Tulip Fever / Febra Lalelelor – şi a dragostei. Fresca Olandei din secolul XVII
Articol de , 8 noiembrie 2017, 22:03
Drama romantică „Febra lalelelor” rezistă de aproape 2 luni pe ecrane, fiind încă proiectată o dată pe zi, de la ora 13:20, la Cinema City Sun Plaza. Rezistenţa, în ciuda proastelor referinţe de pe unele site-uri, se datorează excelentelor interpretări ale
actorilor din distribuţia filmului, care are două poveşti de dragoste simultane, costumelor şi scenografiei, la care se adaugă prezentarea unor tranzacţii la ceea ce ar putea fi precursoarea unei burse, toate acestea recreând atmosfera din Olanda secolului al XVII-lea. Aceasta este redată şi prin imaginea lui Eigil Bryld care, pornind de la picturile epocii, dă o culoare
Titlul filmului face referire la un fenomen petrecut în acel secol în
Olanda, unde importatele flori aduse din Turcia, pentru a căror cultivare acest regat este cunoscut şi astăzi drept Ţara Lalelelor, au provocat o adevărată nebunie ce a dus la risipirea unor imense averi şi chiar la pierdere de vieţi omeneşti. Această nebunie constituie un fundal pentru o alta: cea a dragostei ce se aprinde între deja amintitele personaje, pictorul fiind angajat de soţul Sophiei, foarte bine interpretat de Christoph Waltz, pentru a realiza câteva portrete de familie, aşa cum era moda în rândul celor bogaţi, care-şi puteau permite aşa ceva, până să apară fotografia.
Cealaltă poveste de dragoste este între servitoarea celor doi soţi şi un negustor de peşte, care are drept consecinţă o sarcină, devenită imposibilă ca urmare a trimiterii pe un vas colonial a viitorului tată, înainte ca cei doi să se fi căsătorit. Acest semi-
exil este, la rândul său, o consecinţă a încercării micului negustor de a se îmbogăţi dintr-o afacere cu un bulb rar de lalele, din păcate ratată datorită unui amic beţivan, prost şi fudul, dar şi o urmare a invidiei celorlalţi. Sophia reuşeşte să se dea ea drept însărcinată şi să preia copilul servitoarei, împlinind astfel marea dorinţă a soţului ei de a avea un moştenitor, pentru care a şi luat-o de nevastă, dragostea lui faţă de mult prea tânăra sa soţie fiind una „interesată”.
Şi ca fresca societăţii olandeze din acea epocă să fie aproape completă, în drama de epocă „Tulip Fever” regizată de Justin Chadwick după un scenariu scris de Tom Stoppard, având la bază romanul semnat de Deborah Moggach, mai avem prezentarea vieţii dintr-o mănăstire ce este, în acelaşi timp, orfelinat şi care, pentru a putea supravieţui trebuie, printre altele, să cultive preţioasele
lalele. Din această abaţie, condusă cu mână fermă dar şi cu multă dragoste de o Maică-stareţă foarte bine interpretată de Judi Dench, a fost luată şi Sophia, soluţia măritişului cu bărbaţi bogaţi, dar bătrâni fiind considerată cea mai fericită, chiar dacă tinerele fete ar urma să ducă o viaţă apropiată de cea a slujnicelor.