Ferentari, regenerare urbană…?

Articol de Mircea Apostolescu, 3 aprilie 2017, 08:47

Vorbim, adesea, pe la diverse conferinte pompoase, despre regenerarea urbana si despre cum trebuie sa refacem zonele sarace, sa le aducem la nivelul celor dezvoltate. Ei bine, cred ca primul pas este acela de a recunoaste, cu onestitate, fara ipocrizia care ne cam caracterizeaza, ca societate, ca in Bucuresti, in cel mai dezvoltat oras din Romania, care genereaza o mare parte din PIB-ul tarii si beneficiaza de cel mai ridicat nivel de trai, la nivel national, in orasul nostru exista zone sarace. Saracia duce la lipsa educatiei si la consumul de droguri, la infractionalitate, sub toate formele ei. Asta se intampla in sud-vestul Bucurestiului, in Cartierul Ferentari, din Sectorul 5. Si primul pas este sa recunoastem aceasta realitate.
Apoi, desigur, trebuie sa ne gandim la ce masuri, administrative si economice, se pot lua, pentru a schimba aceasta stare de lucruri.
Dar, inainte de asta, cred ca trebuie sa ne schimbam perceptia fata de acest cartier-ghetou, sufocat de mizerie si sfasiat de violenta si infractionalitate. Perceptia noastra si pe a altora, care ar putea investi in aceasta zona defavorizata. Putem face acest lucru redescoperind povestea cartierului Ferentari, incepand cu numele sau.

De unde vine numele de „Ferentari”?

Exista trei versiuni, in aparenta, diferite, despre originea acestui toponim. Intr-o prima opinie, denumirea vine din latinescul „ferentarius”, soldat usor din legiunile romane. Altii sustin ca locul ar fi primit acest nume pentru ca, aici, Mihai Viteazul i-a improprietarit, dupa batalia de la Calugareni (1595), pe „feremtari”, soldati in oastea sa. In fine, o a treia parere este aceea conform careia toponimul „Ferentari” s-ar trage de la niste osteni olteni, pe care Alexandru Ioan Cuza i-a improprietarit cu pamanturi, in zona respectiva. Eu cred ca cele trei variante converg, de fapt, pentru ca, atat „ferentarii” lui Mihai Viteazul, cat si cei ai lui Cuza, isi trag numele de la legionarii romani, iar obiceiul improprietaririi cu pamant al soldatilor, dupa razboaie, se trage tot din practica legiunilor romane.
Oricum ar fi, insa, este foarte clar ca, inca din perioada medievala, cea mai saraca parte a Bucurestilor era cea de sud-vest, care incepea la „Podul Calicilor”, calicii fiind saracii si cei care „dadeau faliment”, cum s-ar spune in ziua de astazi, si s-a intins, treptat, catre Pieptanari-Ferentari.
Tot de aceasta zona este puternic legata prezenta istorica a tiganilor, in Bucuresti. Prima atestare documentara a ţiganilor din Bucureşti dateaza dîn 1572, când Oprea şi Stan, “feciorii Orzii ţiganul”, au vândut loc de casă grecului Cuciuc. Deşi erau robi, aşa cum erau cei mai mulți țigani la acea vreme, cei doi aveau drept de proprietate şi de liberă folosinţă a proprietăţii. La vreun secol si jumatate mai tarziu, in 1727, este menţionat primul ţigan liber, Dumitraşco. El avea “trei case, două pivniţe cu vinuri, bani împrumutaţi altora, unelte de căldărar, era vătaf de căldărari, şi haine”.

Cum a apărut comunitatea tiganilor din Ferentari?

După dezrobirea ţiganilor, în 1856, aceştia au părăsit moşiile şi au început să se adune în comunităţi compacte, la periferia localităţilor mari. Lor li s-au adăugat, în timp, şatrele nomade. Aşa a apărut şi comunitatea ţiganilor din Ferentari.
Conform menţiunilor istorice, ţigănimea din sudul Capitalei se întindea, la începutul secolului XX, din actualul bulevard Pieptănari, a carui denumire se trage de la mestesugul ţigăneasc de “pieptănar”, adică făuritor de piepteni – menţionată în “Istoria Bucureştilor” a lui Constantin C. Giurăscu, până în actuala Prelungire a Ferentarilor.

Dupa 1945, in Ferentari se ascundeau talharii Bucurestiului!

Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în actuala Prelungire Ferentari era o zona de vii şi livezi, de unde vine şi numele uneia dintre cele mai mizere străzi din acest cartier, strada Livezilor.
In perioada imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, casele tiganilor din Ferentari erau rare, la cateva sute de metri una de cealalta, potrivit marturiilor istorice. Intre cele doua mari razboaie, tiganii care traiau in Ferentari erau mici mestesugari. Ei se ocupau, in special, cu carausia si lautaria. Era o lume care traia dupa legile proprii si unde strainii nu erau bine veniti, spun documentele vremii. Dupa 1945, in atmosfera de incertitudine de atunci, in zonele Petre Ispirescu, Sebastian, Rahova si Ferentari, se aciuasera bandele de talhari ale orasului. Unul dintre cei ajunsi celebrii, in epoca, a fost Nicolae Purecica, zis Nae Choiru, care a savarsit mai multe jafuri si omoruri. Pentru cei care vor o imagine a acelor vremuri, ea a fozt zugravita, cu acuratete, in filmul lui Sergiu Nicolaescu „Cu Mainile Curate”.

Blocurile de nefamilişti, construite de comunisti, au devenit ghetouri, dupa 1989!

După 1975, Nicolae Ceauşescu, seful statului si al Partidului Comunist Roman din acea vreme, a construit in zona de sud a Bucurestiului, uzine şi blocuri de nefamilişti pentru muncitorii aduşi din toată ţara. Astfel, Ferentariul a devenit zonă mixtă, româno-ţigănească. După 1989, insa, fabricile si locurile de munca au dispărut, căminele de nefamilişti au rămas de izbelişte, fiindca mulţi dintre foştii muncitori au plecat, iar blocurile au fost ocupate, aproape în totalitate, de ţigani. Aşa au apărut ghetourile din Zăbrăuţi şi Livezilor.

Din pacate, pana acum, nimeni nu a facut nimic pentru a schimba imaginea cartierului, pentru a le aduce siguranta si curatenie locuitorilor din Ferentari, pentru a incuraja investitiile si crearea de locuri de munca, in zona, pentru a sustine familiile sarace sa isi educe copiii, pentru a combate infractionalitatea si consumul de droguri. Toate administratiile de pana acum s-au multumit sa-i tina pe oamenii din zona intr-o dependenta, aducatoare de avantaje electorale, fata de ajutoarele date de Primarie.
Actualul edil al Sectorului 5, Daniel Florea, spune ca doreste regenerarea urbana a zonei Ferentari. Vom afla, astazi, „In Comunitate” – la ora 14 pe 98,3 FM si online pe bucurestifm.ro – daca are sau nu niste planuri realiste pentru aceasta regenerare …