„Experimentul Pitești”- o oroare absolută într-un fim de succes!
Articol de dianamatei, 23 ianuarie 2020, 21:04
„Cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”
Asa a catalogat experimentul de la Pitești Alexandr Soljenitîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1970.
Una dintre definitiile comunismului ar putea fi dictatura urii de clasa.
Intelectualii si cei bogati erau urâți, visceral, de cei cu mai puțină scoală si avere.
De fapt era o ură generală.
Si, în mod special, erau urâti creștinii pentru că, în mințile intortocheate si mici ale celor de sus, Dumnezeu nu există.
Iar ura a avut si un nume: închisoarea politică de la Pitești, anii 1949-1952.
In inchisori erau deja intelectuali, diplomati, preoti, militari, magistrati, politisti si oameni politici ai vechiului.
Liberi erau tinerii.
Pentru ei s-a inventat „reeducarea”.
Cea mai barbară tortură le-a fost aplicată: maltratarea reciprocă. Victimele sunt transformate in calai.
Si toata aceasta oroarea s-a…făcut film.
„Intre chin si Amin” al lui Toma Enache.
„Este unicul film artistic despre reeducarea de la Pitesti, cu niste actori minunati, Constantin Cotimanis si Kira Hagi. La Pitesti erau oameni care au uneltit impotriva sistemului. Cea mai mare barbarie a secolului 20. Când te gândesti că unii spun că a fost bun comunismul le recomand să vadă filmul. Dacă poate fi ceva bun intr-un sistem opresiv care omoară oameni”, explică Toma Enache.
Cum s-a intamplat…ideea si filmul?
„Intâlniri cu câtiva fosti detinuti care au povestit, au scris…sunt zeci de cărti scrise de cei care au pătimit acolo; de exemplu cea a lui Virgil Ierunca. Toti au trecut prin malaxorul ororilor. Sunt unele lucruri care nici măcar nu s-au putut povesti. Au supravietuit doar cei tineri. Interiorul din film este filmat la Jilava. Care arată ca atunci”, povesteste Toma.
In prim plan este detinutul. Detinutul nevinovat! Sau vinovat doar de credintă.
„Personajul principal este un om educat care vrea să îi scrie o odă lui Dumnezeu. Personajul lui Tase Caraman are in el mai multe povesti. Nu trebuia neapărat să fii din alt partid. Era suficient să spui ceva contra partidului. Te torturau până spuneai orice. Cei care scăpau, scăpau prin credintă.”
Oamenii de acolo iși găseau refugii: „Poeziile scrise in temnite ar trebui să se facă la scoală”, punctează regizorul.
Am condamnat comunismul!
„De poza”, spune Toma. „N-am condamnat crimele comunismului de 30 de ani.”
Cum s-a sfârsit?
„A inceput să se afle. Ambasadele…Autoritățile au negat și așa au executat tot. Au scapat cativa: Gagencu, Pastorul Wumbrand, Tache Rodas…”
Regizorul peliculei „Intre chin si amin”, Toma Enache, readuce in memorie cutremurătoarele torturi de care au fost capabili românii față de români în anii de coșmar de la începutul regimului comunist din România.
