SĂNĂTATE: Presiunea opiniei publice bate legislația în fața autorităților!

Articol de , 18 noiembrie 2018, 21:50

In aceasta seara, la ora 17.30 o aeronava M.Ap.N a plecat spre Târgu Mureș pentru a prelua doi pacienți cu arsuri si a-i transfera la Spitalul Militar din Bruxelles.

Este vorba despre o femeie de 69 ani  cu arsuri pe o suprafață de 75 % din corp si un bărbat de 79 de ani cu arsuri  pe 55% din suprafața corpului.

Transferul a fost decis de medicii specialisti si aprobat de Ministerul Sanatatii, care a solicitat Departamentului pentru Situatii de Urgenta transportarea celor doi pacienți la Bruxelles.

Aeronava  C-27J Spartan a Forţelor Aeriene Române a fost configurată pentru misiuni de evacuare medicală iar  misiunea este una umanitară de urgenţă pe ruta Târgu Mureș – Bruxelles, Belgia, pentru transferul celor doi pacienți.

“Pacienții prezentând arsuri pe aproximativ 70-80 % din suprafața corpului vor fi asistați pe timpul zborului de către o echipă medicală SMURD din București și vor fi transportați la Spitalul Militar “Reine Astrid” din Bruxelles, Belgia.

Misiunea se efectuează la solicitarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, ca urmare a acordului primit din partea instituției medicale belgiene la apelul lansat de către Ministerul Sănătății pentru transferul răniților”, anunta  M.Ap.N.

Aeronava este operată de către un echipaj format din comandorul Emil Tecuceanu – comandant aeronavă și doi piloți, căpitanii Valentin Chiriac și Mihai Vârdol. Echipa medicală a M.Ap.N. este alcătuită din colonelul medic Dragoș Tudose, plutonierul-major Dumitru Miu și plutonierul Elena Călin.

Arsurile  sunt de grad 2 si 3, a declarat pentru Bucuresti FM secretarul de stat in Ministerul de Interne,  Raed Arafat. Acesta a mentionat ca cei doi pacienti  au suferit arsurile  azi dimineata  si nu au fost internati.

Tot astazi, o femeie în vârstă de 68 de ani, din localitatea Ţiţeşti, aflată în stare gravă la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Piteşti după ce a căzut pe o plită electrică, a fost transferată la un spital din Timişoara, a declarat ministrul Sănătăţii, Sorina Pintea.

“Având în vedere suprafaţa arsurii – de 40% -, arsuri de gradul II-III, că nu-i sunt afectate căile respiratorii, saturaţia fiind foarte bună, peste 90, s-a luat decizia transferului în Timişoara, acolo unde poate fi tratată’, a declarat Sorina Pintea, la o televiziune.

Potrivit acesteia, spitalul din Timişoara poate trata arşi de nivel mediu şi nu s-a pus problema unui refuz de transfer, dupa ce pacienta a fost stabilizata.

“Transferul – doar la Timişoara, în străinătate, nu.

Dar dacă apar alte cazuri – în acest moment în Bucureşti într-adevăr nu mai sunt locuri -, atunci se pune problema transferului inclusiv în străinătate”, a subliniat Pintea.

Aceasta este procedura standard, conform legislatiei in vigoare.

Pacientul ajunge la spital, medicii hotarasc  ce e de facut si, in functie de starea persoanei cu arsuri si de locurile libere in spitalele din tara care o pot trata, victima ajunge in cel mai apropiat centru.

La fiecare trei zile, în România are loc un incident grav  generat de scăpările de gaze.

Majoritatea evenimentelor se petrec în sezonul rece şi au un impact major prin pierderile umane şi materiale pe care le provoacă.

Circa 6.000 de incendii la locuinţe au loc, în medie, anual în România, potrivit datelor centralizate de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (I.G.S.U.) pentru perioada ianuarie 2012-octombrie 2018.

Din acestea, 110 evenimente au fost generate de scăpările de gaze, incidente în urma cărora zeci de familii au fost afectate prin pierderea sau rănirea persoanelor dragi, ori prin distrugerea locuinţelor. Incidentele au avut un impact major, circa 30% dintre acestea fiind soldate cu decese și cu distrugerea a mai mult de o proprietate.

Peste 70% din decese s-au petrecut în sezonul rece, mai exact începând cu luna octombrie până în luna martie.

Scăpările de gaze au provenit în cea mai mare parte de la instalațiile/aparatele de utilizare a gazelor naturale din locuințe, sau de la buteliile de aragaz, iar incidentele astfel generate ar fi putut fi evitate cu ușurință dacă s-ar fi respectat un set minim de reguli de siguranță.

Numărul  incidentelor cauzate de scăpările de gaze nu este foarte mare, impactul acestora este insa devastator de aproape fiecare dată.

Conform I.G.S.U., în perioada ianuarie 2012 – octombrie 2018, în România au avut loc aproape 40.000 de incendii la locuințe.

În urma acestora circa 1.200 de persoane au decedat şi alte peste 2.200 au fost rănite.

Potrivit analizei incendiilor soldate cu decese, principalele cauze ale acestor evenimente sunt coşurile de fum defecte sau necurăţate (24,15%), instalaţiile electrice defecte sau improvizate (13,72%), mijloacele de încălzire defecte, improvizate sau nesupravegheate (15,69 %), focul deschis (16,73%), acţiunile intenţionate (5,36%) şi scăpările de gaze (3,3%).

Suntem marcați emoțional de știrile care prezintă vieți şi gospodării distruse şi cu toate acestea ignoram cu ușurință regulile de siguranță.

Mai mult, acuzaţiile au devenit o practică la ordinea zilei iar fuga de responsabilitate, un sport naţional. Avem în secunda doi  şi vinovatul de serviciu  şi mottoul zilei: “Demisia X !, Demisia Y!”

Un lucru trebuie să fie clar din start: nu aparam autoritatile si cu atat mai putin incercam sa le cautam  vreo scuza pentru starea actuala a sistemului medical romanesc.

Dar,  pentru binele tuturor, aceasta isterie nationala a actiunii sub presiune, in necunostinta de cauza, ar trebui sa inceteze.

Popor în derivă, în căutare de salvator! 

Şi, dacă un personaj care vrea să facă ceva apare peste noapte, nu contează de unde şi nu contează ce latură a societăţii ar putea salva, ne dăm seama că în inerția şi plafonarea noastră suntem, brusc, mai buni, mai pricepuți, mai capabili ca el.

Din fotoliu, în faţa calculatorului sau cu telefonul în mană, de acasă şi de la serviciu, în timp ce aşteptăm să treacă timpul de lucru, suntem o naţie de experţi, in toate. Suntem  veşnic dispuşi să ordonăm, să comentăm, să acuzăm.

Cum îşi face fiecare treaba personală la locul de muncă? Ce face fiecare pentru binele comunităţii în care trăieşte şi pentru siguranţa proprie?

Cui ii pasă?!

Noi avem drepturi!

Obligaţiile sunt numai pentru autorităţi

Sunt oameni care vor sa faca ceva. Din păcate însă, chiar dacă punctul de plecare este cel corect, lovindu-se de limitele de o natură sau alta ale societăţii, ideea de bază ajunge să se denatureze iar posesorii ei se văd limitaţi între ceea ce au făcut, corect şi bun pană la un moment dat şi ceea ce mai au de făcut, păstrandu-şi ideea cu înverşunare.

Omniprezenţa şi omnipotenţa există, dar în cărţi, nu în viaţa reală.

11 locuri există în prezent în spitalele din România pentru victimele care au suferit arsuri majore. Pacienți critici.

(Sunt considerați pacienți critici, pacienții cu arsuri de gradul 2 pe o suprafață mai mare de 10%, arsuri la față, scalp, mâini, picioare, organe genitale, perineu, articulații mari, arsurile de grad 3 indiferent de suprafață, arsurile electrice, arsurile chimice, arsurile cu suspiciune de leziuni ale căilor inhalatorii, cele asociate cu traumatisme concomitente, precum și cele suferite de pacienți cu risc).

Si nici aceste 11 locuri nu garanteaza nefericitului pacient o sansa de a reveni la o viata normala.

Suntem  tara in care in caz de “necesitate” autoritatile nu mai lucreaza dupa legi si protocoale ci sub presiunea opiniei publice

Ecuatie. Cu raspunsuri multiple .

-Se da un pacient. In stare grava. Cu multiple leziuni, afectiuni, complicatii. Compatibile sau nu cu viata.

-Se da si un sistem medical. In stare si mai grava. Cu medici in numar insuficient, fara aparatura de inalta performanta, cu infectii nosocomiale, cu  legi interpretabile, cu  proceduri si protocoale compatibile sau nu cu viata pacientului.

Calculati sansele de supravietuire.

Medicii (si vorbim aici despre specialisti, cei dedicati meseriei si pacientului, nu despre cei care in lipsa de ocupatie vaneaza tot ce prind in spatiul public si arunca sageti in confrati), iau in calcul toate datele situatiei si dau un “ verdict”cazului respectiv, in functie de complexitatea sa.

Jurnalistii, in nepermis de mare parte,  isi dau cu parerea fara sa stie despre ce vorbesc, fara sa se informeze, fara sa se documenteze. Informatia  prezentata trebuie  sa fie spectaculoasa, nu reala.

“Luptatorii” online nu intarzie nici ei sa apara:.

Exemple ?

“Un tânăr, mare ars, e lăsat să moară.”

“Doamna ministru, vă rog să interveniți și să-l salvați pe acest tânăr. Singura lui șansă este un centru de mari arși dintr-o țară normală.”

 “ Dați un share, e singurul mod în care putem ajuta: presiunea publică.”

Si asa apare isteria nationala.

Legi? Protocoale?

Dispar cu aceeasi viteza cu care se incing telefoanele autoritatilor care ar putea, sau nu, sa miste ceva.

“Eu i-am scris unui deputat să intervină, dacă poate”. Altul a sunat un ministru, altul 5 secretari de stat.

Oamenii  simpli, telespectatori sau utilizatori ai retelelor de socializare,  preiau informatia “bomba” si toti devin experti in orice subiect, cu atat ai mult daca vorbim despre sanatate.

“Sa va fie rusine pentru  moartea lui. Ar trebui sa va dati demisia instant”-o domnisoara , sefa la ea acasa, conform descrierii.

“Cum e posibil ca intr-un spital sa fie asemenea infectii? Unde sa ne operam acasa? “

Greselile noastre, ale tuturor, sunt scuzabile. Intotdeauna, altcineva trebuie sa le repare!

“Demisia, ministrul sanatatii, demisia secretarul de stat! Sunteti vinovati!”-marea majoritate a comentatorilor: casnici, someri, pensionari, oameni de afaceri la ei acasa…

Adevarul e ca in spitalele sunt infectii nosocomiale.

Asa au fost mereu. Raportate sau nu. Ele exista si oamenii mor.

Dar, pana sa ajungem aici, putem sa ne intrebam: cati dintre luptatorii in spatiul virtual, pusi in situatia de a vizita o ruda, o cunostinta internata merge la aceasta in timpul programului de vizita? Cati semnaleaza faptul ca, din lipsa de halate si botosi de unica folosinta folosesc niste resturi din ceea ce trebuia sa fie acestea, dupa alti “n” vizitatori? Cati se spala pe maini inainte de a intra in contact cu persoana vizitata?

Exista reguli, exista proceduri, exista protocoale care trebuie aplicate.

Tine cineva din spatiul public  cont de ele?

Daca, in loc sa inceapa “presiunea pe autoritati”si acuzatiile la adresa acestora, “luptatorii” de pe retelele de socializare ar avea curiozitatea sa se documenteze, ar  afla ca exista, de exemplu, Ordinul 1091 din 2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic si ca nu ministrul sau secretarul de stat sunt cei care hotarasc soarta pacientului critic. Cel putin in prima etapa. Si ca lucrurile sunt mult mai complexe si cei care decid mult mai aproape de victima.

Art. 1

1. “pacient critic” – pacient cu funcţiile vitale instabile sau cu afecţiuni care pot avea complicaţii ireversibile necesitând investigaţii, intervenţii şi/sau îngrijiri medicale speciale acordate de către o echipă complexă, pluridisciplinară, într-o clinică sau secţie de terapie intensivă generală sau specializată;

2.” transfer interclinic” – transferul unui pacient între două unităţi sanitare, din care unitatea sanitară care primeşte pacientul este de un nivel de competenţă şi/sau dotare mai mare decât unitatea sanitară care trimite pacientul;

3. “spital sau unitate sanitară trimiţătoare” – oricare unitate sanitară cu paturi al cărei personal medical decide transferul unui pacient către o altă unitate sanitară cu paturi în vederea asigurării unor îngrijiri medicale de grad mai înalt de complexitate decât cele care sunt asigurate în acea unitate din cauza lipsei de competenţă şi/sau dotare necesară;
4. “medic responsabil de organizarea transferului” – medic care răspunde, prin funcţia şi competenţa pe care le deţine, de organizarea transferului la nivelul unităţii care solicită transferul sau la nivelul unităţii primitoare;
5. “acord de colaborare” – acord care se semnează între unităţile potenţial trimiţătoare şi unităţile potenţial primitoare, prin care se stabilesc regulile de transfer, procedurile de lucru şi datele de contact în vederea aplicării prevederilor acestui ordin;
6. 12. “persoanele responsabile de evaluarea pacienţilor şi organizarea transferului”- persoanele din ambele unităţi sanitare, unitatea trimiţătoare şi unitatea primitoare, precum şi persoanele din alte instituţii implicate în organizarea transferului interclinic şi efectuarea acestuia. Aceste persoane sunt desemnate, în prealabil, de conducerile unităţilor implicate după funcţiile şi competenţele necesare organizării unui transfer interclinic al unui pacient critic.

Si mai exista, din pacate, notiunea de

13. “pacient critic netransportabil”

Odata lamurita problema transportului, ajungem la o problema si mai fierbinte: cea a Centrelor, Unitatilor funcționale sau Compartimentelor pentru arși.

Acestea exista, la parametri optimi. Pe hartie. Sau in Ordinul nr. 476/2017 privind organizarea și funcționarea structurilor care acordă asistență medicală și îngrijirea bolnavilor cu arsuri. În vigoare de la 18 mai 2017. Dar cu efecte peste ceva timp. Semnat de fostul ministru al sanatatii, Florian-Dorel Bodog, in aprilie 2017.

De ce nu mai devreme?!

Termenii  utilizați sunt bine definiti si au următoarele înțelesuri:

Art. 1.

1. a) arsurile grave sunt arsuri care pun în pericol viața pacientului aflat în stare critică. Arsurile grave necesită internare obligatorie în centrele pentru arși și unitățile funcționale pentru arși din spitale generale cu o structură complexă, multidisciplinare, cu profil de urgență;

Art. 2. –

Începând cu data intrării în vigoare a prezentului ordin se organizează structuri care acordă asistență medicală și îngrijirea bolnavului cu arsuri, pe trei tipuri de competență, după cum urmează:

1. a) centrul pentru arși;
2. b) unitatea funcțională pentru arși;
3. c) compartimentele pentru arși.

Incepand cu 18 mai 2017, da?!

Deci, momentan, nu avem asa ceva. Vom avea vreodata?!

Intre noi fie vorba, de unde atatia medici specializati in urmatorii 4 ani?!

Nu pentru ca nu ar exista chirurgi plasticieni! Dar cati aleg sa se consacre pacientului critic cu arsuri, in “detrimentul” interventiilor estetice?!

Revenind la cazul unui pacient cu 70%  arsuri transferat si care, din pacate,  moare in Belgia se pune intrebarea: avea vreo sansa de supravietuire, chiar daca aceste structuri prevazute a functiona peste 4 ani existau? Sau daca era transportat in secunda 2 la spitalul la care a ajuns?

Cine a evaluat, stiintific, medical vorbind, corect  situatia acestuia din cei care creeaza presiunile in spatiul public?!

In urma problemelor intampinate la transferul in  spitalul privat din Belgia, ministrul Sanatatii, Sorina Pintea a decis încheierea unor protocoale cu centrele de mari de arsi din Europa, pentru a evita în viitor problemele birocratice in cazul transferurilor pacientilor cu arsuri grave în strainatate.

A  fost contactata conducerea Spitalului Militar din Belgia, urmand ca saptamana aceasta sa se desfasoare primele discutii premergatoare semnarii unui protocol care sa permita transferul pacientilor cu arsuri grave din România in regim de urgenţa, urmand ca problemele birocratice sa fie rezolvate dupa transfer. Ministrul Sanatatii intenţioneaza sa incheie astfel de acorduri cu mai multe unitati sanitare din Europa care au capacitate de ingrijire si tratament pentru marii arşi.

Pe 21 noiembrie, la ora 14,00, va avea loc o primă intalnire a unui grup de lucru pentru crearea acestui mecanism care va fi complementar cumva cu Mecanismul european de intervenţie la dezastre.

Transferul  pacientilor arsi in strainatate nu este o solutie ideala, dar respecta dreptul constitutional la viata al cetateanului roman, pe care statul trebuie sa-l garanteze.

Intrebata  daca vede moartea unui pacient, mare ars, ca pe un esec al sistemului sanitar romanesc, Pintea  a raspuns: „Nu neapărat, pentru că starea lui era foarte gravă. Eu sunt sigură că s-a făcut tot ce s-a putut, inclusiv transferul s-a făcut în momentul potrivit, în momentul în care medicii din Belgia şi-au dat acordul.

Din păcate, el a avut arsuri pe o suprafaţă mare a corpului, starea lui era destul de gravă în momentul în care a fost transportat. A ajuns acolo. Am ţinut în permanenţă legătura cu medicul de acolo care l-a tratat, el fiind de origine română”.

Pentru comentatorii atotstiutori, un mic exercitiu de imaginatie:

Indicele prognostic (I.P.) se află înmulţind suprafaţa arsă (S%) cu gradul de

profunzime al arsurii; în funcţie de I.P. arsurile se clasifică astfel:

 – I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu există complicaţii, rezultă

vindecare; nu există risc vital;

– I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii,

rezultă vindecare; nu există risc vital;

– I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula

este vindecarea; există risc vital;

– I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există

frecvent complicaţii dar regula este vindecarea; există risc vital;

– I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna

apar complicaţii dar sub tratament adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne

vindecarea; există risc vital crescut;

– I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii importante

dar cu tratament competent, aplicat în timp util se poate obţine vindecarea; există un

risc vital de o importanţă majoră;

– I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează complicaţii

severe dar sub tratament energic, competent şi aplicat în timp util se poate spera în

vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte sever;

– I.P. mai mare de 200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale, riscul

vital fiind maxim.

Faceti un calcul sumar si aflati care sunt sansele de supravietuire. Si spuneti, cinstit, daca puteti, daca transferul in Belgia se impune. Judecand la rece, nu emotional. Dupa criterii medicale, nu dupa interese personale sau politice.

Pe de alta parte, atat Ministerul Sanatatii  cat și CNAS declara ca dispun de fonduri pentru acest tip de interventii si ca toate platile catre furnizorii straini de servicii medicale sunt onorate în  termenul legal.

Catre furnizori straini.

Ce se intampla la nivel national? Si iesim acum din sfera pacientului ars, pentru ca presiunile pentru tratamentul in strainatate exista in toate patologiile.

Cu putin timp in urma, un reputat chirurg, specialist în intervenții cardiovasculare, susținea că statul român deconteaza anual sume uriașe către clinici din străinătate pentru tratamente care se pot face foarte bine în spitale private din România, și pe sume mult mai mici.

„Situația este sumbră. Dacă un caz se poate rezolva cu 8-9.000 de euro într-un spital din România, statul va plăti peste peste 30.000 de euro pentru a rezvolva același caz într-o clinică din străinătate. În plus, a apărut un sistem paralel, fundații lacrimogene care strâng bani pentru cazuri punctuale, pentru a plăti pe bani mulți cazuri în strainătate. Aceste cazuri, multe dintre ele, pot fi rezolvate în Romania, dar fundațiile preferă să rezolve în clinicile din afară datorită retro-comisioanelor care se percep și contractelor de trimițător”.

Asta duce, spune medicul, la acumarea de „datorii record, de la an la an”.

Din banii cui?

PS

Cele două persoane transportate in aceasta seara au fost rănite într-o explozie care a avut loc duminică dimineaţa într-o casă din comuna Gorneşti.

Aeronava a decolat de pe Aeroportul ‘Transilvania’ din Târgu Mureş la ora 19,40

Reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă ‘Horea’ al judeţului Mureş au precizat că explozia de la Gorneşti s-a produs pe fondul acumulărilor de gaze naturale în locuinţa celor două victime şi că, pe lângă rănirea gravă a acestora, imobilul a fost avariat. Acoperişul casei a fost afectat în proporţie de 90%, iar tot imobilul în proporţie de 70%, camera unde a avut loc explozie fiind cea mai afectată.

Sursa foto:DSU