Bine de citit: „Febra”
Articol de razvanursuleanu, 21 mai 2019, 08:14
N-apuci nici să respiri și Brussolo te aruncă direct în acțiune. Cititorii care au nevoie de introducere, de preludiu literar, de câteva pagini măcar în care să se familiarizeze cu personajele și cu locurile țin foarte greu pasul cu Brussolo, care nu are răbdare pentru ei. Ai deschis cartea? Bun. Te afli pe o navă spațială, asta e misiunea, asta e fata, o cheamă Liza. Hai că ne grăbim. Hop pe planetă. Planeta e vie. Caută-i pe ceilalți cercetători. 
Repede! Vezi că te miști ca melcul și rămâi în urmă. Dacă rămâi în urmă, vei fi dizolvat, decapitat, fagocitat, inhalat sau, în cel mai bun caz, doar canibalizat. Ce-i cu tine? Citești greu? Te prinzi greu? N-ai înțeles că nu se mai poate face nimic pentru ceilalți cercetători? Planeta are febră și moare, măi cititorule! Și tu stai și caști gura la pagini în loc să alergi ca apucatul ca să scapi cu viață…
Din păcate, în toată această goană nebunească, Serge Brussolo greșește grav la un calcul matematic, și lucrul acesta creează cititorului un disconfort constant (altul decât gâfâitul). Cercetătorii ăștia, de care fugim sau după care alergăm, sunt trei sute la număr. Pe parcursul romanului însă, Liza se întâlnește sau vede de la distanță cel puțin câteva mii. Puțini am fost, mulți am rămas? Cred că mai curând graba strică treaba… Păcat pentru această neatenție, veți descoperi (dacă aveți condiția fizică necesară pentru a vă putea ține după Brussolo), că eroarea de calcul a autorului chiar este enervantă…
Nota acordată romanului: 9,6
