Exclusiv Bucuresti FM! Evoluția sistemului integrat de urgențǎ din România-1990-2019

Articol de arionmihaela, 25 noiembrie 2019, 08:57

Evoluția societătii, din păcate!

1990 –Decență, respect, bun simț, implicare.

2019- Lipsă de compasiune , de empatie, de educație elementară. Plus lipsa celor de mai sus!

“Pompierii sunt de vină, polițistii sunt de vină, medicii la fel!”

Toți cei care fac ceva în țara asta ar trebui să răspundă în piața publică, să fie demisi, să facă puscărie, să plătească  pentru  meseria aleasă!

Evoluția sistemului de urgență în România. Pe scurt!

APELUL DE URGENȚĂ

1990 Trei numere de apel pentru urgențe: 961 – Ambulanță, 981 – Pompieri și 955 – Poliție.

2019 Un singur număr pentru apel unic de urgență „112” fără alte numere în paralel.

DISPECERIZAREA

1990 Dispecerate separate la sediul fiecărei structuri.

2019 Există mai multe modele care funcționează în țară:

 În  județul Mureș fiind un dispecerat total integrat unde dispecerizarea se efectuează pentru toate serviciile de urgență și unde preluarea apelului pe numărul unic „112” se face tot în cadrul dispeceratului respectiv;

În  județul Hunedoara, unde modelul de lucru este similar cu cel din județul Mureș cu excepția faptului că operatorii „112” se află în alt sediu decât restul agențiilor de intervenție;

 În  zona București-Ilfov, unde funcționează dispeceratul integrat și unde se află Inspectoratul pentru Situații de Urgență București-Ilfov, medicul și asistenții de la SMURD București, Serviciul de Ambulanță București-Ilfov, precum și operatorii „112” ai STS, lipsind încă Poliția și Jandarmeria;

În restul țării, toate dispeceratele serviciilor de ambulanță au fost integrate cu cele ale inspectoratelor pentru situații de urgență astfel încât la nivel național managementul răspunsului la situațiile de urgență, inclusiv cele medicale, să fie unul gestionat de la un sediu comun.

IMPLICAREA POMPIERILOR ÎN ACORDAREA ASISTENȚEI MEDICALE DE URGENȚĂ

1990 Nu erau pompierii implicați în acest domeniu.

2019 Pompierii sunt implicați având inclusiv baza legală în acest sens.

PRIMUL AJUTOR CALIFICAT

1990 Nu a existat până în anul 2001.

2019 Începând cu 2001, primele echipaje civile și militare din structura pompierilor au apărut în județul Mureș, iar la acest moment, echipajele de prim ajutor calificat funcționează în cadrul inspectoratelor pentru situații de urgență și au o acoperire pe plan național.

DESCARCERAREA

1990 Nu a existat până în anul 1993.

2019  În 1993, au fost introduse prin donații primele autospeciale dotate cu echipamente pentru descarcerare în județele Mureș și Bihor. Au fost urmate donații pentru județele Sibiu și Cluj. Abia în 2001, au fost primite 33 de autospeciale de descarcerare din partea Ministerului Sănătății, achiziționate prin programul Băncii Mondiale, iar din anul 2005 pompierii au decis că toate mașinile de stingere nou achiziționate să aibă în dotarea lor și echipamente de descarcerare.

La acest moment, există o acoperire națională cu echipamentele de descarcerare, iar fiecare județ, prin fonduri europene, a achiziționat o autospecială de descarcerare grea, cu echipamente care să permită descarcerarea în cazul accidentelor care implică vehicole sau alte mijloace de transport grele.

ASISTENȚA MEDICALĂ DE URGENȚĂ PRESPITALICEASCĂ

1990 A fost asigurată exclusiv de serviciile de ambulanță judetene și a municipiului București.

2019 Este asigurată în continuare de serviciile de ambulanță la care se adaugă structura SMURD, prin echipajele de terapie intensiva mobilă, în peste 30 de județe și în regiunea București-Ilfov, implicând unitățile de primiri urgențe și inspectoratele pentru situații de urgență.

ASISTENȚA MEDICALĂ AERIANĂ DE SALVARE

1990 Nu a existat, fiind desființată în anii 80.

2019 La acest moment, există puncte aero-medicale de salvare la Târgu Mureș, București, Iași, Arad, Craiova, Constanța și Galați, Jibou. Totodată, este important de menționat că la Tulcea operează un elicopter de prim ajutor în zona Deltei Dunării cu paramedici pompieri la bord. Colaborarea intensa cu Ministerul Apărării Naționale permite accesul și la alte resurse aviatice la nevoie. Totodată, structura SMURD beneficiază de 2 avioane de transport pacienți critici, operate de Inspectoratul de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne.

UNITĂȚILE DE PRIMIRI URGENȚE

1990 Nu au existat, fiind prezente doar camere de gardă, fără dotare specifică la nivelul zonelor de primiri urgențe în spitale.

2019 Toate spitalele județene de urgență și cele regionale, inclusiv spitalele de urgență din municipiul București au în structură unități de primiri urgențe. La acest nivel, se adaugă și compartimentele de primiri urgențe din orașele și municipiile, altele decât reședința de județ. La acest moment, există 63 unități de primiri urgențe și aproximativ 70 compartimente de primiri urgențe.

SPECIALITATEA DE MEDICINĂ DE URGENȚĂ

1990 Nu a existat!

2019 A fost înființată inițial în 1993 pentru pregătirea medicilor pentru serviciile de ambulanță cu o durată de trei ani. În 1999, a fost revizuită introducând o nouă curricula bazată pe cea din SUA, crescând în același timp durata de pregătire la 5 ani. La acest moment, specialitatea de medicină de urgență este o specialitate de bază, cu durata de 5 ani și cu un examen național la sfârșitul perioadei de pregătire;

COMPETENȚA ÎN MEDICINA DE URGENȚĂ

1990 Nu a existat!

2019 Este destinată medicilor de familie și a celor de medicină generală care activează în cadrul serviciilor de ambulanță și în cadrul unităților de primiri urgențe, fiind de o durata de 6 luni pentru cei care activează în prespital și de un an pentru cei care activează în cadrul unităților de primiri urgențe.

ATESTATUL DE MEDICINĂ DE URGENȚĂ PENTRU ASISTENȚII MEDICALI

1990 Nu a existat!

2019 Există începând cu anul 2019, este destinat pregătirii asistenților medicali din cadrul serviciilor de ambulanță și a unităților de primiri urgențe. Are durata de 3 luni de pregătire intensivă.

CENTRELE DE FORMARE ALE PARAMEDICILOR

1990 Nu au existat!

2019 Au început să se înființeze în anul 2005, ajungând la un număr final de 13 centre, unul național de formare de formatori la Târgu Mureș și 12 de formare de bază a paramedicilor

CENTRELE DE FORMARE ÎN MEDICINA DE URGENȚĂ PENTRU AMBULANȚIERI, ASISTENȚI ȘI MEDICI LA NIVEL UPU ȘI AL SERVICIILOR DE AMBULANȚĂ

1990 Nu au existat!

2019 Există mai multe centre destinate formării personalului medical la nivelul unităților de primiri urgențe din centrele universitare precum și pentru formarea ambulanțierilor din cadrul serviciilor de ambulanță.

CRITERII DE STANDARDIZARE A  AMBULANȚELOR UTILIZATE DE SERVICIILE DE AMBULANȚĂ ȘI SMURD

1990 Nu au existat!

2019  Sunt prevăzute începând cu anul 2006, prin ordin comun al Ministrului Sănătății și Ministrului de Interne.

CRITERII DE STANDARDIZARE A UNITĂȚILOR ȘI COMPARTIMENTELOR DE PRIMIRI URGENȚE

1990 Nu au existat!

2019 Există prevăzute începând cu anul 2007, prin ordin al Ministrului Sănătății.

O STRUCTURĂ UNITARĂ DE COORDONARE A SISTEMULUI DE RĂSPUNS LA SITUAȚIILE DE URGENȚĂ, INCLUSIV LA CELE MEDICALE

1990 Nu a existat!

2019 Există începând cu ianuarie 2014, prin înființarea Departamentului pentru Situații de Urgență.

VOLUNTARIATUL ÎN SISTEMUL MEDICAL DE URGENȚĂ

1990 Nu a existat decât pentru studenții de medicină.

2019 Există și este reglementat pentru a activa în cadrul serviciilor publice prespitalicești (Ambulanță și SMURD), precum și la nivelul IGSU în alte activități decât SMURD.

Evoluția şi organizarea Sistemului integrat de urgența din România

Un sistem nu poate fi evaluat decât în dinamica. Prin compararea a doua momente ale existenței acestuia, putem observa daca sistemul este unul care evolueaza, unul care staționeaza sau unul care se afla în deteriorare. Sistemul de urgența din România a suferit multe schimbari între anii 1990 şi 2019. Totodata, în acest interval, au existat şi momente cheie care s-au dovedit decisive din punctul de vedere al direcției în care acesta s-a dezvoltat.

Perioada de pâna in l990             

În anul 1990, asistența medicala de urgența era asigurata de serviciile de ambulanța, cunoscute de populație sub denumirea „Salvarea”.

Personalul

Personalul care deservea serviciul de ambulanța sau „Salvarea” din România era unul heterogen, fara pregatire specifica în domeniul asistenței medicale de urgenta. Astfel, în cadrul serviciilor de ambulanța erau angajați medici de medicina generala, asistenți, moaşe, conducatori auto şi, nu în ultimul rând, brancardieri. Lipsa pregatirii specifice a personalului de pe autosanitarele serviciilor de ambulanța a facut ca rezultatele obisnuite în cazul urgențelor adevarate, cu risc vital, sa nu fie cele aşteptate la nivelul anilor ‘90.

Resuscitarea cardio-pulmonara în faza prespitaliceasca, defibrilarea, efectuarea anesteziei generale şi a managementului avansat al cailor respiratorii, imobilizarea corecta a coloanei cervicale, accesul intraosos şi multe alte manevre salvatoare de viața erau absente din practica medicala prespitaliceasca la acel moment.

Mijloacele de intervenţie

Angajații serviciilor de ambulanța au activat în condiții dificile, având la dispoziție ambulanțe lipsite de dotarea minima necesara care nu asigurau spațiul minim necesar pentru a desfaşura în mod corect activitatea medicala la fața locului şi pe durata transportului.

Cele doua tipuri principale de ambulanțe utilizate au fost cele pe şasiul Dacia Combi precum şi cele pe şasiul TV (produse de uzinele Tudor Vladimirescu Bucureşti).

La sfârşitul anilor ‘80 şi începutul anilor ‘90 începusera sa apara şi ambulanțele pe şasiu ARO. Dotarea acestor ambulanțe era una precara. O ambulanța clasica care se deplasa la urgențe avea o butelie de oxigen, deseori goala, fara defibrilator şi fara mjloacele necesare asigurarii avansate a cailor respiratorii superioare. Nu exista un standard național care sa fie aplicabil tuturor ambutanțelor din dotarea serviciilor de ambutanța, iar defibrilatoarele nu faceau parte din dotarea curenta a acestora.

O alta problema majora la începutut anilor ‘90 a fost lipsa totala din dotarea pompierilor a echipamentelor de descarcerare. Pompierii, de fapt, nu aveau competențe legate de descarcerare, iar numarul mic al accidentetor rutiere din perioada anilor ‘80 ca urmare a politicilor regimului de atunci în ceea ce priveşte achiziția de autoturisme şi limitarea accesului la combustibil, a facut ca problema descarcerarii sa nu se afle pe agenda guvernanților, pâna când numarul accidentelor grave care necesitau astfel de intervenții a început sa creasca semnificativ, în cursul anilor ‘90.

Pâna  în anul 1990, pompierii nu aveau competențe în acordarea primului ajutor sau în participarea la acordarea asistenței medicale de urgența în faza prespitaliceasca.

În aceste condiții, în anul 1990, nu existau echipaje de prim ajutor, echipaje de terapie intensiva mobila, echipaje de transport nou-nascuți sau echipaje aeriene de salvare.

Este cunoscut faptul ca în România a existat un serviciu aerian de ambulanța care acoperea întreaga țara înainte ca vechiul regim sa-l desființeze la începutul anilor ‘80. „Aviasan”.

Apelul de urgenţă şi dispecerizarea

Serviciile de ambutanța sau „Salvarea” raspundeau la numarul de apel 961.  Pompierii aveau la rândul lor numarul 981, iar Poliția raspundea la 955. Chiar daca a existat un numar unic de apel pentru fiecare dintre serviciile de urgența, cel destinat urgențelor medicale prespitaliceşti nu asigura o acoperire naționala şi un acces al tuturor la serviciile de ambulanța.

Numarul 961 era preponderent accesibit în zonele urbane, iar la nivelul unui județ existau mai multe dispecerate de preluare a apelurilor la 961. În zonele rurale, accesul era limitat, fie de lipsa terminalelor de telefonie fixa în casele locuitorilor, fie de necesitatea introducerii unei monede pentru efectuarea apelului de urgența, cu telefoanele publice aflate în centrul comunelor şi al satelor

În acea perioada, dispecerizarea nu era digitalizata, apelurile nefiind înregistrate, iar cazurile erau înregistrate manual, în registre în care puteau fi operate modificari retroactive.

Desfăşurarea activităţii medicale pe teren

Categoria ambulanței alocate unui anumit caz nu era în mod obligatoriu potrivita din punctul de vedere al dotarii sau al competenței echipajului acesteia. De regula, cazurilor grave le erau repartizate ambulanțele cu asistent medical, iar cazurilor mai uşoare le erau repartizate ambulanțe cu medic, raționamentul fiind acela ca un caz grav trebuie sa fie transportat oricum la spital, iar un caz mai puțin grav poate fi lasat la domiciliu prescriindu-i-se o rețeta.

O alta problema majora era lasarea pacienților cu dureri precordiale la domiciliu în baza unor examinari sumare pentru ca, ulterior, sa se descopere ca pacientul suferea de infarct miocardic acut, acesta ajungând tardiv la spital sau intrând în stop cardiac la domiciliu.

Nici pacienții cu accidente vasculare cerebrale nu erau abordați diferit, de multe ori fiind lasați la domiciliu, considerându-se ca transportul acestora le-ar agrava starea, fiind necesar repausul la pat, fara ca pacientul sa fie mişcat.

Din cauza lipsei ambulanțelor dotate corespunzator şi a personalului instruit şansa de resuscitare cardio pulmonara reuşita în faza prespitaliceasca era aproape de zero. Multi dintre pacienții critici cu şansa reala de a fi salvați în faza prespitaliceasca deveneau victimele unui sistem de urgența neperformant şi lipsit de elementele de baza necesare salvarii vieții, fie ca vorbim de dotare, fie ca vorbim de pregatirea adecvata a personalului.

Primirea pacienţilor la spital

Primirea pacienților la spital era organizata sub forma unor camere de garda. De regula, în camera de garda se gasea, în cel mai bun caz, un asistent medical, iar medicul era chemat de pe secție la sosirea unui caz de urgența. Unele spitale au avut organizate camere de triaj cu medici de medicina generala, iar alte spitale, mai ales la nivelul municipiului Bucureşti, aveau medici de diferite specialitați care asigurau o garda la nivelul spațiului de primire al pacienților organizat în diferite camere, împarțite pe specialitați.

Abordarea integrata a pacientutui era rara, iar pacientul era plimbat între camerele de garda şi deseori întors de la un medic la altul din cauza unor diferențe de opinii asupra diagnosticului sau asupra destinației pacientului în vederea internarii. Accesul la investigații avansate, precum computer tomografia, era absent la începutul anilor ‘90, iar investigațiile de laborator şi cele de radiologie erau la un nivel de baza. Lipsea atunci şi posibilitatea de efectuare a ecografiei în urgența, iar diagnosticul era aproape integral bazat pe aspectete clinice şi pe parerea unui medic, ajutat de rezultatele unor examene paraclinice sumare. Multe dintre decesele pacienților politraumatizați aveau loc la radiologie, întrucât aceştia erau trimişi pentru efectuarea radiografiilor înainte de stabilizarea cailor aeriene, a respirației şi a circulației.

Formarea personalului

Pregatirea specifica în domeniul asistenței medicale de urgența era inexistenta. Pe la sfârşitut anilor ‘70, începutul anilor ‘80, a existat o inițiativa de a înființa o specialitate în domeniul medicinei de urgența, însa inițiativa respectiva a fost sortita eşecului, fiind pregatit doar un numar mic de medici. Medicii şi asistenții din cadrul serviciilor de ambutanța nu aveau pregatire specifica în acest domeniu, aceasta fiind limitata la unele cursuri teoretice ținute periodic.

Este de menționat ca pregatirea în domeniul asistenței medicale de urgența şi a acordarii primului ajutor lipsea din curricula instituțiilor de învațamânt superior, iar medicii care absolveau studiile medicale nu aveau noțiunile de baza necesare acordarii asistenței medicale de urgența, o parte dintre ei fiind angajați în cadrul serviciilor de ambulanța fara sa aiba aceste noțiuni. Acelaşi lucru se poate spune şi despre pregatirea asistenților medicali în cadrul şcolilor postliceale unde nu exista o pregatire specifica în domeniul asistenței medicale de urgența.

Evoluția sistemului de urgența in perioada l990 – l993

Ulterior anului 1990, au avut loc mai multe inițiative de modernizare a sistemului de asistența medicala de urgența.

Prima inițiativa, mai puțin cunoscuta, a fost cea a Crucii Roşii germane care prevedea înființarea unei stații pilot de intervenție prespitaticeasca la Cluj Napoca, dupa modelul din Bavaria, însa inițiativa nu s-a materializat, existând o rezistența la un astfel de demers, inclusiv în rândul reprezentanților Crucii Roşii.

Urmatoarea inițiativa tot la Cluj şi tot în 1990 a fost cea a înființarii unui echipaj cu medic de urgența şi cu dotare completa care sa vina în sprijinul echipajelor medicale din cadrul Serviciului de Ambulanța Cluj şi sa asigure o asistența medicala de urgența avansata, având un medic cu pregatire în domeniul anestezie şi terapie intensiva. Acesta inițiativa s-a materializat prin achiziționarea unei autospeciale de intervenție a medicului de urgența dupa modelul german, aceasta fiind dotata cu defibrilator, pacemaker, echipamente de resuscitare şi medicația necesara. Conducerea Serviciului de Ambulanța Cluj a acceptat colaborarea care era strict voluntara. Acest echipaj a fost trimis la câteva cazuri înainte ca reprezentanții sindicatului din cadrul serviciului de ambulanța, sprijiniți de conducerea Direcției de Sanatate Publica Cluj, sa puna capat inițiativei şi sa o blocheze în pofida încercarilor care au durat cel puțin 6 luni ca acest echipaj sa fie valorificat în interesul pacienților.

În septembrie 1990, aceasta inițiativa, cu echipajul medicutui de urgența, a fost mutata de la Cluj la Târgu Mureş, unde s-a bucurat de sprijinul conducerii Clinicii de Anestezie şi Terapie lntensiva din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgența Târgu Mureş, condusa de regretatul profesor doctor Mircea Chiorean, urmând sa fie integrata în cadrul Serviciului de Ambulanța Mureş.

Urmare a blocajelor şi a presiunilor împotriva acestei inițiative şi mai ales a imposibilitații de a o dezvolta ca parte a Serviciului de Ambulanța, în luna octombrie a anului 1991, echipajul respectiv, care avea deja în dotare o ambutanta de terapie intensiva echipata la un standard ridicat (pentru ceea ce exista atunci în România) primita ca donație din Germania, a fost adoptat de Grupul de Pompieri Militari ai județului Mureş.

Începând cu luna octombrie 1991, Pompierii Militari Mureş au început primele misiuni de asistența medicala de urgența în colaborare cu spitalul din Târgu Mureş. Acest pas a fost realizat fara o baza legala, fiind aprobat la nivelul conducerii Corpului Pompierilor Militari şi al Ministerului de lnterne, bazându-se pe faptul ca pompierii aveau ca misiune de baza salvarea vieții şi ca nu exista nicio interdicție ca aceştia sa participe la astfel de misiuni cu caracter medical.

Abia în anul 1996, s-a reuşit, pentru prima data, introducerea în Legea Corpului Pompierilor Militari, a prevederii ca pompierii sa participe la acordarea asistenței medicale de urgența.

Odata cu introducerea acestui nou tip de echipaj medical, diferența în acordarea asistenței medicale de urgența nu a fost greu de observat. Pacienții aduşi la spital de echipajul respectiv erau stabilizați şi intubați, daca soluționarea cazului impunea acest lucru. Aducerea la spital a pacienților resuscitați în faza prespitaliceasca, cu activitate cardiaca a devenit ceva obişnuit.

În 1992, ministrul Sanatații de atunci, convins de un consilier care vizitase centrul de la Târgu Mureş şi înțelesese importanța inițiativei pentru viitorul asistenței medicale de urgența în România, a declarat modelul de la Târgu Mureş ca fiind un centru pilot, acordând astfel o acoperire legala inițiativei, contestate în repetate rânduri ca fiind ilegala.

Tot în 1992, au început primele cursuri de pregatire în domeniul asistenței medicale de urgența prespitaliceşti, ținute de experți din afara României. În acel an, a avut loc prima vizita de evaluare a modelului de la Târgu Mureş de catre medici şi pompieri din Scoția, fiind evaluate nevoile sistemului de ta Târgu Mureş, ocazie cu care s-a sesizat lipsa echipamentului de descarcerare în prespital şi lipsa unei camere de resuscitare la nivelul spațiului de primiri urgențe din cadrul Spitalului Clinic de Urgența Târgu Mureş.

În  perioada 1990-1993, pe întreg teritoriul României, nu existau echipamente de descarcerare, iar pompierii nu aveau competențe în efectuarea operațiunilor de descarcerare. De multe ori, descarcerarea se facea improvizat, punând viața accidentatului în pericol. Odata cu creşterea semnificativa a numarului de accidente, lipsa echipamentelor de descarcerare a devenit din ce în ce mai evidenta pe teren.

În  cursul  anului  1993,  a  fost  deschisa  prima camera de resuscitare în zona de primiri urgențe a Spitalului Clinic Județean de Urgența Târgu Mureş. Medicii  de la Spitalul Regal din Edinburgh au participat la punerea în funcțiune a camerei de resuscitare şi a conceptului de lucru, instruind personalul medical care urma sa lucreze acolo. Camera respectiva a fost cea care a înlocuit aşa numita „Camera de triaj -urgențe majore” din  cadrul  spitalului  respectiv.

 În  mai  1993,  a  avut loc prima operațiune de descarcerare cu echipamentele donate de pompierii scoțieni colegilor din România. Prima operațiune de descarcerare a fost efectuata chiar de pompierii din Scoția, întrucât pompierii din Târgu Mureş nu parcusesera instruirea cu echipamentele respective.

Pompierii  britanici au donat o maşina de descarcerare catre pompierii din județut Bihor.

Astfel, în 1993 au intrat în țara primele doua maşini cu seturi complete de descarcerare sub forma unei donații.

Dupa trei ani de funcționare a echipajului medical de urgența din Târgu Mureş, cunoscut inițial sub denumirea SMUR (Serviciul Mobil de Urgența şi Reanimare), odata cu introducerea echipajului de descarcerare, denumirea sub care funcționa acest echipaj medical a fost modificata în SMURD (Serviciul Mobil de Urgența, Reanimare şi Descarcerare).

Doua  județe, respectiv Bihor şi Sibiu, la solicitarea pompierilor şi la insistențele acestora, au reuşit sa adopte modelul de la Târgu Mureş înființând câte un echipaj SMURD în fiecare județ, mai întâi în județul Bihor, şi apoi urmat de județul Sibiu. Astfel, modelul de la Târgu Mureş a început sa fie adoptat şi de alte județe, iar la Oradea, pe lânga echipajul mobil, a început şi implementarea unei camere de resuscitare la nivelul spitalului.

În  1993, a început pregatirea primei serii de medici specialişti în medicina de urgența.

Inițiativa a fost pornita la Bucureşti  în  vederea  pregatirii  medicilor  specialişti  pentru serviciile  de  ambulanța,  neluându-se  în  considerare faptul ca aceşti medici vor trebui sa activeze pe viitor la nivelul spitalului, cu posibititatea de a interveni în prespital, o pregatire destinata doar fazei de prespital nefiind  fezabila  şi  nici  suficienta.

Perioada  l994 – 2005

Evoluția sistemului a continuat cu înființarea primei unitați de primiri urgențe din România dupa concepția unitaților similare din Marea Britanie şi SUA, cu sprijinul Spitalului Regal din Edinburgh şi a BBC ului.

Aceasta unitate era formata dintr-o cladire modulara ridicata în parcul Spitalului Clinic Județean de Urgența din Târgu Mureş. Recurgerea la aceasta soluție a avut la baza refuzul conducerii spitalului şi mai ales al Direcției de Sanatate Publica de atunci, de a pune la dispoziție, la parterul spitalului, a spațiilor necesare înființarii unei astfel de unitați, preferând sa pastreze modelul camerelor de garda.

În cursul anului 1994, cu sprijinul pompierilor şi al Serviciului de Ajutor Maltez din Koln, prin regretatul Bernard Muller, s-a reuşit implementarea unui echipaj de terapie intensiva mobila SMURD la Cluj, acesta fiind al patrulea echipaj dupa județele Mureş, Bihor şi Sibiu.

În cursul anilor 1994-1995, guvernul Confederației Elvețiene a început sa se implice în dezvoltarea sectorului de urgența din România prin programe destinate inițial serviciilor de ambulanța, dar care ulterior s-au extins şi catre unitațile de primiri urgențe din cadrul spitalelor de urgența şi catre SMURD.

Programele inițiate de pregatire au inclus o componenta de formare şi una de dotare, ulterior aceste programe continuând sa se deruleze pâna în anul 2019, inclusiv, fiind destinate instruirii personalului din cadrul sistemului medical de urgența.

Un rezultat deosebit în acest sens, a fost imbunatațirea formarii profesionale a rezidenților, în cadrul programului elvețian, prin traducerea unor manuale de specialitate pentru viitorii specialişti în medicina de urgența, dar şi a unor manuale pentru asistenții medicali şi personalul paramedical.

Tot în cadrul programului elvețian, s-au realizat mai multe protocoale şi algoritmuri precum şi instrucțiuni de externare având menirea de a standardiza modul în care este acordata asistența medicala de urgența în România, mai ales la nivelul unitaților de primiri urgențe.

În anii 1996-1997, “colegii din Scoția au dorit sa ne acorde sprijin în vederea implementarii modelului de camere de resuscitare şi în alte județe din România, prin asigurarea echipamentelor şi a materialelor necesare pentru trei centre noi. Aceasta inițiativa era completata şi de activitați de instruire a personalului. Înființarea noilor camere de resuscitare urma sa fie însoțita de înființarea, în colaborare cu pompierii, a echipajelor de terapie intensiva mobila SMURD. Astfel, pentru acest proiect, au fost alese 3 județe: Timiş, Dolj şi Constanța. Camerele de resuscitare au devenit funcționale în cele trei centre la sfârşitul anului 1997. În oraşele Constanța şi Craiova camerele au fost înființate la spitalele județene de urgența, însa la Timişoara camera a fost înființata la Spitalul Municipal, în urma refuzului Spitalului Județean de Urgența de a permite înființarea camerei de resuscitare la parterul acestuia, din cauza refuzului unor chirurgi care îşi desfaşurau activitatea în cadrul spitalului. Echipajele de terapie intensiva SMURD au fost înființate şi în județele Timiş şi Dolj, însa la Constanța înființarea acestui echipaj a eşuat, motivul fiind tot rezistența la schimbare a parții medicale. Un astfel de echipaj a fost înființat la Constanța abia în anul 2008.

În perioada anilor 1997-1999, s-au pus bazele unui echipaj de salvare aeriana utilizând un elicopter privat, închiriat de Spitalul Clinic Județean de Urgența Târgu Mureş.

Totodata, a fost demarata o colaborare strânsa cu pilotul Stan Platt din Anglia care activa în cadrul unei organizații numite „Light into Europe” şi care a pus la dispoziția echipei medicale din Târgu Mureş un avion Pipper cu care s-au efectuat mai multe transferuri pe calea aerului, inclusiv în afara României, ale unor pacienți aflați în stare critica, ale unor nou-nascuți care necesitau intervenții chirurgicale de specialitate, intervenții ce nu puteau fi efectuate la momentul respectiv în România.

Activitatea de salvare aeriana a continuat sa funcționeze pâna la prabuşirea elicopterului în 2003 şi pierderea echipajului care efectua garda în ziua respectiva. Un fapt demn de menționat este ca, în acea perioada, Ministerul Sanatații finalizase o licitație (înca din 2001) pentru doua elicoptere moderne care sa deserveasca SMURD Mureş şi SMURD Bucureşti, însa contractul de achiziționare al celor doua elicoptere s-a încheiat doar ulterior prabuşirii elicopterului privat care deservea SMURD Mureş, în anul 2003.

Începând cu anul 2004, a început colaborarea cu lnspectoratul de Aviație din cadrul Ministerului de lnterne, iar în acelaşi an cele doua elicoptere noi achiziționate de catre Ministerul Sanatații au fost trasferate cu titlu gratuit Ministerului de lnterne pentru a fi operate de catre aceasta instituție. Personalul medical necesar pentru operarea elicopterelor urma sa fie asigurat de catre unitațile de primiri urgențe ale spitalelor de urgența din Târgu Mureş şi Bucureşti (Spitatul Clinic de Urgența ,,Floreasca”).

În perioada 1993-1997, Ministerul Sanatații a început achiziționarea ambulanțelor pentru serviciile de ambutanța, refuzând sa asigure dotarea echipajelor SMURD care funcționau în unele județe din țara. Urmare a acestui fapt, în 1998, la Târgu Mureş a avut loc o cheta publica în vederea achiziționarii primei ambulanțe noi de terapie intensiva pentru SMURD Târgu Mureş care, la vremea aceea, îşi desfaşura activitatea utitizând o ambulanța donata cu o vechime de aproximativ 13 ani. Astfel, în premiera naționala, la nivelul județului Mureş, din donații, a fost colectata o suma de aproximativ 180 000 marci (aproximativ 100 000 dotari SUA) cu care s-a achiziționat cea mai moderna ambulanța din România la momentul respectiv.

La sfârşitul anilor ‘90 şi începutul anilor 2000, doua noi concepte aveau sa patrunda în sistemul de urgența la nivelul județului Mureş, fiind apoi preluate treptat şi de alte județe.

Primul a fost conceptul dispeceratelor integrate la nivel județean. lmplementarea primului dispecerat integrat a reuşit datorita redirecționarii unor fonduri alocate de catre guvernul elvețian Serviciului de Ambulanța Județean Mureş, în cadrul unui amplu proiect (REMSSy) de modernizare a 6 dispecerate medicale, în 6 capitale de județ, printre care se afla şi oraşul Târgu Mureş.

Astfel, în cadrul acestui proiect, Primaria municipiului Târgu Mureş a pus la dispoziție un spațiu cu dotarile necesare, la care s-au adaugat dotarile primite prin proiectul elvețian. Acest fapt a dus la înființarea primului dispecerat integrat din România care raspundea la numerele de apel 981, 961 şi 955. La vremea respectiva, apelarea dispeceratului la numarul de telefon ,,112” era posibila doar prin rețeaua de telefonie fixa, nu şi prin cea mobila.

Conceptul dispecerizarii integrate prevedea gestionarea tuturor apelurilor de urgența la nivelul unui dispecerat județean unic, integrat, cu personal specializat. Ulterior, în perioada 2003-2004, a fost implementat numarul de apel unic de urgența ,,112” de catre Serviciul de Telecomunicații Speciate (STS), folosind ca model sistemul de transfer al apelurilor telefonice catre dispeceratele serviciilor de urgența, acestea ramânând în locații separate, la sediile lor de baza. Nu se putea vorbi în acea perioada de dispecerate integrate reale, ci doar de o forma de integrare virtuala.

În 2007, în urma înființarii la nivelul Ministerului Sanatații a postului de subsecretar de stat cu atribuții în coordonarea şi monitorizarea sistemului de asistența medicala de urgența s-a luat decizia de a solicita Serviciului de Telecomunicații Speciale (operatorul „112” România) desființarea numerelor de apel care funcționau paralel, astfel încât sa ramâna în funcțiune un singur numar de urgența la nivel național şi anume numarul ,,112”.

Acțiunea respectiva a fost completata de o campanie de informare a populației, în paralel cu interzicerea afişarii numerelor vechi de apel pe ambulanțele serviciilor de ambulanța şi SMURD şi cu obligativitatea afişarii numarului unic de apel ,,112”.

Al doilea concept a aparut tot la sfârşitul anilor 1990 şi a fost cel al înființarii echipajelor de prim ajutor.

Volumul activitații din cadrul sistemului de urgența a dovedit clar ca doar echipajele de terapie intensiva mobila şi echipajele serviciilor de ambulanța nu erau suficiente, mai ales în intervențiile din zonele rurale şi nu numai. Era imperios necesara creşterea numarului de echipaje medicale dotate cu defibrilatoar şi cu personal instruit sa le utilizeze. Mai mult, apariția defibrilatoarelor semiautomate, care oricum nu permiteau utilizatorilor sa defibrileze daca nu era nevoie, crea premisa ca astfel de echipaje sa nu necesite o instruire ampla.

Acest concept s-a dorit a fi implementat pentru prima data în zona lbaneşti-Hodac-Gurghiu din județul Mureş, însa neacceptarea ideii (de catre anumiți reprezentanți ai autoritaților locale) ca pompierii ar putea defibrila şi interveni singuri la un caz grav, nefiind personal medical specializat, a facut ca proiectul sa întârzie. lmplementarea acestui concept a început în anii 2000-2001, în urma decesului copilului unuia dintre primarii din zona lbaneşti-Hodac-Gurghiu.

Dupa înființarea echipajului de prim ajutor la lbaneşti, urmatorul echipaj de prim ajutor înființat a fost la lernut. A urmat înființarea echipajelor de prim ajutor în Sovata şi Sighişoara (acesta fiind, de altfel, primul echipaj militar) urmat de cele de la Târnaveni şi Reghin.

Primul județ care a adoptat modelul județului Mureş cu echipaje de prim ajutor a fost Sibiu.

Primul pacient din România, resuscitat cu succes şi defibrilat de un echipaj de prim ajutor cu cadre apartinând pompierilor, a fost din lernut, județul Mureş. Pacientul a fost externat fara sechele neurologice, revenind acasa la 2 saptamâni dupa intervenția respective

Prima încercare de a generaliza modelul SMURD pe plan național a început în cursul anului 1999, în urma desfaşurarii unui program de achiziții de ambulanțe de catre Ministerul Sanatații. Atunci, ministerul a alocat un numar de 78 de ambulanțe de prim ajutor cu echipamente de descarcerare şi peste 30 de ambulanțe de terapie intensiva mobila pentru acest scop. Paralel cu aceasta s-a desfaşurat o licitație pentru achiziția unui numar mai mare de ambulanțe destinate serviciilor de ambulanța. Tot în perioada respectiva, s-au derulat licitații în vederea achiziționarii din bugetul de stat a doua elicoptere destinate SMURD şi a unui numar de 33 autospeciale pentru descarcerare. Licitațiile erau derulate prin programul Bancii Mondiale iar elicopterele şi autospecialele erau destinate Ministerului Sanatații, dar urmau sa fie predate pompierilor.

În anul 2000, ulterior schimbarii guvernului, noul ministru al Sanatații a decis ca ambulanțele destinate SMURD sa nu fie predate catre pompieri, ci serviciilor de ambulanța, o parte din aceste ambulanțe (cele de tip B)având echipament de descarcerare în dotare. Aceste ambulanțe nu au ajuns în dotarea pompierilor deşi în România era o lipsa majora de echipamente de descarcerare.

La recepția celor 33 autospeciale de descarcerare, la insistențele ministrului de lnterne de atunci, acestea au fost predate pompierilor.

Predarea autospecialelor de descarcerare catre pompieri a fost condiționata, la vremea respectiva, de ministrul Sanatații de renunțarea la semnarea unui protocol de colaborare între Pompierii Militari şi Ministerul Sanatații, protocol prin care erau stabilite reguli clare de colaborare între cele doua instituții şi modul de funcționare al SMURD. Urmare a acestui fapt, singurul județ unde au fost distribuite ambulanțe pompierilor pentru activitatea SMURD a fost județul Mureş.

În anul 1999, în urma unor discuții cu colegii de la spitalul Belvue din New York, am reuşit sa concepem o curricula de specialitate în medicina de urgența bazata pe curricula din SUA. Tot în acest an, am reuşit sa-l convingem pe ministrul Sanatații de la acea vreme ca specialitatea de medicina de urgența trebuie sa aiba o durata de pregatire egala cu cea a specializarii anestezie-terapie intensiva şi anume 5 ani, aceasta fiind durata de pregatire în acest domeniu şi în alte țari europene care aveau aceasta specialitate. Pentru prima data în România, s-a recunoscut faptul ca specialitatea ,,medicina de urgența” este una spitaliceasca, iar medicii specialişti în medicina de urgența pot practica medicina de urgența prespitaliceasca, fiind angajați în cadrul unitaților de primiri urgențe din spitale, aceştia fiind trimişi în intervenție numai în cazurile critice care necesita într-adevar medic la fața locului.”

Dupa un an de la implementarea noului program de pregatire în specialitate, noul ministru al Sanatații a dispus schimbarea programului de pregatire. Acest lucru s-a”datorat” şi intervenției unor cadre didactice şi a unor persoane care aveau influența de la nivelul Serviciului de Ambulanța Bucureşti, reducând astfel timpul de pregatire efectiva în medicina de urgența de la trei din cinci ani la şase luni din cinci ani, restul celor patru ani şi jumatate fiind tranformați în stagii la alte specialitați unde, în mare parte, rezidenții de medicina de urgența erau chiar neglijați şi considerați rezidenți de rang inferior rezidenților din specialitațile respective. Acest program a ramas valabit pâna în anul 2005 când s-a reuşit revenirea la curricula din anul 1999 şi intrarea în normalitate din punct de vedere al pregatirii în rezidențiat.

În perioada anilor 2005-2013, au avut loc mai multe încercari de a adopta unele mecanisme moderne de formare în rezidențiatul de medicina de urgența, însa puține din ideile respective au putut fi implementate din cauza unei rezistențe puternice manifestate de unii funcționari publici din cadrul Ministerului Sanatații, care nu doreau ca specialitatea de medicina de urgența sa fie diferita de restul specialitaților din punct de vedere al pregatirii. Dintre propunerile care au fost implementate parțial sau total, menționez acreditarea centrelor de formare a rezidenților şi, mai ales, examenul național la finalizare a rezidențiatului care se organizeaza în doua centre permanente şi cu comisii naționale a caror componența este trasa la sorți.

În cazul implicarii pompierilor la nivelul echipajelor de prim ajutor, era necesara înființarea unor centre de formare a personalului paramedical. De aceasta data, sprijinul a venit din partea Agenției de Dezvoltare a Statelor Unite (USAlD). În anul 2005, a fost înființat primul centru de formare al paramedicilor pompieri la Târgu Mureş, iar ulterior au fost dezvoltate înca 12 centre de formare, la Târgu Mureş ramânând centrul unic pentru formarea formatorilor.

Este important sa subliniem implicarea guvernului elvețian printr-un program de dotare a acestor centre, a centrelor de formare din cadrul serviciilor de ambulanța şi a unitaților de primiri urgențe. Pe întreg parcursul derularii programului guvernul elvețian a lucrat în colaborare cu Banca Mondiala Finanțarea Elvețiana pentru aceste 6 proiecte care au fost implementate în 1995-2019 a fost de aproximativ 16,5 milioane de CHF la care s-au adaugat fonduri ale Bancii Mondiale, împrumuturi ale Bancii Europene de lnvestiții şi bugetul României, fonduri care au fost cheltuite tot pentru urgența, cu o valoare de mai mult de 80 milioane CHF. Consecvența finanțarii elvețiene a fost baza colaborarii proiectelor elvețiene cu proiectele Bancii Mondiale, astfel ca de la începutul anilor 2000, s-a dezvoltat o colaborare în care Banca Mondiala s-a focusat pe aspectele „grele” ale dezvoltarii (cum ar fi echiparea a 63 de camere şi departamente de urgența cu echipamentul necesar pentru trauma şi urgența şi reorganizarea acestora, îmbunatațirea sistemului de dispecerizare prin aducerea la zi a sistemului de comunicații şi tot aşa).

Perioada  2006 -20l3: proiectele elvețiene s-au focusat pe aspectele „soft”- educația, calitatea asistenței medicale la diverse niveluri şi campaniile de informare a publicului pe diverse teme de interes.

Cel  mai important moment pentru sistemul medical de urgența a fost în anul 2006, când ministrul Sanatații a solicitat redactarea unui capitol referitor la asistența medicala de urgența pentru a fi introdus în Legea Sanatații.

Pentru prima data din anul 1990, am reuşit sa redactam într-un mod cât mai clar posibil, un text de lege în care descriam modul de organizare al sistemului integrat de asistența medicala de urgența, incluzând toate componentele acestuia. Astfel, noua lege a sanatații, votata în parlamentul României la sfârşitul anului 2006, a creat o baza solida de dezvoltare a sistemului de urgența în țara noastra.

În legea mai sus menționata, primul ajutor calificat asigurat de personalul paramedical şi asistența medicala de urgența sunt considerate ca fiind un drept al cetațeanului şi o datorie a statului. În titlul dedicat asistenței medicale de urgența din cadrul Legii Sanatații s-a introdus conceptul „bunului samaritean”, concept prin care persoanele laice care acorda primul ajutor calificat precum şi personalul paramedical care acorda primul ajutor calificat (în limitele competențelor acestuia) sunt protejați şi nu pot fi sancționați de lege sau persecutați. Motivul introducerii acestor prevederi a fost garantarea faptului ca orice persoana din România are acces neîngradit la serviciile de urgența, iar personalul nemedical care participa la acordarea primului ajutor de baza sau a primului ajutor calificat este protejat, astfel încât cetatenii şi pompierii sa fie încurajați sa participe la activitațile din cadrul acestui sistem salvator de vieți omeneşti. Pentru pompieri, situația era una foarte delicata, întrucât teama de a fi dați în judecata pentru malpraxis era una semnificativa, existând practic doua opțiuni: protecția lor prin introducerea în lege a principiului „bunului samaritean” sau riscul ca aceştia sa nu se implice pe viitor în acordarea primului ajutor de baza sau calificat în echipaje independente, echipaje care începusera sa fie înființate în mai multe județe din țara. În cadrul titlutui respectiv din Legea Sanatații (Titlut lV), a fost definit serviciul SMURD, stabilit modul de funcționare al acestui sistem, precum şi relația de colaborare dintre pompieri care îşi desfaşurau activitatea în cadrul acestui serviciu, cadrele medicale din cadrul unitaților sanitare şi aviația din cadrul Ministerului Afacerilor lnterne.

Pentru prima data în România, au fost definite „unitațile” şi „compartimentele de primiri urgențe”.

La nivel legislativ, s-a stabilit ca unitațile de primiri urgențe sunt secții independente, cu personal propriu, coordonate de un şef de secție, medic, cu specialitatea medicina de urgența sau anestezie-terapie intensiva şi cu condițiia ca acesta sa se dedice integrat activitații din cadrul unitații de primiri urgența pe care o coordoneaza. Deasemenea, au fost definite serviciile de ambulanța stabilindu-se ca fiecare serviciu de ambulanța va fi format din doua compartimente, unul pentru asistența medicala de urgența şi transport medicalizat şi unul pentru transport neasistat şi consultații de urgența la domiciliu.

Totodata, prin Legea Sanatații s-a stabilit modul de finanțare a sistemului de urgența, a unitaților de primiri urgențe (UPU), SMURD şi a serviciilor de ambulanța. Astfel, UPU şi SMURD erau finanțate din bugetul de stat, iar serviciile de ambulanța erau finanțate de catre Casa Naționala de Asigurari Sociale de Sanatate.

În cursul anului 2013, modul de finanțare al serviciilor de ambulanța a fost modificat, sursa finanțarii devenind şi pentru acestea bugetul de stat, clarificându-se astfel rolul strategic al serviciilor publice de ambulanța şi delimitându-le de activitatea comerciala şi concurențiala cu serviciile private de ambulanța, fapt ce ar fi putut duce la desființarea lor într-un timp scurt, aşa cum s-a întâmplat şi în alte țari.

Pe parcursul consultarii publice în cadrul procesului de realizare al proiectului legistativ, au fost exercitate de catre anumite grupuri de interese presiuni semnificative asupra Ministerului Sanatații în vederea ,,deschiderii” sistemului de urgența spre sectorul comercial, urmarindu-se şi modificarea finanțarii acestuia. Au avut loc mai multe discuții şi dezbateri, însa decizia finala a fost de a delimita clar activitatea de asistența medicala de urgența şi prim ajutor calificat de interesele comerciale, astfel încât sa fie întarit sectorul public la nivel național. Pe de alta parte, sectorul comercial a ramas cu dreptul de a activa în domeniul asistenței medicale de urgența fara accesarea finantarii publice, cu excepția segmentului de transport neasistat şi de consultații la domiciliu.

Aceasta decizie a fost atacata de mai multe ori dupa promulgarea Legii Sanatații, începând cu anul 2009, de unele servicii private de ambulanța care au dat în judecata Ministerul Sanatații la Curtea de Apel, acuzând faptul ca serviciile private de asistența medicala de urgența sunt discriminate deoarece nu li se permite accesul la fondurile publice. Procesul a fost câştigat în final de Ministerul Sanatații, ceea ce a determinat serviciile private de urgența sa înainteze o plângere, în anul 2009, la Curtea Constituționala a României, în vederea declararii ca neconstituționale a unor articole de lege din titlul dedicat asistenței medicale de urgența din cadrul Legii Sanatații, astfel încât sa le permita serviciilor private accesarea fondurilor publice într-un mod concurențial cu serviciile publice. Prin Decizia numarul 1300 din 2009, plângerea serviciilor private de ambulanța a fost respinsa în unanimitate de cei noua judecatori ai Curții Constituționale lasând astfel o singura cale de atac la dispoziția serviciilor private şi anume modificarea Legii Sanatații care stabileşte rolul acestora şi limiteaza accesul acestora la fondurile publice. Ca urmare a continuarii presiunilor din partea sectorului comercial, în anul 2010, a avut loc prima tentativa de modificare a legislației în vigoare în favoarea serviciilor private comerciale sub forma unui proiect legislativ depus de catre un parlamentar din Timişoara, un reprezentant al partidului de guvernamânt din perioada respectiva. Proiectul a fost susținut de mai mulți parlamentari care nu au sesizat la vremea respectiva impactul acestui act normativ asupra sistemului de urgența. Proiectul respectiv nu atingea doar aspectele financiare, ci propunea ample modificari atât asupra conceptului de organizare cât şi a prevederilor referitoare la dotarea minima din ambulanțe, reducând astfel standardul prevazut în Legea Sanatații, aflata în vigoare. Autorii proiectului aveau intenția de a deschide şi unitați de primiri urgența în cadrul spitalelor sectorului comercial şi de a permite o potențiala discriminare între pacienții care pot plati serviciile medicale şi cei care nu puteau achita aceste servicii, prima categorie beneficiind astfel de asistența medicala mai rapida, în detrimentul celorlalți pacienți. Proiectul a fost dezbatut de mai multe ori în cadrul Comisiei de Sanatate din cadrul Camerei Deputaților a Parlamentutui României, având chiar şi un medic susținator din rândul membrilor comisiei, însa mai mulți deputați şi-au retras semnaturite de susținere a proiectului, acesta fiind în final abandonat.

Urmatoarea tentativa de modificare legislativa a titlului referitor la asistența medicala de urgența din Legea Sanatații a avut loc în cursul anului 2011. Într-o tentativa de modificare a Legii Sanatații în integratitatea ei, liberalizând astfel sistemul sanitar din România, s-a dorit atât liberalizarea sectorului de urgența cât şi deschiderea acestuia la principiile de piața fara nicio rezerva sau protecție pentru sectorul public de intervenție. Argumentele sustinute atunci la nivelul Preşedinției României se bazau pe ideea ca numai prin concurența şi competiție financiara poate fi menținut un nivel calitativ ridicat. Astfel, proiectul legislativ respectiv, prevedea abrogarea Titlutui lV referitor la sistemul de urgența şi inlocuirea acestuia cu prevederi generale care sa permita competiția comerciala la toate nivelurite sistemului, inclusiv la cel de prim ajutor calificat şi al asistenței medicale de urgența în cadrul unitaților de primiri urgențe.

Prin proiectul respectiv, se dorea modificarea integrala a sistemului de urgența, facând sa dispara din text şi prevederile referitoare la faptul ca asistența medicala de urgența şi primul ajutor calificat sunt un drept al cetațeanului şi o obligație a statului, precum şi cele referitoare la principiului „bunului samaritean”. Acronimul SMURD în cadrul legii devenea unul general care putea fi folosit inclusiv de echipajete serviciilor private, iar modificarile constau, în cea mai mare parte, în eliminarea prevederilor şi reglementaritor vechi, lasând doar o serie de reglementari generale şi interpretabile.

lmpactul acestui proiect ar fi fost unul devastator pentru sistemul de urgența.

În urma unor dezbateri intense şi a reacției populației pe plan național fața de modificarile care urmau sa atinga în mod deosebit sectorul de asistența medicala de urgența şi al primului ajutor calificat, Preşedintele României a fost nevoit sa retraga propunerea legislativa. În cadrul dezbaterilor asupra proiectului de lege, a fost lansata o campanie de dezinformare împotriva componentei SMURD, în aceasta implicându-se însuşi Preşedintele României, probabil indus în eroare de unii consilieri ai sai care au jucat un rol major în susținerea propunerii legislative respective, încercând sa induca ideea ca SMURD ar fi de fapt un serviciu privat sau ca SMURD a început sa activeze ca un serviciu privat, ambele afirmații fiind false. lnspectoratul General pentru Situații de Urgența a încercat sa clarifice la momentul respectiv aceste aspecte Preşedinției României, însa fara reuşita.

În continuare, se primesc propuneri şi solicitari care au ca scop final deschiderea sectorului de asistența medicala de urgența şi prim ajutor calificat catre competiția comerciala, iar în momentul în care astfel de inițiative vor reuşi, România va pierde, treptat, unul dintre cele mai importante şi eficiente sisteme publice pe care le are la acest moment.

Arafat: „Vom fi de acord cu liberalizarea sectorului de urgența când veți scoate la licitație Sistemul de Aparare al României şi Ordinea Publica”. Sistemul  medical de urgența nu este mai puțin important decât aceste doua sisteme”.

Un pas extrem de important pentru sectorul asistenței medicale de urgența a fost decizia ministrului Sanatații şi al Primului Ministru din anul 2007 de a desemna la Ministerul Sanatații un subsecretar de stat, fara apartenența politica, care sa se ocupe de sectorul asistenței medicale de urgența. Acest demers a determinat ca implementarea prevederilor legate din Legea Sanatații şi elaborarea actelor normative secundare sa fie realizate mult mai eficient decât în alte sectoare. Acest demers a întarit cu mult sectorul asistenței medicale de urgența permițând o dezvoltare durabila, transguvernamentala şi transpartinica. Un grup de medici, asistenți, pompieri şi piloți au lucrat intens pentru construcția unui sistem de urgența complex şi eficient la nivel national, permițând ca modelul SMURD şi cel al unitaților de primiri urgențe sa ajunga, pâna în 2012, în toate județele țarii.

Prin programul Bancii Mondiale a fost alocata suma de 35 milioane euro pentru dotarea a aproximativ 63 de unitați de primiri urgențe la nivel național. Dotarea a inclus mobilier specific, echipamente şi aparate specifice, cum ar fi: sisteme de monitorizare, ventilatoare, ecografe, aparatura mobila de radiologie şi aparatura de laborator. Pentru prima data în România astfel de echipamente au ajuns sa fie prezente la intrarea în spitalele de urgența, respectiv în unitațile de primiri urgențe care, pâna atunci, erau spații goale şi fara dotare specifica, facând astfel ca şansele de supraviețuire a pacieniilor critici sa creasca semnificativ. Realizarea proiectului a fost posibila doar cu jumatate din suma alocata inițial, respectiv 17,5 milioane euro, ceea ce a facut ca diferența de suma sa fie disponibila pentru proiecte suplimentare în domeniul asistenței medicale de urgența.

Prin proiectele finanțate din suma economisita a fost posibila dotarea a peste 100 camere de garda din spitalele mai mici cu echipamente de resuscitare, monitoare şi defibrilatoare, implementarea proiectului de telemedicina interspitalicesc -conectând astfel camerele de resuscitare dintr-un numar de aproximativ 40 de spitale cu UPU din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgența din Târgu Mureş.

De asemenea, au fost înființate 6 centre de simulare pentru ecografie şi dotate mai multe centre de formare cu simulatoare şi manechine necesare instruirii personalului (fomare în metoda FAST). Acestea au continuat formarea în FAST (evaluare prin ecografie focusata în trauma) demarata în cadrul programului elvețian REMSSy lV (2005-2008) prin care un manual de formare şi 300 de medici urgentişi au fost formați în FAST, aceasta metoda fiind introdusa în curriculumul de formare al rezidenților.

Sistemul de telemedicina merita o atenție speciala având în vedere faptul ca România a fost dintre primele țari din lume, daca nu chiar prima, care a implementat un sistem național de telemedicina cu transmitere în timp real a parametrilor vitali ai pacientului din teren catre spital, pe plan național.

De asemenea, pe lânga sistemul prespitalicesc de telemedicina, s-a reuşit implementarea unui sistem intraspitalicesc care sa interconecteze spitalele mai mici cu centrele mari universitare, în vederea consultarii medicilor speciatişti din diferite domenii asupra cazurilor critice cu care se confrunta colegii medici din spitalele mici. Astfel, au fost inființate trei centre de gestionare a apelurilor telemedicale provenite din spitalele mici la Târgu Mureş, Bucureşti în cadrul Unitații de Primiri Urgențe a Spitalului Floreasca şi cel de al treilea centru la laşi, în cadrul Unitații de Primiri Urgențe a Spitalului ,,Sf. Spiridon”.

La acest moment, exista peste 1400 de ambulanțe de categoria B cu paramedici sau asistenți medicali care dețin capacitatea de transmisie de date catre spitale. lmpactul acestui sistem se poate observa cel mai bine, la nivelul municipiului Bucureşti, unde exista 5 centre de cateterism cardiac care efectueaza garda, pe rând. Astfel, un pacient cu infarct miocardic acut aflat într-o ambulanța cu paramedici sau asistent medical şi care necesita sa ajunga în cel mai scurt timp posibil la spitalul de garda pentru cardiologie intervenționala, beneficiaza de consultul imediat al unui medic de urgența prin sistemul de telemedicina, iar daca diagnosticul de infarct miocardic acut se confirma prin EKG, pacientul este transferat direct catre centrul de garda în cardiologie intervenționala.

La Bucureşti, spre exemplu, se fac anual peste 35 000 transmisii de telemedicina din teren catre dispeceratul integrat sau catre Spitalul Clinic de Urgența Floreasca, care sunt cele doua puncte de recepție pentru transmisiile de telemedicina pentru Bucureşti şi zona arondata acestuia.

Prin proiectele elvețiene (REMSSy lll şi REMSSy lV -2002-2008- implementate de Fundația Centrul pentru Politici şi Servicii de Sanatate în calitate de Agenție executiva) s-au mai realizat urmatoarele:

–  15 centre de formare au fost stabitite atât la nivel de prespital cât şi de spital pentru care au fost certificați formatori prin Ministerul Sanatații , au fost introduse în curriculumul de formare şi protocoale pentru asistența medicala avansata, au fost dezvoltate instrumente de formare la distanța (platforma de e-learning);

–  instrumentele şi mecanismele pentru managementul calitații au fost introduse: 15 evaluatori (medici de urgența) au evaluat 63 de spitale de urgența din România şi au susținut proiectul Bancii Mondiale sa reorganizeze adecvat zona de urgența; o baza de date cu clasificarea tuturor spitalelor din România care au departament de urgența a fost realizata şi 15 departamente de urgența şi 7 servicii de ambulanța județene au fost susținute pentru a-şi obține certificarea de calitate (pâna în 2007), iar dupa aceea şi alte servicii au implementat standardul lSO 9001 de certificare a managementului calitații în serviciile lor;

–au fost stabilite legi şi regulamente pentru serviciile medicale, ghiduri de practica pentru profesionişti şi protocoale pentru intervențiile medicale, standarde pentru centrele de dispecerizare şi pentru ambulanțe.

Perioada  20l4 -20l8

În  urma accidentului aviatic care a avut loc în munții Apuseni, s-a decis înființarea unui departament care sa coordoneze şi sa monitorizeze activitatea mai multor structuri cu rol principal în managementul situațiilor de urgența, inclusiv a celor medicale. Astfel, la data de 28 ianuarie 2014, prin OUG nr.1/2014, a fost înființat, în cadrul Ministerului Afacerilor lnterne, Departamentul pentru Situații de Urgența, departament cunoscut sub acronimul DSU şi care are ca rol coordonarea integrata a lnspectoratului General pentru Situații de Urgența şi a lnspectoratului General de Aviație. Totodata, DSU a primit rolul de coordonare operaționala a serviciilor de ambulanța şi a unitaților de primiri urgențe, precum şi a serviciilor Salvamont. Noua abordare aduce pentru prima data în istoria moderna a României toate serviciile de intervenție şi gestionare a situațiilor de urgența sub o singura cupola care sa le asigure o coordonare şi dezvoltare integrata. În cadrul Departamentului pentru Situații de Urgența, a fost înființata o direcție generala sub denumirea Direcția Generala de Management Urgențe Medicale care are ca rol atât monitorizarea şi coordonarea permanenta a serviiilor de ambulanța, cât şi inspecția şi controlul serviciilor medicale de urgența.

Totodata, prin OUG nr.1/2014 privind unele masuri în domeniul managementului situațiilor de urgența, a fost înființat Comitetul lnterministerial pentru Suport Tehnic (ClMST), comitet ce are nominalizati ca membri, reprezentanți din cadrul Ministerului Sanatații şi ai Ministerului Afacerilor lnterne, având rolul de a analiza şi aviza propunerile legistative şi solicitarile serviciilor medicale de urgența astfel încât abordarea în ceea ce priveşte sistemul medical de urgența sa fie una unitara la nivel interministerial şi național.

A  început un program amplu de dotare care vizeaza sistemul medical şi cel de protecție civila şi situații de urgența. Pentru ca cele doua segmente sunt interdependente şi complementare, este necesara abordarea lor într-un mod integrat şi unitar.

Pe parcursul celor 5 ani de la înființarea DSU, au fost începute mai multe programe de dotare, programe ce vizeaza intervenția la inundații, misiuni de cautare-salvare urbana, intervenția în mediul acvatic. Totodata, programele de dotare au vizat şi partea medicala în vederea înlocuirii şi modernizarii ambulanțelor aflate în dotarea serviciilor de ambulanța şi SMURD.

Tot pe componenta medicala sunt în curs de implementare noi conceptii cum ar fi cel de ,,stocuri regionale” pentru suport logistic în caz de situații generatoare de numar mare de victime sau cel de transport specializat pentru pacientii înalt contagioşi.

lnspectoratul General de Aviație din cadrul Ministerului Afacerilor lnterne a fost trecut, începând cu anul 2019, integral, în coordonarea DSU, iar programele de dotare prevad dezvoltarea componentelor pentru salvare montana, cautare-salvare precum şi cea pentru stingerea incendiilor de padure. Noile dotari vor fi prevazute cu capabilitați de cautare-salvare în zona maritima, precum şi de transport multipte victime cu elicoptere medii-grele. O noua abordare a DSU este cea de colaborare cu societatea civila şi implicarea unor ONGuri şi instituții din mediul academic în pregatirea şi raspunsul la situații de urgența.

Avertizarea populației şi informarea în cazul unor pericole iminente sau în urma unor situații unde este necesara comunicarea rapida cu populația este înca un domeniu abordat la nivelul DSU. Astfel, a fost creata aplicația DSU accesibila populației în mod gratuit, cu rol în avertizarea în timp real, dar şi de informare şi educare a populației în domeniul situațiilor de urgența.

Un alt demers este realizarea unui portal accesibil populației în vederea informarii de la o singura sursa, portal numit „Fii Pregatit!”.

În cursul anului 2016, a fost implementat un sistem unitar de raportare în sistemul de medicina de urgența care sa permita colectarea datelor medicale din faza prespitaliceasca şi de la nivelul unitaților de primiri urgențe.

În cursul anului 2017 a început implementarea sistemului de alertare în masa prin „cell broadcasting”, cunoscut sub numele de ,,Ro~Alert”. Sistemul este unul modern, care se ridica la cerințele europene şi care vine în completarea rolului pe care îl are aplicația DSU.

În aceasta perioada au continuat proiectele finanțate de Guvernul Elvețian prin implementarea în 2014-2019 a 2 noi proiecte (ER1 şi ER2, tot prin intermediul Fundației Centrul pentru Politici şi Servicii de Sanatate ca Agenție executiva). Astfel, în aceasta perioada:

-proiectele s-au focusat şi pe formarea paramedicilor prin dotarea celor 13 centre de formare ale paramedicilor cu echipamentele lT pentru formare (laptop, videoproiector, flipchart), dar şi cu materiale de formare ,

– s-a raspuns nevoii tot mai crescute de aptitudini manageriale prin dezvoltarea a 2 cursuri în care mai bine de 500 de profesionşti au participat:

–un curs pentru managementul Departamentului de Urgența care a fost implementat în 2016 şi în 2018-2019 pentru toți medicii şefi UPU şi asistenții şefi UPU din toate spitalele care au un departament de urgența (iar în 2016 şi managerii de spital şi/sau directorul financiar);

–un curs de management al resurselor în prespital – adresat tuturor actorilor care sunt implicați în raspunsul de urgența în prespital- ambulanța, pompieri (SMURD-paramedici)- şi spital (prin participarea în echipele avansate de terapie intensiva SMURD), cursuri la care au participat echipe integrate din toate cele 42 județe din România şi care s-au continuat cu un curs de simulare a intervențiilor în situații de catastrofa sau cu victime multiple prin utilizarea simulatorutui de realitate virtuala (XVR)

-a fost adresata nevoia de formare a dispecerilor profesionişti prin dezvoltarea a 2 centre de simulare care au fost realizate în Bucureşti şi Târgu Mureş, dezvoltând şi pilotând totodata un pachet comprehensiv de formare a dispecerilor profesionişti;

-s-a realizat dezvoltarea şi implementarea unei componente de comunicare care sa îmbunatațeasca utilizarea adecvata de catre populație a serviciilor de urgența şi accesul la informație, precum şi Campania de siguranța rutiera din 2007 (ca un raspuns la creşterea numarului de accidente auto în tara noastra);

-s-a realizat dezvoltarea şi implementarea unui program de formare în pregatirea pentru dezastre care sa se adreseze tuturor actorilor implicați în accidente colective şi dezastre.

Unde ne îndreptam şi ce mai avem de realizat?

Din cele prezentate mai sus, se poate observa o evoluţie constanta a sistemului de urgenţa din România, a celui medical de urgenţa, dar şi a celui de protecţie civila şi a pompierilor pe care am reuşit sa le dezvoltam, devenind astfel un sistem complex şi integrat. Cert este, ca nu putem afirma la acest moment ca avem un sistem perfect, aşa cum nicio alta tara nu poate afirma acest lucru despre sistemul sau de urgenţa. Sistemul are nevoie sa se dezvolte şi sa se ajusteze continuu pentru a deveni un sistem stabil şi rezilient care sa faca faţa oricarei provocari în viitor.

Exista voci ale unor politicieni şi nu numai, care regreta vechiul sistem de urgenţa şi/sau viseaza la un sistem în care fiecare ambulanţa are medic şi totul este rezolvat de serviciile de ambulanţa, nefiind nevoie de implicarea pompierilor sau a medicilor din cadrul unitaţilor de primiri urgenţe. Realitatea însa îi contrazice, demonstrând ca angajarea medicilor la serviciile de ambulanţa este din ce în ce mai dificila, iar sistemul integrat cu implicarea pompierilor şi a aviaţiei Ministerului de lnterne reprezinta o soluţie viabila în vederea asigurarii unui raspuns adecvat, integrat şi etapizat diferitelor categorii de urgenţe.

O abordare similara a fost în privinta integrarii dispeceratelor, lucru ce a facut operaţiunea de integrare sa dureze mult şi sa fie un proces greoi, când acesta ar fi putut fi mult mai rapid şi uşor de implementat. Alte aspecte pe care le luam în considerare pentru ameliorarea sistemului în viitor sunt cele de formare de baza şi formare continua a personalului medical şi paramedical din cadrul serviciilor de ambulanţa şi SMURD.

 Astfel, ambulanţierii şi asistenţii medicali care urmeaza sa lucreze în cadrul serviciilor de ambulanţa ar putea trece printr-o pregatire formata în domeniul asistenţei medicale de urgenţa înaintea angajarii lor, cu garanţia ca dupa absolvire se vor putea încadra, având locuri de munca în sistemul medical de urgenţa.

Pregatirea rezidenţilor în medicina de urgenţa este un alt domeniu la care ne uitam cu atenţie şi încercam sa înfaptuim mai multe schimbari pe care le consideram necesare, în pofida rezistenţei la nivelul funcţionarilor şi chiar a unor instituţii de învaţamânt.

În concluzie, sistemul medical de urgenţa din România a evoluat mult comparativ cu anul 1990, luând acest an ca an de referinţa.

În viitor, evoluţia sistemului se bazeaza pe implicarea tuturor actorilor care s-au implicat şi pâna acum, inclusiv, în sens pozitiv, a celor care au stat la baza întârzierilor nejustificate şi a blocajului de implementare a masurilor necesare ca sa putem ajunge la un sistem rezilient, care poate funcţiona fara sa depinda excesiv de persoanele de la nivel de decizie, pe baza unor proceduri şi protocoale bine stabilite având în centrul acestora interesul public şi cetaţeanul”.

Dr.  Raed ARAFAT