Interviu cu Alin Burcea, proprietarul agenției de turism Pararela 45:
Adelina Tocitu: Aș vrea ca discuția noastră să se orienteze spre următorul titlu: „Călătorești liber oriunde. 30 de ani de turism”. Ținând cont că ați pornit pe acest drum acum 30 de ani, care credeți că au fost cele mai importante provocări pe care le-a avut turismul?
Alin Burcea: Practic, noi am luat licența în 4 aprilie 1990. Pe vremea aceea se numea întreprindere mică. Am deschis efectiv pe 6 iunie și am avut șansa să avem un spațiu bun pe care l-am închiriat. Momente importante și interesante au fost multe, dar pentru mine a fost important faptul că s-a trecut dintr-o orânduire socialist-comunistă într-una capitalistă. Astăzi i-aș spune mai mult economie de piață. Am avut șansa să înființez (n.r. o agenție de turism) împreună cu un foarte bun prieten, Adrian Grigorescu, care nu mai este printre noi de mult, pentru că amândoi lucram ghizi pe turism intern. Eu am lucrat și cu turiști străini și cu turiști români și evident că prima idee, eu fiind și absolvent al Facultății de Turism, a fost să fac o agenție. Au fost multe elemente, multe lucruri interesante, șocante. Așa este întotdeauna când treci de la o orânduire la alta, se schimbă sisteme, oameni. Noi am pornit cu turismul intern, iar ’90 a fost anul turismului intern și anul Turciei. Pentru români, Istanbului însemna străinătate pentru că până în 1989 nu puteai să ieși din țară.
Adelina Tocitu: Cum a fost percepută această oportunitate de a ieși din țară din partea celor care veneau să contracteze o vacanță?
Alin Burcea: Totul era nou. Se întâmplau niște lucruri care nu se întâmplaseră până atunci. Pe vremea lui Ceaușescu, la agenții ghișeul era înalt. Tu ca și turist stăteai la ghișeu în picioare și agentul de turism stătea jos. Asta era respectul, cu ghilimele, pe care comuniștii îl dădeau oamenilor. Noi am făcut birouri normale, omul venea și stătea jos, îi dădeam și un pahar cu apă, vara. Pe vremea cealaltă, în general pentru locuri la mare se dădea ciubuc. Noi am pus ciubucul pe chitanță, pentu noi era comision. Vă dați seama? În mai-iunie 1990, să vii la o agenție privată, să stai pe scaun, să bei și un pahar cu apă, nu cereai ciubuc și dădeai chitanță?! Ca să vedeți de unde am pornit, corespondența externă se purta pe telex. Am pornit cu 25 de dolari și 500 de lei pentru două nopți la Istanbul, într-un hotel de 2-3 stele. Se mergea noaptea, ajungeam acolo și stăteam două zile și trei nopti. La început, în iunie, am stat doar patru ore în vama turcească. Erau foarte multe autocare. Prin iulie se ajunsese la 24 de ore și luai în calcul să pleci cu o zi înainte ca să ajungi la Istanbul. Istanbulul a fost, este și rămâne fascinant pentru că și astăzi, și eu dar și mulți români, mergem la Istanbul pentru că poți să mânănci și cu 5 euro, dar și cu 500, poți să te cazezi cu 30 de euro sau cu 3.000. E foarte frumos! După asta, au început primele excursii în Grecia.
Adelina Tocitu: Acestea au fost primele destinații de vacanță externe pe care le-au avut românii după căderea comunismului. Erau mai accesibile la preț pentru tot ceea se întâmpla în economia respectivă și pentru ceea ce puteați stabili în calitate de agenție de turism.
Alin Burcea: Da, astea au fost primele pentru că se puteau face din punct de vedere financiar. Da, erau accesibile pentru că la începutul anilor ’90 erau salariile din ’89. Trebuia să facem ceva ieftin. Lumea voia să meargă în Grecia și în Turcia pentru că în țările din Est, foarte frumoase de altfel – Cehoslovacia, Ungaria, Croația, Serbia – se mersese și înainte. Greu, dar s-a mers. Noi eram disperați să vedem țările capitaliste, să mergem la Istanbul, să luăm blugi cu 10-15 euro. Noi am făcut atunci și țările din Est cu autocare, dar puterea de cumpărare te limita să pleci cam pe unde doreai. Erau și români care au avut bani la saltea, dar numărul lor probabil că ajungea la 2.000 la nivelul României.
Adelina Tocitu: Primele destinații de vacanță pe care le-au avut românii după 1989 au fost Grecia, Turcia. Dar turismul intern?
Alin Burcea: Se mergea peste tot pentru că exista tradiție și, în general, turismul intern era subvenționat. Pe vremea comunistă toată lumea trebuia să fie capabilă să-și plătească un sejur de tratament la Tușnad, o săptămână la mare ș.a. Erau tarifele foarte bune și eu îmi aduc aminte cum am avut coadă. În iunie 1990 aveam coadă și noi eram doi acționari și 3 angajați și directorul agenției domnul Stănilescu, care era un bun specialist în turism, mai mare ca noi spunea: „Domne’, eu nu pot să mă gândesc că noi avem marfă și deschidem la 09:00, când lumea vine la coadă de la 08:00”. Nu vindeam altceva decât turism intern. În România, se vindea orice pentru că oamenii nu fuseseră plecați, iar stațiunile încă arătau bine.
Adelina Tocitu: Anii ’90 au fost marcați de schimbări economice, politice și sociale. Ați făcut turism intern și extern pe destinațiile despre care am vorbit. Aș vrea să faceți o radiografie o acestei decade.
Alin Burcea: Era o perioadă în care tot ceea ce se întâmpla era nou. De exemplu, când am dat drumul la chartere, știam ce înseamnă, dar una este când auzi și alta când o faci. Am avut emoții pentru că practic trebuia să închiriezi un avion pe care să-l umplii și care să plece săptămână de săptămână. Sigur că astăzi avem 30 de avioane pe săptămână care pleacă, dar când ești la primul ți-e frică. Erau schimbări, era spectacolul de multe ori rușinos al obținerii vizelor. Se stătea trei zile pe cartoane în fața Ambasadei americane pentru că noi cei din Est eram considerați niște imigranți care voiam să le furăm locurile de muncă. Grecii s-au prins că românii sunt buni plătitori, și din ’91 sau ’92 cred că au fost mii de autocare care plecau să facă celebrul circuit clasic al Greciei pe care noi îl facem și astăzi. Am început să vindem bilete de avion.
Adelina Tocitu: Care a fost primul charter, către ce destinație?
Alin Burcea: Turcia. Antalya. Turcii nu ne-au cerut viză. Îmi aduc aminte când am ajuns 1990 în Turcia și am văzut Sabia lui Ștefan Cel Mare. Era acolo un ghid turc care vorbea în engleză și care îmi spunea că asta este sabia voievodului Moldovei „care ne-a bătut de ne-a rupt”. Modul în care vorbea despre Sabia lui Ștefan Cel Mare arăta că ne respectă. Primul charter a plecat în 1996, iar primul autocar în 25 iunie 1990 când am fost eu ghid și a fost frumos. Din 1991 am început să facem China. Cred că nu ne cereau vize sau era ceva formal și vreo 3-4 ani avioanele au fost pline de marfă și de români. Din 7 zile cât dura excursia în China, 2-3 erau pentru turism pentru că nu se putea să mergi în China și să nu vezi Marele Zid. Pentru comerț nu se mai mergea la magazine pentru că apăruseră firme la care te duceai, stăteai trei ore într-un birou cu catalogul în față, îți comandai marfa, spuneai avionul și o aveai acolo. Se mergea pe încredere. Se făcea un business puternic, iar China a dominat piețele. Apoi, a apărut Egiptul. Erau destul de multe destinații la care puteai ajunge fără viză și erau și destul de interesante. Din ’91, ’92, ’93 nu prea era un om, cât de cât intelectual, care să nu meargă în Egipt. Apoi, am început să facem circuite europene cu autocarul pentru că biletele de avion nu erau așa de ieftine, erau mai scumpe, 400-500 de dolari. Acum poți să pleci la Paris și cu 100 de dolari. În ’94, de exemplu, a fost campionatul de fotbal din America. Noi am avut 180 de oameni și a fost o mare aventură. Ușor-ușor am început să umplem lumea. Era vorba de bani, caci dacă nu aveam bani nu puteam să plecăm. Între timp a mai crescut puțin și venitul românilor, au mai crescut și business-urile și ușor-ușor ne-am apropiat de anii 2000.
Adelina Tocitu: În decada anilor 2000, România a intrat în Uniunea Europeană și astfel călătoriile au căpătat o cu totul și cu totul altă perspectivă. Anul 2007 ne-a adus mai multă libertate din acest punct de vedere.
Alin Burcea: Noi am intrat în Europa în 2007, dar în 2001 s-au scos vizele în Europa. Sunt sigur de acest lucru pentru că în perioada respectivă am fost secretar de stat. Am fost în sedința de guvern în care am pregătit într-un fel această eliminare a vizelor pentru români. Imi aduc aminte că premierul Adrian Năstase m-a întrebat atunci: „Ce să facem? Cu ne pregătim?” Eu am răspuns că ar trebui ca românii să aibă asigurare. Lumea începuse să meargă la ski, în Austria (’98, ’99, 2000), la pensiuni ieftine. Nu reușeam să pătrundem pe teritoriul austriac decât dacă aveam asigurare, asigurarea aceea simplă, de accidente, care costa și foarte puțin. Nu era nicăieri scris că trebuie să ai asigurare, dar te întrebau pentru că dacă era un accident, rămâneai în grija statului austriac și trebuia să ai posibilitatea să-ți plătești spitalizarea. A mai fost obligatoriu tot atunci ca oamenii să aibă vouchere prin care să dovedească faptul că au cazarea asigurată. În 2001 -2002 am pornit puternic autocarele în Europa, peste tot. În 2007 au plecat foarte mulți la muncă. Sunt foarte mulți români plecați la muncă în străinătate, dar se și întorc mulți. Și se vor întoarce. Schimbul asta cultural este cea mai bună școală pentru că vedem în ultimii ani multe afaceri făcute de români care au fost plecați la muncă în străinătate. Ce au văzut acolo, au aplicat aici. Că totul ține de puterea de cumpărare și că după anul 2007 a urmat anul 2008, care ne-a adus criza, asta este cu totul și cu totul altă poveste.
Adelina Tocitu: Care au fost provocările turismului în decada 2010-2020, decada pe care tocmai am depășit-o?
Alin Burcea: Provocări au fost, ne-am luptat ca patronat. Ar fi trebuit să aibă loc niște schimbări legislative, care din păcate au avut loc târziu. Astăzi, de exemplu, suntem destul de în urmă cu legislația. Când eram la minister, în 2001, am elaborat împreună cu echipa mea primul act normativ din România care aducea o garantare a banilor turiștilor, 50.000 de dolari la touroperatori și 10.000 de dolari la agenții. Falimentele agențiilor de turism nu au fost multe, dar au fost răsunătoare și vizibile. Dacă legislația ar fi fost implementată atunci când trebuia pentru că aveam un termen de implementare de 10 ani, probabil că nu ar fi fost falimente sau ar fi fost și mai puține și oamenii și-ar fi recuperat banii. A fost un minus al acestor ani. Un alt minus a fost dezinteresul total pe care eu care am trecut și pe la guvern îl văd. Oamenii nu înțeleg și poate mă repet, oamenii din guvern își aduc aminte de turism atunci când pleacă ei în vacanțe. Suntem pe ultimul loc în Europa la capitolul turiștii străini. Este o perioadă proastă din punctul asta de vedere. Sigur că am ajuns în acești ultimi 10 ani la nivelul agențiilor europene din punct de vedere al pregătirii profesionale, căci transferul de know-how poți să-l faci, dar nu poți să faci șosele și autostrăzi peste noapte. Românul are creier. Un agent de turism român, de la o agenție bună, este mai dresat și mai antrenat să facă cinci lucruri, iar faptul că un mare tourperator – „Der Tour” – a venit și a cumpărat un mare touroperator român demonstrează ceea ce spun eu. România s-a ridicat. Au fost 10 ani în care noi agențiile am evoluat, și ca nivel și ca tehnologie. Nu mai suntem deloc în urmă, poate doar ca bani.
Adelina Tocitu: Aș mai puncta ceva, apropo de măsuri și programe: scăderea TVA-ului, programului early-booking, voucherele de vacanță, legea turismului cu toate că mai sunt multe de făcut la acest capitol.
Alin Burcea: Eu mă bucur foarte mult atunci când văd oameni bogați în jurul meu, pentru că o parte din bani ajung și la mine, pe vacanțe. Ceea ce vreau să spun este că la hotelierii din România TVA-ul este de 5%, și este foarte bine. De asemenea, ei plătesc un impozit forfetar în funcție de numărul de camere care este fix. În schimb, nimeni nu înțelege care este rolul agenției de turism. Ne uităm la ceea ce se întâmplă în politică. În fiecare zi sunt „700 de probleme” și hai să fim cinstiți, numai de agenții de turism nu le arde lor. Nu înțeleg că agențiile de turism aduc turiști. Faptul că nimeni nu înțelege că rolul agenției de turism este să aducă turiști se reflectă și în faptul că suntem ultimii din Europa la capitolul număr de turiști străini. Agențiile au în continuare 19% TVA și, cât timp va fi așa, vom fi ultimii din lume. Eu vreau să fac volum ca agenție de turism. Voucherele de vacanță sunt un concept preluat din Europa. Mă deranjează faptul că aceste vouchere se dau numai la stat. De ce salariaților firmei mele să nu le dăm vouchere? În al doilea rând, voucherele sunt bune. Au dat sânge, între ghilimele, stațiunilor balneo, de munte, în care nu mergea foarte multă lume, deoarece se pleca în străinătate. Dar cred că decât să luăm 320 de milioane de euro de la buget, nu ar trebui să ne îndreptăm către aducerea de turiști străini? Nu trebuie să ne batem să aducem bani proaspeți în țară? Ba da! Voucherele sunt un lucru bun, care trebuie să fie pe termen scurt și pe termen mediu. Pe termen lung, aducerea de turiști străini este ceea ce trebuie să facem. Conceptul înscrieri timpurii a fost bun și a fost lansat în anul 2009, în Constanța, când am avut criză. Cei care au fost alături de noi de la început, discutam și noi între noi, 50-60 de agenții de turism, au fost trei hotelieri aromâni din Constanța, care au fost extraordinar de orientați la momentul respectiv, ba chiar au sponsorizat prima bursă de turism. Au intuit potențialul, pentru că practic vinzi cu reducere octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie și ai niște bani de investiții fără să te mai duci la bancă. Merge foarte bine! Dacă mi-ar fi spus cineva acum 10-12 ani că noi o să vindem Mamaia sau Neptun în noiembrie pentru anul viitor i-aș fi spus că este nebun. O familie cu doi adulți și doi copii preferă să dea un avans în noiembrie și după să mai plătească două tranșe, dar să aibă un discunt de 25 % pentru anul următor, în iunie sau iulie. Am trecut de jumătatea lunii ianuarie și externul este vândut în proporție de 20% din capacitatea contractată. Este normal pentru că avansul este de 20%. Sigur că noi, agențiile de turism, dăm din bani pentru că turcul, grecul sau spaniolul ne cer banii, dar dacă ești firmă plătești, iar noi trebuie să plătim integral. Eu, la 31 ianuarie, trebuie să plătesc integral, chiar dacă turiștilor le cer banii eșalonat. Faptul că noi facem acest lucru le asigură oamenilor un tarif foarte bun.
Adelina Tocitu: Care sunt provocările turismului pentru anul care a început?
Alin Burcea: Cred că cea mai importantă provocare vine din zona politico-economică. În sensul în care anii 2017, 2018, 2019 au mers bine, pentru că guvernul socialist a crescut salariile destul de mult și atunci oamenii având resurse, au călătorit. În acest moment, în 2020, datorită extravaganțelor făcute de ministrul Teodorovici, bugetul e cam strâns, s-au și făcut niște anunțuri, vor avea loc reduceri de personal la stat… Este o atmosferă destul de tensionată. Cred că va fi o oarecare reținere în a mai face trei vacanțe. Nu va fi o criză sau va fi una românească. Din fericire ea nu se suprapune cu una europeană. Este o problemă românească de buget. Dacă ne uităm la ultimii 30 de ani, când vine stânga aruncă cu banii, îi dă în stânga și în dreapta, după care vin cei de la dreapta și taie, căci nu le iese bugetul la sfârșitul anului. Într-o țară și un buget în care președintele anunță că se mărește alocația la copii și tot președintele iese și spune că n-avem bani să dăm acum, dăm mai încolo, este evident că vor urma niște reduceri. Cred că turismul intern va merge bine dacă vor exista vouchere, dar există o șansă foarte mare să nu existe. Eu îmi doresc să existe bani de vouchere și sper să existe până la sfârșitul acestui an, cel puțin. Noi, agențiile de turism, trebuie avem TVA-ul la fel ca hotelierii. Din 100 de lei comision, noi dăm 19. De cinci ani vorbim în gol și ni se întoarce ecoul pe tema asta. Cât timp turismul nu va devini o prioritate națională, cu facilități pentru construirea de hoteluri astfel încât să aducem turiști străini, să sprijim agenții să meargă la târguri, o să rămânem tot penultimii.
Adelina Tocitu: Aducem turiștii străini în România. Însă apare o altă provocare: lipsa forței de muncă. Poate pe drumneavoastră ca agenție de turism nu vă afectează în mod direct, dar în momentul în care aduci un turist străin în hotelurile din țară observăm lipsă de calificare și lipsa forței de muncă.
Alin Burcea: Începem să aducem din extern. M-am întâlnit cu ultimii doi miniștri împreună cu colegii din ANAT și nici unul dintre ei nu a fost interesat de tema și problematica forței de muncă și să mai facem școli de turism. Asta e! Asta este interesul lor pentru turism după cum am spus mai devreme. Da, este o provcare, dar pofta vine mâncând. Dacă avem business real și este rulaj, automat cresc salariile. În general, în alimentație publică și în turism salariile nu sunt foarte mari. Lucrurile vin de la sine. Dacă businessul merge și duduie România de străini, vom găsi și forță de muncă, dar vom lua din alte părți. După ce ai adus turiști și pleacă din România, sunt impresionați în proporție de 99%. Avem oameni frumoși, toți vorbim engleză mai mult sau mai puțin, mâncarea românească este apreciată de toată lumea, vinul este excepțional și ieftin, România este o țară frumoasă și are ce să-ți arate. Problema este să-i aduci. Și infrastructura este o problemă, dar dacă o să mergeți în Republica Dominicană o să vedeți că sunt niște alveole și că drumurile nu arată ca în România. Acolo nu au drumuri. E o problemă pentru că noi suntem în Europa și mulți vin cu mașina. Pe de altă parte, nu cred că drumurile astea sunt chiar o dramă. Cine spune că România în ultimii 30 de ani nu a mers înainte, ori este rău intențonat, ori este prost, ori este mincinos. Ea merge, dar noi trebuie să știm să ne vindem marfa. Nu știm să ne vindem marfa, nu avem suficiente hoteluri, nu avem suficienți negustori în agențiile de turism care să o vândă. Ca să mergi la un târg e greu, ca să faci promovare externă e greu. Nu mai spun că la minister este și problema modului în care se folosesc banii. În ultimii cinci ani nu s-au putut consuma bugetele. Toți miniștri de la turism se plângeau de legislația stupidă de achiziții, iar o altă problema este cea legată de contestații, este un sport național.
Adelina Tocitu: Este clar că am învățat să cumpărăm din timp, să profităm de ofertele pe care le fac și agențiile de turism, dar care sunt destinațiile de vacanță care au început să ne placă și pe care ni le dorim?
Alin Burcea: În primul rând, românii pleacă peste tot. Nu mai există destinație în care să nu ajungă turiștii români. Cred că în Antalya am ajuns la 250.000 de oameni. Nu cred că vom mai crește în acest an. Cred că în Grecia am depășit 300 și ceva de mii pentru că acolo se poate merge și cu bicicleta și cu mașina proprie, autocarul, cu avionul, se merge și cu trenul. Spania a crescut destul de mult în ultimii ani și crește puternic. Una din tendințe este că se zboară din toată țară, iar în Spania se zboară de pe toate aeroporturile. Asta este o altă tendință după aproape 30 de ani. Newcommer în ultimii doi ani a revenit Egiptul. De la estimarea mea de 60. 000 de oameni în 2019, cred ca vom sări de 100.000 în anul 2020. După Egipt, newommer este Tunisia. Probabil că ne ducem spre 30.000 de turiști și se zboară, la fel, de pe toate aeroporturile. Dacă mi-ar fi spus cineva acum 10 ani că o să zburăm din Craiova, Bacău …. Noi am pus primul charter din Constanta spre Antalya. După părerea mea, Constanta este în următoarele două orașe după București. De fapt, Constanța este un cartier al Bucureștiului. Până în Constanța facem două ore. Dacă pleci din Nordul Bucureștiului până în Berceni tot două ore faci. Vara, tot Bucureștiul este la mare. Astea sunt destinațiile unde merge foarte multă lume.
Adelina Tocitu: Cum vedeți Constanța în 2020. Ce perspective are litoralul?
Alin Burcea: Din punctul meu de vedere, eu zic că s-a dezvoltat foarte bine. Ar cam trebui dezvoltată partea de sud. Acolo mai sunt hoteluri care trebuie băgate în reparații și ar trebui găsite niște formule de agrement pentru zona de sud. În zona de nord ar trebui modernizat traficul pentru că soseaua respectivă nu mai ajunge. Trebuie lucrat la infrastructură. Hotelurile arată bine, sunt pline. Constanța e ok. Dacă mergi sâmbătă, la ora 24:00, în zona de nord o să găsești o expoziție de mașini pe care nu o vezi nici pe străzile Parisului. S-a cam segmentat. Mă bucur că, în sfârșit, Cazinoul va fi reabilitat. .
Adelina Tocitu: Pentru București? Care ar putea fi strategia pentru promovarea orașului?
Alin Burcea: În primul rând, Bucureștiul trebuie neapărat să participe la târgurile internaționale ca să se promoveze ca destinație. Nu avem capacitate suficientă. Nu avem încă un centru de informare, nu există poliție turistică. Zona veche este extraordinară, dar ar trebui să existe un circuit.
Adelina Tocitu: Cum pot fi caracterizați ultimii 30 de ani în turism și cum îi vedeți pe următorii?
Alin Burcea: „Noi am fost și suntem o țară în tranziție și turismul în România a rămas și rămâne turismul unei țări cu mare potențial”. De 30 de ani aud povestea asta: „Vai, ce potențial turistic are România!” Din păcate, nici în următorii 10 de ani nu văd că mergm undeva, pentru că noi nu luăm decizii. Este fatalitatea astea, Miorița. Drama mioritică ne caracterizează. În acest moment, eu mă uit cu admirație la bulgari. Fără să aibă fițele românești, cu tenacitate, și-au făcut o bază materială puternică pe mare, una pe munte. Când vom învăța și noi să fim cel puțin la fel de tenaci și de muncitori ca ei avem o șansă. Până atunci rămânem în Miorița.
