Ordonanța se rostogolește între Guvern și Ministerul Sanatatii, pentru dezbatere Medicina primară ar putea fi plătită!
Articol de , 11 aprilie 2019, 18:46
Activitate intensă la Ministerul Sănătății.
O nouă formă a notei de fundamentare și a ordonanței de urgență a Guvernului pentru modificarea legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății- „formă refăcută-factori implicați în elaborarea proiectului 10.04.2019 a apărut peste noapte pe siteul instituției.
Conform ultimei forme a ordonanței, aflăm că:
(2¹) “Asigurații pot plăti o contribuție personală pentru a acoperi diferența dintre tarifele
serviciilor medicale acordate de furnizorii privați de servicii medicale care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate aferente spitalizării continue, ambulatoriului clinic de specialitate și
ambulatoriului paraclinic și tarifele suportate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate decontate de casele de asigurări de sănătate.
(2²) Contribuția personală prevăzută la alin. (2¹) este afișată pe pagina de internet a furnizorilor
privați de servicii medicale și se plătește în mod direct de către asigurați, cu acordul prealabil, în scris al acestora. “
Care-i noutatea?
Schimbări preconizate
“Prin modificările propuse prin acest proiect se crează cadrul legal de reglementare a contribuției personale suportată direct de către asigurați, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în vederea acoperirii contravalorii serviciilor medicale, pentru segmentul spitalizării continue, a ambulatoriului clinic de specialitate și ambulatoriul paraclinic.
Persoanele asigurate vor avea posibilitatea să acceseze servicii medicale aferente spitalizării continue, ambulatoriului clinic de specialitate si ambulatoriului paraclinic, la furnizorii privați de astfel de servicii, pentru care, cu acordul prealabil, vor plăti numai diferența dintre tarifele serviciilor medicale acordate de furnizorii privați de servicii medicale care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate aferente spitalizării continue, ambulatoriului clinic de specialitate și ambulatoriului paraclinic și tarifele suportate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate decontate de casele de asigurări de sănătate.”
Dacă în ceea ce privește opțiunea pacientului de a alege între un spital de stat și unul privat pentru servicii spitalicești, rămâne întrebarea adresată ieri: ce facem cu serviciile din ambulatoriul clinic de specialitate și ambulatoriul paraclinic. Acestea rămân aceleași:
84% din serviciile paraclinice (analize medicale de laborator și imagistice) și 60% din medicină de specialitate (consultații medicale) sunt private!
Astfel, românii vor putea fi puși să plătească pentru o bună parte din investigații și analize.
Ba, mai mult, în absența unor precizări clare, cabinetele medicilor de familie, care sunt private, ar putea apela și ele la „contribuțiile personale”
Medicina primară ar putea fi plătită!
Și medicii sunt conștienți de acest lucru:
“Teoretic, da, putem. Practic, nu credem că asta este soluția. Soluția este să existe o finanțare decentă și sa nu fie nevoie de coplată pentru că suntem, totuși, asistență medicală de prim contact,care trebuie să fie accesibilă pentru toată populația.
Noi nu am fost pro coplata în medicina de familie, în schimb, pentru consultațiile programabile care refuză să se programeze, da!
Pentru asta consider că ar fi necesară nu coplată ci plată.
Nu vreau asta pentru bani, pentru că ar învață imediat pacientii să se programeze corect, ci pentru ordine la ușa. Ne-am săturat că în fiecare zi vin câte 20 de neprogramati. Și, important, o parte vin să le rezolvăm problemele care trebuiau rezolvate în spital sau uneori chiar în ambulatoriu de specialitate. Vin fără rețete.
Dacă pacientul știe că trebuie să se programeze la medicul de familie sau să plătescă consultația, atunci o să ceară frumos și corect, rețeta la externare, cum e în lege.
Nu e normal să pui omul pe drumuri când iese din spital. Legea spune că orice cetățean care se internează trebuie să primească la externare documente și rețetă compensată pe 30 de zile. După care vedem cum îi merge, se programează și îi dăm în continuare tratamentul. Dar , a ieși din spital și a veni la ușa noastră peste programări e ilegal și Casa de Asigurări zice să reclam eu spitalul pentru că-n lege scrie că îi penalizează, cu 200 de lei, la fiecare pacient care nu iese cu rețetă compensată. Nu este așa soluția, să ne reclam, noi, colegii.
Soluția corectă este că DRG să fie validat de Casă în momentul în care se bifează că pacientul a primit și rețetă la externare.
Asta e soluția corectă dar ei nu-și bat capul și, în concluzie, vin peste cei programați și e scandal la ușă.
Ar putea fi plată pentru serviciile la cerere programabile (nu vorbim despre pacientul acut sau urgență ci despre cel care neglijează și vine după bunul plac).
Ca idee, asistența medicală primară ar trebui să fie finanțată suficient ca să nu fie nevoie de coplată, pentru că trebuie să garanteze accesibilitatea la medic.
Dar, probabil că dacă vom fi ignorați în continuare, ne vom trezi și cu așa ceva, că, până la urmă, decât să închid cabinetul…
Eu consider că în asistența primară nu ar trebui, dar coplata se practică de mult. Dintotdeauna la RMN de exemplu, mai sunt 5% care fac gratuit. Restul plătesc un fel de coplată.
La spitalele private, chiar la oncologie, radioterapie e gratuit, pentru că e acoperit da Casă dar planul de terapie și interpretarea RMN se plătesc.
Tot timpul au existat forme de coplată mascate.
Paraclinicul și nu vorbesc de București pentru că aici ajung banii pentru două săptămâni, în țară, pe 5 ale lunii nu mai are fonduri.
In nota de fundamentare se face referire la furnizorii privați. Nu se vorbește de un anume tip de furnizor privat.
Nota de Fundamentare se referă la toți furnizorii privați care primesc fonduri de la Casă, care au contract cu Casa.
Furnizorii private, din punctul de vedere al specialistului în sănătate publică, sunt: începând cu asistență medicală primară, deci orice formă de cabinet de medicină de familie, CMI (cabinet medical indididual), cum vrem să-l numim, după care avem toate ambulatoriile de specialitate înafara ambulatoriului integrat care e parte din spitalul public , după care avem tot ce e ambulatoriu paraclinic, adică tot ce înseamnă servicii de imagistică și laborator, toți furnizorii privați de servicii stomatologice care sunt în contract cu Casa, toți furnizorii ambulatori de servicii de recuperare care sunt în contract cu Casa.
La componenta de transport medical medicalizat lucrurile sunt complicate pentru că doar privații care sunt în contract cu Casa pot sau ar putea să facă, conform notei de fundamentare.
Ambulanța, chiar dacă face transport medicalizat și percepe, să spunem, la cerere, niște bani, ea nu intră în categoria asta, că e furnizor public.
După asta avem spitalul public care este aproape singurul și după aia avem private, tot ce înseamnă farmacii comunitare, deci înafara spitalului, tot ce înseamnă firme care dau ingrjiri medicale la domiciliu, tot ce înseamnă furnizor de dispozitive medicale. Toate chestiile astea sunt private. Ele sunt înființate ca entități private, conform entității care are dreptul de proprietate.
Apoi vine textul ordonanței care spune clar: ambulatoriul clinic de specialitate.
După aia vorbește de ambulatoriul paraclinic care conține analize medicale, explorări funcționale și imagistică, după care vine spitalizarea continuă.
E foarte interesant că nu există spitalizarea de zi (au uitat-o sau n-au vrut s-o pună), pentru că în momentul de față spitalizarea de zi este suprautilizată de privat pentru a face bani, pentru că este extrem de folosită, un număr de ore petrecut în salon.
Este destul de multă confuzie și o ordonanță care limitează posibilitatea furnizorilor privați de a încasa o contribuție, poate fi atacată inclusiv pe Consitutie pentru că, de ce doar anumiți furnizori privati de servicii pot oferi serviciul respectiv?
Încă o întrebare care se poate pune: statul reglementează doar pentru niște categorii și vor găsi ei o motivație pentru treaba asta. Să presupunem că s-ar putea face în interesul sănătății publice.
Întrebarea e: privatul când pune contribuția personală, lucrează pentru profit. Va explicita și marja de profit pe care o pune acolo? Pentru că el trebuie să adauge ceva și nu vorbim despre amortizări, de ce este și în public. Vorbim despre o chestie pur si simplu: lucrează pentru profit care poate fi ca adaosul comercial la chioșc: de la 0 la 500%.
Nu este o chestie de conveniență ci de relație directă între furnizor și beneficiar. Statul aici nu poate să facă o chestie de genul asta. E că și cand statul reglementează un tarif. Recunoaște oficial ca ce a oferit până acum este sub realitate, lucru care de către cetățean ar putea fi interpretat la modul: până acum mi-ai oferit servicii suboptime pentru că ele nu reprezentau costurile reale, deci i-ai forțat pe aia să mi le ofere la niște standarde mai proaste, că să se încadreze în povestea aia.
Discuția poate degenera în funcție de cine are interes să o susțină sau nu.
Conform notei de fundamentare se înțelege clar că toți privații pot accesa contribuția personală și sa își stabilească ei un așa zis cost real.
Nu mai vorbim despre faptul că ar trebui să existe niște standarde de cost. Nu poți să lași la întâmplare. Asta e o chestie extrem de prolifică” .
Ministerul sănătății nu poate scoate peste noapte o chestie, să o arunce și să vadă dacă merge sau nu.
Am citit și nu înțeleg ce se vrea, care este impactul…
Nu există o strategie. Nu se leagă de nimic. Nu știm care-i grupul de lucru. Asta trebuie să fie public. Nu există o strategie pe termen mediu și lung, nu există indicatori..
Lucrurile nu au cursivitatea descrisă în Manualul de management strategic și de sănătate publică.
Îngrijorarea nu este despre ce propune punctual această ordonanță de urgență sau ce portițe poate să deschidă.
Îngrijorarea majoră este modul în care se decid aceste lucruri.
Totul trebuie să pornească de la modelul de finanțare și dincolo de asta trebuie să ne preocupe câteva aspecte și unul dintre ele este cel al inechităților. Nu există date, nu există indicatori.
Ministerul Sănătăţii organizează vineri, 12 aprilie şedinţa publică de dezbatere a proiectului de Ordonanţă de urgență a Guvernului pentru completarea art. 230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
De ce nu a fost organizată dezbaterea înainte de a fi introdusă pe ordinea de zi a ședinței de Guvern de miercuri, 10 aprilie? Nu se știe. Sau, bănuim, dar ne abținem de la comentarii!
Când și cine în grija și în folosul cui va realiza normele de aplicare pentru momentul în care ordonanța va deveni lege? Nu se știe.
Ce se întâmplă când oamenii trebuie să plătească din buzunar pentru serviciile de sănătate?
Concret, la noi, și fără a intra în vigoare această ordonanță, fie că plătesc asigurări, fie, mai ales în cazul celor care nu plătesc, oamenii aglomerează până la refuz zona medicinei de urgență.
Atât pe cea din prespital (și aici vorbim despre serviciile de ambulanță și SMURD) cât și pe cea din Unitățile și Centrele de primiri Urgențe (UPU/CPU).
Din păcate, dacă această ordonanță va fi adoptată, sistemul de urgență va fi cel mai abuzat. Mult mai mult față de prezent. Vorbim despre un sistem operativ în care lumea găsește o speranță și pe care îl apelează chiar când nu este vorba despre urgențe și acum când are la dispoziție, de bine de rău, ambulatoriul și serviciul paraclinic . In momentul în care și aici vor plăti mai mult ca in prezent, urgența poate ajunge la blocaj. Atât pe partea de prespital, dacă oamenii necesită deplasare, mai ales pe distante mari, cât și pe partea de UPU/CPU , ambulatoriile de spital fiind total insuficiente.
Aglomerația creează și în prezent de multe ori probleme.
“Instituirea la nivel național a unui protocol de triaj permite crearea unui standard de prioritizare a pacienților şi de alocare a resurselor, dar, în acelaşi timp impune în rândul pacienților noțiunea de așteptare justificată, supravegheată”.
Vedem și auzim cel mai mult de astfel de situații la sfârșit de săptămâna, noaptea, de sărbători legale…
Pentru orice tip de intervenție românii merg la urgență, indiferent dacă situația o impune sau nu.
Oamenii însă cer rapiditate și promptitudine in toate cazurile.
Presiunea psihică si fizica este foarte mare, iar personalul medical trebuie să fie atent la toate persoanele și la diagnostice.
Numărul mare de persoane care apelează la servicii în regim de urgență, va deveni și mai mare în momentul în care și medicii de familie, de exemplu, vor apela la o formă de plata, în lipsa unor servicii corespunzător finanțate de către stat.
Specialiștii din sănătate afirmă că legislația trebuie să se axeze pe întărirea rolului ambulatoriilor, dar ce facem în contextul în care cea mai mare parte sunt private și vor percepe contribuție personală?
Blocăm sistemul de urgență!
Desi autoritatile fac eforturi sa educe populatia:
Lansate în Ziua Mondială a Sănătății în 2019, noi dovezi din partea OMS constată că unii oameni se confruntă cu bariere în calea accesului și renunță la tratament din cauza costurilor implicate. Unii plătesc și, ca rezulat, suferă dificultăți financiare.
Pe baza contribuțiilor experților naționali din 24 de țări,( mai puțin din România, care nu apare în raport) noul raport al OMS arată că:
-între 1% și 9% din gospodăriile din Europa sunt împinse în sărăcie – sau mai mult în sărăcie – după plățile “în afara buzunarului” pentru serviciile de sănătate;
-între 1% și 17% din gospodării înregistrează cheltuieli de sănătate catastrofale, ceea ce poate să nu mai permită satisfacerea altor nevoi de bază, cum ar fi alimentația, locuințele și încălzirea;
-cheltuielile catastrofale pentru sănătate sunt concentrate, în mod constant, în rândul celor mai sărace 20 de procente din populație;
și
cheltuielile catastrofale pentru sănătate sunt determinate, în principal, de plățile în afara buzunarului pentru medicamentele în ambulatoriu.
Raportul reunește, pentru prima data, date privind dificultățile financiare și nevoia nesatisfăcută. Aceasta arată că ponderea persoanelor care au renunțat la serviciile medicale necesare, inclusiv medicamentele prescrise, este ridicată în țările în care protecția financiară este slabă.
Asigurarea că toată lumea poate utiliza servicii de sănătate de calitate, fără a suferi dificultăți financiare, este un obiectiv de dezvoltare durabilă pe care toate țările s-au angajat să-l atingă până în 2030 și o prioritate pentru Organizatia Mondiala a Sănătății.
„Este inacceptabil ca oricine să fie împins în sărăcie prin faptul că trebuie să plătească pentru tratamentul de care are nevoie”, spune dr. Zsuzsanna Jakab, director regional al OMS pentru Europa.
„Europa are o istorie puternică de recunoaștere a dreptului la sănătate pentru toți, cu acces egal”.
Acoperirea universală a sănătății este centrul activităților și campaniilor din Ziua Mondială a Sănătății din acest an. Multe țări din regiunea europeană a OMS au făcut progrese importante în ceea ce privește acoperirea universală a sănătății, dar toate țările pot face mai mult.
România, încotro?
