ABILITAXI sau cum ne facem că-i integrăm pe cei cu dizabilități
Articol de Mircea Apostolescu, 3 octombrie 2018, 14:47
Cei care vizitează pentru prima oară o țară de largă respirație democratică, adică de pe la Austria încolo spre vest și nord-vest, sunt izbiți de numărul mare al persoanelor cu dizabilități locomotorii. Primul gând, deloc frumos, este: „Ia uite la ăștia ce nație de handicapați…”! De fapt, nu este vorba despre faptul că „la ei” ar exista mai multe persoane cu dizabilități locomotorii decât „la noi”, ci despre faptul că „la ei” acești oameni beneficiază de o Infrastructură edilitară adaptată nevoilor lor speciale, astfel încât se pot mișca singuri, se pot duce la școală, la serviciu, la primărie sau alte instituții publice, la bancă etc. Cu alte cuvinte, duc o viață normală și de aceea sunt mai vizibili în scaunele lor rulante. „La noi”, ii vedem mult mai puțin fiindcă, din cauza infrastructurii edilitare neadaptate nevoilor lor de deplasare, acești oameni cu nevoi speciale sunt izolați în casele lor, numai cu foarte mare greutate se pot deplasa, deci, departe de a duce o viață normală, ei sunt marginalizați, victime ale excluziunii sociale.
PMB ia măsuri…
Pe la jumătatea lunii mai, 17 mai, a acestui an, Primăria Municipiului Bucureşti (PMB) se hotărăște să intervină pentru a îmbunătăți cât de puțin mobilitatea persoanelor în scaune rulante. La inițiativa Primarului General Gabriela Firea, Consiliul General al Municipiului București (CGMB) adopta o hotărâre prin care Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB) urma să se asocieze cu un ONG, „Re-Start Cauză Bună”, pentru a le oferi acestor bucureșteni cu nevoi speciale de Mobilitate un serviciu de taxi cu mașini adaptate pentru scaunele rulante.
În acest program, numit „ABILITAXI”, PMB avea să pună la dispoziție o mașină, iar ONG-ul alte trei. În plus, Municipalitatea, prin DGASMB, urma să investească 150 de mii de euro pentru adaptarea mașinilor și omologarea acestora de către Registrul Auto Român (RAR).
Un copil cu dizabilități accidentat în ABILITAXI…
Pe 24 august, mama unui băiat cu necesități speciale de deplasare apelează la serviciul ABILITAXI, pentru a-l transporta pe copilul aflat în scaun rulant cu una dintre mașinile special adaptate și omologate de către RAR pentru transportul persoanelor în scaune rulante, atât obișnuite cât și electrice. Numai că, în traficul extrem de „lejer” din zona Rahova – Mărgeanului, șoferul pune o frână bruscă și băiatul paralizat zboară din scaunul rulant. Din cauza loviturilor, mușchii bietului copil se hipercontractă, accentuând-i dizabilitatea, spune mama lui, Luminița Stoian. De atunci băiatul o duce dintr-o internare în alta, a declarat pentru București FM mama acestuia.
Oricum acest serviciu este disponibil numai până la ora 17:00 și cu programare prealabilă de două zile, ceea ce îl face aproape nefolositor, afirmă Luminița Stoian, mama băiatului cu nevoi speciale de deplasare.
Cine este de vină pentru accident…
Conform Luminiței Stoian, Poliția Rutieră consideră că vina ar fi a conducătorului auto, care nu a dat dovadă de o conduită preventivă. Vină este, însă, a DGASMB și a Municipalității, consideră mama băiatului. Mașinile ABILITAXI nu au fost adaptare cum trebuie pentru toate tipurile de scaune rulante, atât manuale cât și electrice, și centura de siguranță a fixat scaunul rulant al copilului și nu pe ocupantul acestuia. Poliția aruncă vina asupra șoferului mașinii pentru ca să nu mă pot îndrepta în penal și în civil împotriva DGASMB și a PMB. Eu nu mă pot îndrepta decât împotriva celui găsit vinovat de accident, adică a șoferului, iar acesta poate chema în judecată DGASMB și, eventual, PMB, acuză mama copilului.
După 15 ani, infrastructura orașului este ostilă persoanelor în scaune rulante…
Luminița Stoian acuză inaccesibilitatea infrastructurii edilitare, care este de-a dreptul ostilă persoanelor în scaune rulante. Deși, potrivit obligațiilor legale, încă din 2003 autoritățile locale ar fi trebuit să accesibilizeze infrastructura și transportul public persoanelor cu dizabilități locomotorii, tot orașul este plin de borduri înalte, de obstacole și verticalități. Lipsesc rampele, lifturile și adaptările speciale, atât la instituții, cât și în ceea ce privește mijloacele de transport în comun, spune mama băiatului.
Chiar și acolo unde există o Infrastructură cât de cât adaptată nevoilor de deplasare ale celor în scaune rulante, trotuarele și scăderile de nivel ale bordurilor sunt blocate de mașini parcate neregulamentar sau de construcții ilegale, mai spune ea.
Luminița Stoian spune că fiul ei a făcut liceul la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, însă nu a putut niciodată coborî din tramvaiul 32 la stația „George Coșbuc” ori la stația „11 Iunie”, așa cum ar fi fost normal pentru a merge la liceu, fiindcă în aceste stații diferența dintre prima treaptă a scării tramvaiului și carosabil este de circa un metru, se plânge mama copilului.
Și pentru această stare de neadaptarea a infrastructurii la nevoile persoanelor în scaune rulante, tot DGASMB ar fi de vină, crede Luminița Stoian.
Nici măcar proaspăt consolidata și reabilitata clădire a PMB nu dispune de facilitati pentru accesul persoanelor în scaune rulante. Astfel că acestea sunt discriminate, neputând asista sau lua cuvântul la ședințele Consiliului General al Municipiului București.
