27 ianuarie înseamnă sfârșitul unui coșmar.
Coșmarul care a lăsat drame adânci într-o întreagă națiune.
Lagărele de concentrare naziste erau eliberate iar Holocaustul lua sfârșit.
Urmele acelor ani însă îi marchează și astăzi pe cei care au trăit „iadul pe pământ”.
Astăzi se aduc omagii, se aprind lumânări şi au loc marşuri ale durerii în memoria vinovaților fără vină.
Ce a însemnat Auschwitz?
„Cel mai cumplit lagăr. Oare cum să spunem: comemorare sau aniversare? Și-au pierdut viața 6 milioane de evrei; este o istorie întreagă asupra protejării acelor orori” spune Serena Adler.
Istoria este complexă iar cei care au reușit să scape au adoptat filosofia protejării copiilor.
Serena Adler este fiica unui astfel de om. „În familie știam că nu trebuie să vorbim despre acest subiect. După ’90 am început să aflăm adevărul. Eram spre 40 de ani și a fost cutremurător contactul cu istoria. N-am putut vorbi. Antisemitismul este o pornire nefirească a secolului nostru”.
Auschwitz-ul a rămas în memoria colectivă a Europei ca un loc al ororii și al morții.
Serena Adler povestește amintirile tatălui: „mergeau toți spre propriul sfârșit. Au rămas reflexe. Tata întreba tot timpul dacă aveam pâine. Iar dacă se curățau cartofi în casă, îi curăta tata foarte subțire. Pentru că premiul lor la bucătărie era să mănânce coji de cartofi”.
Istoria nu se uită. Și dacă nu învățăm din ea, riscăm să se repete. Iar educația și informația sunt primordiale.
Însă „sunt mulți copii care habar nu au ce înseamnă un evreu. Este vorba despre educație. Noi trebuie să educăm profesorii ca ei să ne educe copiii. Numai așa se poate corecta istoria. Nu avem cadre didactice pregătite, nu avem manuale. Apoi familia.”, punctează Serena Adler.
S-a făcut dreptate?
„A fost un accident al istoriei. Nu a fost prima oară. Evreii au trecut prin multe. Este o pată rușinoasă pe obrazul istoriei. Cred că dreptatea este mai mult decât a pedepsi. Cei care au rămas au înțeles până la sfârșitul vieții lor au înțeles ce au făcut”, explică fiica unui vinovat fără vină.
Lumea cade din nou, din păcate, în extreme.
„Evreii au spus să nu se mai întâmple NIMĂNUI, niciodată. Orice formă de xenofobie este periculoasă. Iar majoritatea poate deveni minoritate și să vadă ce înseamnă discriminarea”.
România pare a fi un caz fericit. Avem o lege care pedepsește alunecările de la firesc. Holocaustul și antisemitismul sunt foarte bine definite și nu sunt derapaje.
Iar cheia este comunicarea! Și educația. Pentru că o lume needucată este o lume ușor manipulabilă. Și o lume săracă.
„Dușmanul din oficiu a fost de-alungul istoriei evreul”, conchide Serena Adler.
„Comitetul Internațional Dachau pentru Păstrarea Memoriei” este cel mai mare și cel mai activ și mai vizibil. Și nu cuprinde numai evrei. Pentru că în lagăre nu au fost numai evrei.
Peste un milion de oameni au murit acolo.
A fost un loc din care puțini au scăpat cu viață.
În curând, nu va mai fi nimeni care să-și amintească ce s-a întâmplat acolo.
Rămân însă memoriile supraviețuitorilor, interviurile și fotografiile, care păstrează pentru posteritate amintirea acestui lagăr care va fi mereu o pată neagră în istoria umanității.
Ziua eliberării lagărelor de concentrare naziste şi sfârşitul Holocaustului au fost discutate astăzi, „În Comunitate” cu Serena Adler, membru în „Comitetul Dachau pentru Păstrarea Memoriei”.
