, alături de acelea ale lui Nicolae Iorga, Tudor Vianu și alții, demonstrează înaltul nivel intelectual al emisiunilor Radioului, asumarea clară a misiunii de ridicare a maselor la cultură prin implicarea directă a celor mai autorizate voci ale timpului și nu prin vulgarizarea facilă a ideilor și subiectelor importante. Rubricile și tematica emisiunilor, „Universitatea radio”, „Ora femeii”, „Ora tineretului”, „Viata culturală străină”, conturează clar un efort susținut de împlinire a misiunii de informare culturală, de educare, în final de modelare a unor conștiințe și caractere. Este o misiune atât de clar asumată și urmărită constant de Alice Voinescu prin toate conferințele și cursurile sale. Alice Voinescu nu expune niciodată sec și doctoral tema intervenției sale, fie această literară, ori estetică sau socială, ci, prin chiar stilistica discursului, dă glas unei gândiri originale și nuanțate, hrănită de o mare cultură care, adresându-se celei mai simple femei, reușește să o implice și să o aducă la conștientizarea unui adevăr imediat sau a unui principiu universal.
Cititorul de azi al conferințelor va fi surprins nu doar de promptitudinea și luciditatea cu care autoarea răspunde problemelor de fond ale epocii, dar și de actualitatea lor, putând aprecia clarviziunea autoarei în identificarea exactă a consecințelor acelor realităti în planul moral, cel care durează și contează, în viziunea Alicei Voinescu.
Însă nu a foat doar un om de bibliotecă ci a avut un curaj ieșit din comun pentru acele vremuri în care a trăit! În anul 1940 ia atitudine la asasinarea lui Nicolae Iorga de către legionari.
În anul 1948 este scoasă la pensie. În 1951 este arestată făcand un an și șapte luni de închisoare, urmați de domiciliu obligatoriu în satul Costești din apropierea Târgului Frumos, unde rămâne până în ianuarie 1954 în condiții grele. Tot în 1951 copiile rămase de la studiul Eschil, sunt distruse de comuniști. La intervențiile scrise ale lui Tudor Vianu, Mihail Jora, Perpessicius, F. Muzicescu, C. Petrescu, V. Eftimiu sau M. Voiculescu, precum și la intervenția lui Petru Groza, este eliberată, trăind cu o pensie modică și din traduceri -din limbile engleză și germană.. Continuă să își ajute apropiații și câțiva tineri discipoli, fie financiar, fie prin scris. Se stinge în noaptea de 3 spre 4 iunie 1961.
Ar fi multe de spus despre Alice Voinescu, dar eu nu vă mai spun decât atât: nu veți lasă cartea din mână până nu veți întoarce și ultima pagină.