Bucurestiul dezolant

Articol de Mircea Apostolescu, 22 noiembrie 2016, 16:08

Chiar in centrul Bucurestiului, pe bulevarde mari, precum Regina Elisabeta, Calea Victoriei, Bulevardul Magheru, Bulevardul Buzesti-Berzei sau Calea Grivitei, bucuresteanul ori turistul, dornic de a cunoaste farmecul urbei noastre, este intampinat de imagini dezolante.

Cladiri de patrimoniu, precum fostul Cazino Victoria sau Blocul Rosenthal, de pe Calea Victoriei, fostul Cinematograf „Dacia”, fost „Marconi”, de pe Calea Grivitei, blocul de la intersectia Bulevardului Gheorghe Duca cu Calea Grivitei si multe, multe altele sunt lasate in paragina de catre proprietari, doar s-or prabusi, ca sa lase locul unor cladiri de birouri.

Acoperisurile sunt sparte sau nu mai exista de multa vreme… Ferestrele, acolo unde mai sunt, au fost mazgalite, iar oamenii strazii le-au transformat in adaposturi pline de mizerie. In multe cazuri, vegetatia creste victorioasa in aceste ruine, devenite locuri de urinat pentru betivi.

Pe Magheru si pe Regina Elisabeta, magazinele, cinematografele, cafenelele sau carciumile de la parterul cladirilor s-au inchis si au fost napadite de desene fara sens, deseori condimentate cu „vorbe de duh” cu conotatie sexuala, „opere” ale unor natangi, care se autointituleaza „artisti urbani”.

Ca sa intregeasca atmosfera dezolanta, pe stalpii de iluminat public, pe transformatoarele de curent electric, pe peretii imobilelor, pe recipientele de colectare selectiva, atarna, zdrentuite, tot felul de afise, de la cele care fac reclama unor spectacole ori concerte, pana la anunturi de tipul: „cumpar rable”, „aduc nisip, pietris, balastru”, „sap puturi” sau „vand apartamente de 2, 3, 4 camere in Romana”.

Iar bomboana pe coliva unei imagini civilizate a Bucurestiului o pun acei cetateni plini de spirit civic, care, in secolul XXI, in plin centrul unei capitale europene, scot gunoiul la marginea drumului, ca in Evul Mediu.

Vina pentru aceasta imagine dezolanta o poarta tot felul de legiuiri schioape, cum a fost cea a retrocedarii imobilelor nationalizate, care a „uitat” sa le impuna celor care si-au recapatat imobilele luate de comunisti si obligatia, perfect normala pentru un bun proprietar, de a-si consolida si repara sau restaura imobilul.

La fel de stramba este si legea care interzice desfasurarea de activitati economice sau culturale in spatiile aflate la parterul cladirilor cu bulina rosie, fara a da si o solutie pentru consolidarea imobilelor respective si repunerea in circuitul economic a acelor spatii.

Mai trebuie mentionata, desigur, si impotenta organelor de ordine, in ceea ce priveste combaterea unor banale contraventii, precum cea a lipitului de afise, a mazgalitului pe peretii cladirilor, pe vitrinele magazinelor sau oriunde le vine lipitorilor de afise si grafferilor sau aceea a aruncarii gunoiului pe domeniul public.

Arhitecta Maria Duda, conferentiar la Facultatea de Arhitectura a Universitatii „Spiru Haret” a condus un studiu privind abandonul spatiilor de la parterul cladirilor de pe arterele din centrul Bucurestiului. Ea spune ca, inca din anul 2013, circa 40% dintre vitrinele de pe aceste artere identitare ale Capitalei nu implicau nicio interactiune cu trecatorii. In 25% dintre cazuri era vorba despre spatii abandonate, iar, in restul, despre vitrine obturate, pur si simplu.

Cauzele acestei situatii, in afara de legea ce interzice desfasurarea activitatilor comerciale, de alimentatie publica, culturale si de spectacole, in spatiile de la parterul cladirilor cu bulina rosie, constau in nivelurile foarte ridicate ale chiriilor, in lipsa de atractivitate a intregii strazi si a vecinatatilor, crede Maria Duda.

Atractivitatea este data si de gradul de accesibilitate al strazii respective, care depinde de existenta locurilor de parcare si a posibilitatilor de aprovizionare, de confortul pe care artera respectiva il ofera trecatorilor, de la aspectul estetic, de la largimea trotuarelor si protectia de soare sau ploaie a pietonilor, pana la iluminatul public, mobilierul urban sau muzica ce poate oferi o ambianta placuta. Toate acestea sunt de competenta administratiei, explica arhitecta.

Ea este de parere ca, pentru a iesi din aceasta situatie, administratia trebuie sa aiba o strategie de dezvoltare pe termen lung a acestor zone centrale. Aceasta strategie trebuie pornita de la o recenzare a spatiilor publice si a tipurilor de vitrine pe care le ofera parterurile si mezaninurile cladirilor.

Dupa ce va fi cunoscuta aceasta structura, administratia, impreuna cu specialistii ar trebui sa stabileasca o structura de functiuni, pentru spatiile respective, astfel incat marile bulevarde din centrul Bucurestiului sa devina atractive pentru categorii cat mai variate, atat pentru cei care locuieac in zona, cat si pentru bucurestenii veniti din alte cartiere si pentru turisti.

Ar trebui sa fie vorba despre o imbinare, dinainte stabilita procentual intre functiunile comerciale, de servicii, de alimentatie publica si culturale, opineaza Maria Duda. O monofunctiune, asa cum se intampla in Centrul Istoric, poate fi atractiva pe termen scurt, dar nu reprezinta o solutie pe termen lung, precizeaza ea.

Pe de alta parte, este nevoie de un parteneriat intre stat si proprietarii de imobile din zona centrala a orasului, crede arhitecta. Statul ar trebui sa-i stimuleze pe proprietari sa isi consolideze si sa isi restaureze imobilele, prin reduceri de impozite, printr-o politica coerenta de reabilitare a ansamblurilor de cladiri sau a anumitor cladiri de patrimoniu, afirma Duda.

Asadar, solutii exista, insa, deocamdata, numai in mediul academic. Pana cand acestea vor fi puse in practica in viata cotidiana de catre administratie, ramanem cu Bucurestiul nostru dezolant!