“Bună ziua” și prietenii săi
Articol de razvanursuleanu, 23 mai 2017, 08:32 / actualizat: 25 mai 2017, 13:11
Astăzi vă propun să realizăm un experiment. O să vă rog, timp de câteva zile, să salutați o persoană mai tânără decât dumneavoastră. Un vecin, un coleg, are mai puțină importanță locul de unde vă alegeți subiectul experimentului, singurele două cerințe fiind acelea de a găsi pur și simplu pe cineva mai tânăr și de a-l saluta întotdeauna primul. Spuneți repede “bună ziua”, clar și respectuos, în primele cinci dăți în care vă veți întâlni cu persoana respectivă.
Este absolut irelevant dacă persoana ne răspunde sau nu la salut, scopul experimentului nefiind acela de a verifica numărul oamenilor care au cei șapte ani de acasă.
A șasea întâlnire cu subiectul nostru va fi aceea în care nu îi veți mai spune nimic și nu veți mai schița niciun gest de salut, nici măcar o înclinare scurtă a capului. Uitați-vă pur și simplu la persoană.
Există o statistică foarte interesantă cu privire la acest experiment despre care trebuie să menționez că nu a fost inventat de mine. În opt cazuri din zece, omul ori o să se uite urât, ori o să spună ceva de genul “ce faci vecine, sau colega, nu mai dai bună ziua ?”.
Morala acestui experiment? Cei mai mulți dintre noi acționăm într-un mod robotic și preferăm de foarte multe ori automatismele și rutina. Relațiile dintre oameni se deteriorează cel mai rapid atunci când intervine rutina de orice fel, chiar și aceea de limbaj. Partea plină a paharului, cea pe care mizăm atunci când ne dorim o lume mai bună, este aceea că doi oameni din zece vor spune ei “bună ziua” dacă vor vedea că nimeni nu se grăbește să-i salute primul.