Expoziţia „NATURAleţea în pictură”

Articol de Andra Radu, 24 iulie 2018, 13:13

În perioada 9 – 21 iulie 2018 Centrul European Cultural și de Tineret pentru UNESCO ,,Nicolae Bălcescu” (str. 11 iunie nr. 41, sector 4) găzduieşte expoziţia „NATURAleţea în pictură”, un veritabil dialog cultural București vs Alba Iulia, cu artiştii Mihai Marin Cârstea (Bucureşti), Mircea Năstase(Alba Iulia), Maria Jardă (Bucureşti) și Ioana Raica (Alba Iulia).

„NATURAleţea în pictură” sau București vs Alba Iulia este o nouă expoziție în care 4 artişti, cu stiluri diferite, își pun laolaltă creativitatea și talentul.

“Titlul expoziţiei a pornit de la încercarea de a găsi un numitor comun celor 4 artişti care expun cu acestă ocazie”, a spus Mimi Necula, organizatoarea expoziţiei al cărei vernisaj a avut loc pe 9 iulie la Centrul European Cultural și de Tineret pentru UNESCO ,,Nicolae Bălcescu”.

“Natura este elementul care se regăseşte în toate lucrările acestor 4 artşti – o putem vedea, în cele mai multe dintre lucrările expuse, peisaje ce te duc cu gândul la pictură în plein air, însă şi la o natură de… atelier, o natură statică, aşa cum o putem vedea la Ioana Raica şi la Mircea Năstase şi chiar într-una dintre lucrările Mariei Jarda. Pornind de la Natură, am făcut trimitere către natural, către acel sentiment de firesc, de spontaneitate, de uşurinţa cu care pictorii dau senzaţia că ar fi lucrat, deşi, ştim cu toţii câte ore de muncă si câte studii stau la baza fiecărui tablou, în parte. Aşadar, de aici jocul de cuvinte al naturii – al NATURAleţii în pictură….”

Despre Mihai Marin Cârstea ” NATURAleţea în pictură”

Este un un pictor iubitor al naturii şi al unui stil de viaţă legat, de o autenticitate specifică, multe dintre lucrările sale, din întreaga sa creație artistică, fiind un omagiu adus naturii, a frumuseții simple, pitorești, autohtone și nu numai.

Peisajele sale au o amprentă meditativă asupra subiectului. Fiind un pictor de atmosferă, el redă în și prin lucrările sale, un sentiment al integrării în peisaj, al aparținerii acelor locuri, ca simțire, ca trăire interioară. Cromatica subliniază acest sentiment, prin culori deși vii, temperate, totuși, controlate ca intensitate de simțirea artistică a pictorului.

Atmosfera lucrărilor sale te duce cu gândul la o poveste, o naraţiune făcută la timpul trecut, deşi ele sunt o reprezentare a prezentului, a unui prezent continuu, ce se sustrage influențelor cotidiene.

Colţuri de natură ori de sate piedute pe coline faţă de care pictorul pare a se detașa, dar nu cu scopul de a păstra o distanţă față de subiect, ci tocmai pentru a le putea privi, în ansamblu și de a-și construi o compozitie care să surprindă generalul, în defavoarea detaliului. Intrând în atmosfera locurilor, el surprinde, cu nostalgie uneori, că timpul trece și lasă urme vizibile, pe ziduri, pe străzi, pe chipurile oamenilor….

Fără a le plasa într-un loc anume, într-un spatiu geografic uşor de identificat, Mihai Marin Cârstea se dovedeşte a fi, mai curând, un poet, în culori, al unei aer patriarhal al vieții de la tară, indiferent de timp și de anotimp.

Despre Ioana Raica – ” NATURAleţea în pictură”

Ajunși la natura statică, o găsim și pe Ioana Raica, cea datorită căreia această expoziție ne sustrage uşor din figurativ și ne duce care abstract. Dacă în cazul celorlalţi pictori, imaginea se citește sau se descifrează, uneori de la sine, punând în prim plan atmosfera locurilor și starea artistului, la Ioana Raica ești faţă în faţă cu o provocare de a-ţi găsi o proprie interpretare pe partitura plasticienei – fiindcă tot am apelat la asocierea cu alte arte.

Ea compune imagini pornind de la elemente figurative, în jurul cărora construiește compoziții ce tind către abstract. Se spune despre lucrările abstracte că nu trebui întelese, ci doar privite și simțite, ca atare. Și totuşi, în lucrările ei, anumite elemente sunt reconoscibile, însă, fiecare privitor îşi construieşte povestea în faţa lucrării, pe baza unor elemente bine gândite și armonizate de către artistă.

Dacă formele crează o „poveste”, în sine, culorile vin să completeze această notă de incitare a privitorului de a se lăsa cuprins de o stare de visare, de refugiu în irealul – real al Ioanei Raica.

Despre Mircea Năstase – ” NATURAleţea în pictură”

Tot in zona peisajului îl găsim pe Mircea Năstase, însă, pentru acesta explozia cromatică reflectă o altă stare de spirit dar și de raportare la natură. Dacă în cazul lui Mihai Marin Cârstea faceam comparația cu poezia – unde rima este cea care așează cuvintele în versuri, la Mircea Năstase simțim, mai curând, un ritm, o muzicalitate uneori antrenantă, cu accente puternice, alteori calmă și asezată într-un registru mai cuminte.

Peisajele sale sunt asemenea unor priviri uneori fugare asupra depărtării, în care detaliile cedează în fața ansamblului, accentul picând pe o stare de încântare, de bucurie de a privi și de a simți spațiul ca pe un întreg, ca pe o descriere afectivă ce reflectă starea pictorului față de tema reprezentată.

Tot Mircea Năstase ne aduce și câteva compoziții cu flori – naturi moarte pe care, le animă cu puterea unor culori vibrante, ce par a încarca sensibil fiecare imagine. În aceste lucrări, compoziția este foarte importantă pentru pictor, deoarece el crează un dialog între diferite elemente : între vasele cu flori și diferite obiecte din mediul înconjurător. El alcătuiește compozițiile ca o formă de comunicare, ca o relație nu doar între elementele pe care le redă, ci și cu sine și cu privitorul. Astfel, un fruct, un scaun sau un instrument muzical devin elemente la fel de importante precum vasele cu flori, și nu ajutătoare, iar împreună redau o stare de bucurie, de confort, de armonie.

Despre Maria Jarda – ” NATURAleţea în pictură”

Aduce în această expoziție o natură vie, vibrantă ca stare și culoare. Cromatica intensă crează efectul unei revelații în fața naturii, a unei stări de uimire și, totodată, de admirație profundă în fața acesteia.

„Apusul în Cișmigiu” este ca o metaforă a unui final ce încă îți rezervă surpriza unui ultime oglindiri a luminii înainte de a se stinge. O gamă variată de culori, armonizate cu sensibilitate, descriu o stare de visare, de rătăcire a imaginației pe o temă pe cât de clară – a apusului de soare, pe atât de generoasă ca și emoții resimțite în fața pânzei, de către plasticiană, în momentul realizării picturii, iar, mai apoi, de către privitor, aflat față în față nu doar cu un tablou, ci cu o mărturisire a unei taine ce scoate la iveală sensibilitatea omului și a pictorului.

În pădurile ei, verdele în tonalități bine chibzuite, redă cu naturalețe o stare, o trăire, la fel de intense precum imaginea în sine. Copacii pe care îi proiectează ca niște verticale ce unesc cele două lumi, par uneori un pretext de a pune lumina pe planul îndepărtat, direcționând privirea către depărtări.

Maria Jarda are o sensibilitate ce ne duce cu gândul și cu imaginatia la „dulcele stil clasic”, iar acest sentiment îl regăsim în lucrările sale, care degajă o trăire delicată și totuși puternică, o stare caldă prin pete de culoare, și totuși rece, prin albastrul cerurilor, calmă prin cromatică, și tumultoasă, prin stare, în cazul marinelor.

Expoziţia „NATURAleţea în pictură” poate fi vizitată până pe 21 iulie, la Centrul Cultural pentru UNESCO. “Nicolae Bălcescu”.