Cine a clipit primul.

Articol de , 25 august 2019, 10:15

Asteptand data de 31 octombrie, Londra si Uniunea Europeana, asemenea unor boxeri inainte de marele meci care va fi urmarit de o lume intreaga cu cea mai mare atentie, se uita fix unul in ochii celuilalt sa vada cine clipeste primul.

Iar UE tocmai a clipit.

Nu direct  – Jean-Claude Juncker isi ingrijeste sanatatea, intamplator, sau nu, tocmai in cea mai incordata perioada din istoria comunitara – ci prin “intermediarii” cei mai autorizati.

Saptamana trecuta Angela Merkel ne-a amintit ca fierul este, totusi, un material maleabil daca se aplica suficienta presiune, asa ca dupa discutiile cu Boris Johnson a declarat ca este posibil sa se ajunga, inainte de 31 octombrie, la un acord negociat de iesire a Marii Britanii din UE …. ocolind blocajul generat de prevederile privind „plasa de siguranta” (backstop).

O zi mai tarziu, dupa ce a discutat si el cu Johnson, Emmanuel Macron si-a adus aminte ca este intransigentul de serviciu in materie de Brexit si a afirmat ca nu mai este timp pentru un nou acord, dar….. i-a cerut lui Johnson sa vină cu o alternativa la mecanismul backstop.

Adica sa nu se schimbe nimic, dar este posibil sa se modifice pe ici, pe colo, si anume in partile esentiale.

Nu stiu daca actualul locatar din Downing Street 10 a facut, sau nu, stagiul militar, dar in buna traditie a armatei britanice, de cand a ajuns la carma statului a stiut sa-si concentreze focul artileriei pe un unic obiectiv : disparitia prevederilor privind “plasa de siguranta” din Tratatul de iesire din UE. Strategie care, iata, da primele semne de succes in conditiile in care a reusit sa convinga pe toata lumea ca un “divort” fara acord, pe care nimeni nu-l doreste, depinde “doar” de aceasta singura si unica prevedere.

Merita sa riscam un Brexit dur doar pentru atata lucru ? “That’s the question !” dupa cum a scris tot un britanic.

Miza esentiala este cine va avea cel mai mult de pierdut, economic vorbind, in caz de ruptura totala. Boris Johnson a facut toate eforturile – fiind ajutat generos si de Donald Trump – sa arate lumii ca Regatul Unit are o alternativa perfect viabila si, mai ales, aplicabila imediat.

Daca la asta adaugam faimoasa “cerbicie” britanica – trasatura care, intre noi fie vorba, a permis unei insule destul de mici si destul de saraca in resurse sa-si construiasca cel mai mare imperiu din istoria lumii – pare din ce in ce mai clar ca ceea ce este programat sa se intample pe 31 octombrie chiar se va intampla.

Iar daca europenii tocmai au clipit, vor exista, cu siguranta, si alti “-exit”-isti care sa inteleaga si sa se foloseasca de acest lucru.