De ce nu demolează Primăria Capitalei Cathedral Plaza…?!
Articol de Mircea Apostolescu, 20 ianuarie 2017, 13:02
Un chiosc ca cel din imagine era chiar vis-a-vis de scoala mea, pe strada Nuferilor, colt cu General Budisteanu si cu Lutherana. Scoala Generala numarul 118 „Vasile Alecsandri” isi avea, pe atunci, in anii ’80, localul chiar in curtea Catedralei Sfantul Iosif. Peste drum, tot pe strada Nuferilor, cum se chema pe atunci actuala General Berthelot, se afla toneta de inghetata. Vara si chiar in septembrie, imediat dupa ce incepea scoala, in recreatii, traversam in fuga linia de tramvai si ne duceam sa ne cumparam inghetata „Polar”, cu 1,50 lei. Cand gaseam „Polar” cu ciocolata sau vafe, era o adevarata sarbatoare. Mai ales daca aveam si bani, pentru ca o vafa era 3 lei si asta insemna o gramada de bani pentru niste copii de scoala primara.
Chiar langa toneta cu inghetata, era un alt chiosc, unde se faceau merdenele cu branza, fierbinti. Fierbinti le mancam si noi, cand era frig afara. Ne intorceam buzunarele pe dos ca sa strangem 2,50 lei pentru o merdenea. Si mai era un aprozar, tinut de un aprozarist nasos si cam tuciuriu, care trebuie sa fi avut vreo 40 de ani, la vremea aia. Aprozarul era intr-o cladire joasa, probabil o fosta dependinta a cladirilor de pe actuala strada General Budisteanu.
Si chiar pe partea cu Catedrala, spre Liceul „Nicolae Balcescu”, de mate-fizica, cum se numea pe atunci „Sfantul Sava”, era un sir de pravalii. Printre ele era si un magazin de paine. De acolo luam cornuri si batoane, cand nu aveam bani de merdenele, fiindca un corn era 1 leu, iar un baton costa 1,5 lei.
Acum, pe locul unde se aflau aprozarul si cele doua tonete, cea de inghetata si cea cu pateuri, se inalta cladirea oriblla care a gazduit o perioada Piureus Bank. Pe celalalt colt, la intersectia cu strada Lutherana, pe locul micului teren viran, unde jucam fotbal dupa ore, a fost ridicat acel monument de prost gust al capitalismului salbatic care poarta numele de Chatedral Plaza.
Asta era farmecul cartierului in anii ’80. Acum, acest farmec a disparut, sufocat de cladirile noi, mari si urate, care nu au nimic de-a face cu stilul zonei, cu celelalte cladiri din zona.
De ce nu demoleaza Municipalitatea Cathedral Plaza?
Ca unul care a copilarit in cartier si care a apucat sa-i cunoasca farmecul, inainte ca democratia de capatuiala sa le permita dezvoltatorilor imobiliari sa ridice cele doua monstruozitati, era sa incep sa topai de bucurie, in 2012, cand un grup de ONG-uri a obtinut o hotarare judecatoreasca a Tribunalului Dambovita prin care Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, pe atunci, era obligat sa desfiinteze Cathedral Plaza. A urmat, insa, un lung proces, in urma caruia aceeasi instanta hotara, in aprilie 2015, suspendarea deciziei din 2012, motivand ca Primarul Oprescu trebuie, mai intai sa faca verificari si, eventual, sa inceapa procedura de reautorizare a turnului. Abia in septembrie 2015, Curtea de Apel din Ploiesti anula, prin hotarare definitiva decizia de suspendare a demolarii.
Pe urma, au venit, insa, tergiversarile. Primarul General Sorin Oprescu, a vorbit, la vremea respectiva, despre infiintarea unei comisii de specialisti, care ar fi urmat sa eleboreze un studiu care sa spuna daca si cum poate fi demolat turnul de langa Catedrala Sfantul Iosif si, in plus, care ar fi costurile unei asemenea operatiuni. Si primarii interimari care i-au urmat, Stefanel Marin si Razvan Sava, care i-au urmat domnului Oprescu, au spus ca vor rezolva problema turnului. Evident, ca nu s-a mai intamplat nimic, pana in ziua de astazi.
Vazand ca desfiintarea Cathedral Plaza este un cartof fierbinte, pe care Primarii Capitalei il tot paseaza de la unul la altul, am incercat sa inteleg de ce se intampla asta.
In opinia mea, sunt cel putin doua motive. Primul motiv este cel legat de bani. Dupa hotararea definitiva a instantei, Primarul General nu mai are altceva de facut decat sa emita o dispozitie de primar privind desfiintarea constructiei ilegale. Insa, daca proprietarul acesteia refuza sa o demoleze pe banii sai, Municipalitatea ar trebui sa aloce bani pentru desfiintarea turnului din bugetul local al Municipiului Bucuresti si, apoi, sa se judece cu proprietarul pentru a recupera acesti bani.
Dupa unele estimari, ar fi vorba de circa 17-18 milioane de euro, pentru desfiintarea Cathedral Plaza si readucerea terenului la starea initiala. Ori, sa aloci acesti bani pentru demolarea unei cladiri, fie ea si ilegala, in conditiile in care RATB are nevoie urgenta de autobuze, troleibuze si tramvaie noi, in conditiile in care Bucurestiul nu are, inca o solutie pentru o criza a incalzirii, care risca, asta toamna, sa lase 1,5 milioane de oameni fara caldura si apa calda, in conditiile in care mai exista, inca, investitii incepute si neterminate, precum pasajul de la Piata Sudului, podul de la Ciurel sau penetratia Nicolae Grigorescu-Splai Dudescu, ar fi fost o decizie cel putin contestabila, daca nu inoportuna.
Un al doilea motiv il reprezinta, cred, teama de despagubirile pe care proprietarul cladirii le-ar putea castiga la CEDO. Este foarte adevarat faptul ca justitia din Romania a declarat cladirea ilegala si a dispus desfiintarea ei, prin hotarare definitiva, insa, nu trebuie sa uitam ca, la baza edificarii turnului a stat o autorizatie de constructie emisa de catre un organ legitim al statului roman, Primaria Sectorului 1, cu stampila si cu semnatura primarului din 1998. Faptul ca un organ al statului a emis o autorizatie de constructie, desi nu era competent sa o emita, iar, apoi, pe baza acestui viciu, autoritatile romane ar trece la demolarea cladirii poate constitui un temei foarte bun pentru ca CEDO sa oblige statul roman la plata unor despagubiri uriase fata de cel pagubit, adica proprietarul imobilului.
Asa se face ca, indiferent cat de rau mi-ar parea, nu cred ca vom asista la desfiintarea turnului de 19 etaje, Cathedral Plaza!