În Sănătate interesele sunt uriașe. Miliarde de euro. Așa numita “reforma va fi in beneficiul marii majoritați a cetățenilor?
Finanțarea din bani publici a prestatorilor de servicii private de sănătate se face și in prezent și nu este nici o noutate! Cei care își permit și doresc trebuie sa aibă alternativă la sistemul public!
Totusi, accesul privatilor la banii publici trebuie făcut in anumite limite deoarece exista riscul sa nu mai avem cu ce sa finanțam sistemul public, acel public care da acces la servicii gratuite, negrevate de nici o coplata și de care are nevoie cel puțin 80-85 % din populație.
Costul decontat de CNAS pentru orice serviciu medical are in spate un calcul care tine in echilibru atât resursa financiară dar și cât mai multe nevoi ale pacienților! Adica in limita bugetului,se încearcă finanțarea unui numar cât mai mare de servicii medicale și cât mai diversificate pentru a acoperi toate patologiile.
Contractele pe care CNAS le are in prezent cu piața privată au o caracteristica comuna: furnizorilor privati li se platesc aceleași servicii ca la stat dar nu au voie atâta timp cât folosesc resursa publica, sa puna nici un fel de coplata (cu excepția spitalelor private, care au fost lăsate sa-și pună o coplata dar limitata.
Astfel s-a urmărit inclusiv protejarea pacienților care foloseau banii CNAS și se adresau privatilor pentru a nu se trezi ca trebuie sa plătească coplăți pe care nu și le permiteau!
Situația actuala, care încă exista și azi, pe scurt: CNAS finanțează servicii publice și private iar coplata nu exista niciunde (cu mici excepții).
Problemele încep sa se agraveze o data cu aparitia ordonatei din 2019 data pe mandatul Sorinei Pintea, subiect pe care l-am abordat de atunci cat se poate de serios (articol!)
https://www.bucurestifm.ro/2019/04/10/cronica-unor-morti-anuntate-prin-ordonanta-de-urgenta/
https://www.bucurestifm.ro/2019/04/16/dialogul-surzilor-pe-ordonanta-de-urgenta/
Aceasta răstoarnă toata situatia actuala descrisa mai sus.
Ce preconizam ca va urma? CNAS va plăti servicii medicale publice și private, dar acestea din urma pot fi grevate de coplata nelimitata!
Nu trebuie sa fii implicat in politica de niciun fel pentru a putea observa ca asa zisa reforma nu înseamnă decât faptul ca banii publici care vor merge spre privat nu vor mai produce servicii gratuite ci doar profituri pentru investitori privați.
Iar daca va fi reforma, va fi pentru acestia si nu pentru cei 80-85% din pacienți care vor merge tot la stat unde vor primi servicii și mai putine și mai proaste decât in prezent.
Si nici macar asta nu este cea mai mare problema, pentru ca, asa cum este formulata ordonanta luata acum in discutie, problemele nu se vor agrava numai pentru sistemul public dar si pentru cel privat.
Oricat de larg deschis ar fi robinetul cu bani publici catre acesta.
Pentru ca, sub mirajul banilor, nici furnizorii privati si nici angajatii lor nu gandesc in perspectiva, pe termen mediu si lung si pentru ca sunt pacienti care la fel, nu o fac.
Acestia cred ca odata cu finantarea segmentului privat din bugetul asigurarilor de stat nu vor mai aștepta pe nicio lista, medicamentele vor curge, usile pentru investigatii imagistice li se vor deschide larg si vor fi primiti in conditii hoteliere de 4 stele, eventual, in baza ideii care ni se inoculeaza ca “banii urmeaza pacientul”.
Si toate astea, cum credeti, gratuit!
Ei bine, cand este vorba despre sanatate nimic nu este gratuit!
Timpii de asteptare pot creste, chiar de 3-4-5 ori iar contributia personala, daca nu va fi limitata legal, va putea atinge cote care sa-I dezarmeze si pe cei care si-ar imagina ca pot plati, o vreme.
Cum nu suntem experti in politici de sanatate, nu putem face altceva decat sa semnalam, sa sesizam, sa intrebam, pentru a lamuri anumite aspect, extrem de multe, care nu au fost nici explicate si care nu au primit inca raspunsuri.
-Nu ar fi bine ca sistemul privat sa aiba acces la programele ministerului numai acolo unde sistemul de stat nu face fata si timpul de asteptare este foarte mare?
-Daca va fi finantat costul decontat la stat, diferenta pretului la privat nu o achita pacientul, desi acum toti garanteaza, verbal, ca nimeni nu plateste nimic?
“(2^1) Asigurații care optează să beneficieze de unele servicii medicale acordate de furnizorii privați care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate, în regim de spitalizare continuă, ambulatoriu clinic de specialitate și ambulatoriu paraclinic, pot plăti o contribuție personală pentru a acoperi diferența dintre tarifele serviciilor medicale acordate de furnizorii privați și tarifele suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate decontate de casele de asigurări de sănătate.”
Acesta este singurul articol al OUG 27/2019 date de guvernul Dancila.
Aceasta lasa posibilitatea furnizorilor privați care accesează banii publici de la CNAS sa poată adauga coplata după bunul plac.
Până in momentul adoptării acestei ordonanțe dacă acești furnizori erau in contract cu CNAS, atunci ei erau obligați ca in limita fondurilor contractate sa ofere aceste servicii in mod gratuit..
In felul acesta milioane de oameni beneficiau anual de aceste servicii gratuit.
Aceasta ordonanța taie accesul bolnavilor la servicii gratuite indispensabile pentru a li se stabili un diagnostic corect. (analize de laborator, proceduri imagistice…)
Vor aparea mii de oameni care atunci când vor fi puși sa plătească pentru cele mai elementare analize sau consulturi o coplata care nu va fi deloc modica, vor prefera sa stea acasă.
Revenind la ordonanta dezbatuta in aceste zile pe toate canalele (mai putin acolo unde este cel mai important, la ministerul sanatatii, in prezenta tuturor factorilor implicati) vedem ca practic se dorește accesul liber al furnizorilor privați la toate fondurile publice -respectiv și la programele naționale de sănătate dar si la cele de urgenta majora precum infarctul miocardic, AVC, etc..finantate prin actiuni prioritare de la MS.
Grav este faptul ca ministrul sanatatii, Victor Costache, ne spune ca aceste servicii vor fi gratuite dar uita sau omite tocmai prevederile textului ordonanței date de Pintea-Dancila care lasa posibilitatea furnizorului privat sa introducă coplata/contributie personala pentru orice serviciu medical contractat cu CNAS.
Primul pas este facut cu stangul si nu putem sa nu intrebam cu ce avem de-a face: privatizare mascata? Netransparenta a serviciilor publice de sănătate ? Consecintele sunt greu de evaluat dar cu siguranta se va tăia accesul la servicii medicale pentru multe milioane de oameni, cei mai defavorizați.
Am surprins, intamplator, o discutie intre doua persoane, medici, pe o retea de socializare:
“Menirea sistemului public este sa ofere servicii medicale care nu sunt grevate de nici o plata in plus, de nici o coplata! la asta se referă termenul gratuit! Cum se face ca nici un spital privat nu rezista dacă nu se mufeaza la banii publici?”
Raspunsul?
“Pentru ca o profesie liberala nu este gratuita. Nicicand in istoria omenirii serviciul medical nu a fost gratis. “
Scopul unui sistem public de sănătate este de a oferi servicii gratuite, intr-o proporție cât mai mare!
Orice suma care pleacă din CNAS spre sistemul privat va genera in mod direct sau ascuns coplata!
Dirijarea banilor publici către sistemul privat scade accesul la servicii medicale gratuite lovind exact in categoriile mai defavorizate!
Nici un spital privat din România nu ar rezista dacă nu ar avea contract cu CNAS. (nimeni nu spune de ce nu avem inca asigurari private, voluntare, optionale… pentru cei care si le permit si care sa ii urmeze la orice furnizor privat si-ar dori).
Prețurile de decontare pentru spitalele publice sunt mici dar acestea fac față pentru ca nu sunt fortate sa facă profit.
Nimeni nu contesta necesitatea sistemului privat dar acesta nu trebuie sa afecteze accesul altor milioane de oameni la servicii gratuite! Asta înseamnă ca numarul serviciilor contractate cu sistemul privat trebuie foarte atent monitorizat!
Ministrul Victor Costache vrea să crească accesul pacienților la serviciile medicale și să reducă listele de așteptare. Pe termen foarte scurt, o luna, doua, s-ar putea sa ii iasa. Pe termen mediu si lung urmarile deciziei vor fi foarte grave.
“Prin recalcularea costului mediu pe pacient și introducerea decontărilor specifice pentru serviciile medicale din cadrul anumitor programe naționale de sănătate, se va reuși creșterea accesului asiguraților la serviciile medicale incluse în PNS curative (boli grave: cancer, dializă etc), în cadrul cărora se vor introduce noi acțiuni care vor acoperi tratamente pentru afecțiuni pentru care până acum se pleca din țară prin Formularul E112.”
Suntem toti de acord, cred, ca e de preferat ca pacientul roman sa fie tratat in tara, sa nu mai fie nevoit sa mearga la clinici din strainatate, cu sau fara apartinator, pentru care apar cheltuieli suplimentare, iar fondurile care ar ajunge la furnizorii privati europeni sa ramana la furnizorii privati romani.
Dar, apare acest “dar” ce facem cu ordonanta Pintea/ Dancila, de care nimeni nu pomeneste nimic?
În momentul de față, în România, 3 milioane de români plătesc asigurări de sănătate. Procentul alocat CASS este cel mai mic din Europa.
In tarile care ni se dau ca exemplu de bune practici se platesc contribuții la sănătate pentru sistemul de stat din salarii cu mult mai mari iar cei care vor servicii suplimentare și rapide își pot achiziționa in plus o asigurare privată, complementară.
În România banii strânși la buget din contribuțiile CASS, putini, trebuie să susțină și asigurații scutiți de la plată, cum este cazul copiilor, bătrânilor și altor categorii defavorizate. Acesta este un alt motiv pentru care serviciile medicale oferite în momentul de față de sectorul public nu se ridică la nivelul celor din vest.
Daca pe politicieni chiar ii intereseaza de sanatatea alegatorilor lor mai mult decat de prietenii furniziri de servicii medicale private, de orice fel, ar putea organiza o campanie de informare prin care sa le explice sincer ce ii asteapta, conform legilor in vigoare si apoi chiar un referendum national privind liberalizarea sistemului sanitar.
Care referendum sa se desfasoare concomitent cu alegerile locale. In fond care e urgenta adoptarii acestei ordonante pe repede inainte?
De ce, pentru prima data in 30 de ani adoptarea unei ordonante simple dar care implica schimbari grave in sanatatea populatiei, e sustinuta prin declaratii publice inversunate atat de presedintele tarii cat si de primul ministru?
Si cum poate deveni o ordonanta simpla, peste noapte, ordonanta de urgenta?
Un alt aspect de importanta majora pe care l-am identificat in aceste modificari este liberalizarea sistemului de asistenta medicala de urgenta, permitind accesul liber al sistemului privat la serviciile de acest gen.
Explicam, pe scurt: pentru a primi statutul de “pacient critic”, acel pacient, poate cu infarct, poate cu AVC… trebuie sa ajunga intr-o Unitate de Primiri Urgente. Unitate care sa aiba o linie de garda, permanent deschisa, pe specializarea respectiva.
Apar intrebarile, la care cei care ati accesat macar o data un spital privat, cu siguranta puteti raspunde: cate spitale private au UPU? Cate din ele au linii de garda pentru toate specializarile? Mai mult:are vreunul?
Mergem mai departe si presupunem ca da, are. Doar presupunem.
Cine urmareste pacientul de la stadiul de “pacient critic” la cel de “pacient rezolvat” sau…Doamne, fereste?
Mai departe: pacientul are noroc, zile, depaseste stadiul de “pacient critic” dar, pe langa AVC ul rezolvat, ce sa vezi? Are o varsta, nu foarte inaintata, dar mai are si ceva complicatii, grave, la rinichi, ficat, un DZ2…
Ce face furnizorul privat in acest caz, daca pacientul nu poate plati? Il ia frumos si l trimite acasa sau la spitalul de stat de peste drum?
Ca nu spune nicaieri ordonanta ca pacientului I se asigura si investigatiile, tratamentul pentru altceva inafara de conditia de “pacient critic” si cu atat mai putin masa si conditiile hoteliere.
O alta problema cu care ne confruntam de ani de zile este aceea a personalului medical care lucreaza si la stat si la privat.
Discutie reala, la care am asistat in urma cu doua zile:
In taxi, șoferul. Nervos. A fost cu sotia la profesorul X, la spitalul public Y. Trebuie operată de colecist. Repede. I s-a zis ca daca vrea la spitalul privat Z, bine, daca nu sa meargă în altă parte ca la Y, el nu opereaza!
Cum facem sa dispara astfel de situatii?
Interzicem medicilor sa lucreze si la public si in privat in acelasi timp?
Pentru sanatatea lor personala dar si pentru cea a pacientilor, ar trebui ca medicii sa aleaga: ori la stat, ori la privat.
Tot o problema mi se pare faptul ca nu am auzit pana acum care sunt masurile luate pentru imbunatatirea sistemului de stat, pentru cresterea calitatii serviciilor?
Putem vorbi despe concurenta intre spitale subfinantate de stat si spitalele fondurilor de investitii listate la bursa?
Mai mult, nu am auzit sa fie definite si cuantificate din punct de vedere financiar toate afectiunile, manoperele, tratamentele conform protocoalelor, etc, adica tot ce implica acestea. Pacientul ar stii astfel ce are de plata, ar vedea de ce bani dispune si ar stii ce poate face de acei bani. Exista un “pachet de baza” clar?
14 februarie!
(Nu, nu va ganditi ca am trecut brusc la Ziua indragostitilor!)
14 februarie este data la care in Franta sunt anuntate ample miscari de protest ale personalului din spitalele publice, la nivel national!
Ce sa vezi?! Si da, vorbim despre un stat care are pus la punct si un sistem de asigurari private si unul de asigurari complementare, voluntare…
Motivul? Scaderea dramatica a fondurilor dar si plecarea personalului medical din sistemul public, asociate cu lipsa de transparenta a cheltuielilor din sistemul privat!
Acesta este modelul pe casre vrem sa-l adoptam?!
Am stat de vorba cu doamna M.N., reprezentant al Confederatiei Franceze democratice a lucratorilor si al Federatiei “Sanatate si Servicii Sociale” afiliata la aceasta confederatie.
“Federatia pe care o reprezint acopera atat sectorul public cat si pe cel privat pe o gama foarte larga de varsta, de la copilarie si pana la varsta pensionarii, din tot ceea ce se numeste stabiliment pentru batrani, pentru copii, spitale, asistenta sociala si asa mai departe”.
In aceste zile in Romania are loc o dezbatere ampla pe subiectul finanțării și decontarii programelor care privesc pacientul critic și la privat astfel încât sistemul privat sa aiba acces la fonfondurile publice ca si sistemul de stat
“Acest sistem întradevăr funcționează în Franța de ceva ani. Până acum nu prea a pus probleme, în schimb din cauza acestei ascensiuni și a abordării liberale a acestui subiect atâta vreme cât fondurile publice sunt folosite cu scop lucrativ, care sa aduca profit, castig, considerăm că nu este binevenit.
Pune probleme de ce? Pentru că serviciile publice sunt foarte importante pentru noi și acest sistem de protecție socială în esența lui presupune ca toți cetățenii să aibă acces la sistemul de îngrijiri.
În Franța o bună parte din aceste fonduri publice sunt folosite și de sistemul privat. Cu ce nu suntem de acord vizavi de acest system, este faptul că privații caută și utilizează mai mult pe scop lucrativ, în sensul că folosesc mai mult tendința de cazare a pacienților și respectiv hrană a acestora utilizând investitori din afară”.
Medicamentele și tratamentul sunt decontate iar partea de cazare este plătită de pacient în Franța?
În finanțarea noastră avem o parte tratament și îngrijire și în cazul acesta și pentru acest aspect sunt folosite fondurile publice. Pentru cazare sunt tarife. În sectorul privat tariful acesta este plătit, atâta vreme cât un pacient care nu are asigurare de sănătate, așa numita “mutuel” atunci când este spitalizat trebuie să plătească cazare la spital pe tarif plin și nu este decontat nimic de sistemul de sănătate pentru că nu are această asigurare. De ce nu agreem acest sistem? Pentru că se ajunge la un sistem cu două viteze: cei care pot plăti și cei care nu pot plăti, ceea ce nu este corect.
Sistemul public decontează absolut tot: cazare, tratament, mâncare- pentru pacient?
În sistemul public nu se plătește nimic, cu excepția unor anumite cheltuieli forfetare zilnice, altfel nu e nimic de plătit. Iar această cheltuială forfetară la rândul său este rambursată de asigurarea pe care pacientul o are.
Exista asigurare voluntară, asigurare privată ?
În Franța avem sectorul public și sectorul privat de asigurari.
Există de trei ani de zile o lege, conform căreia angajatorul este obligat să plătească 50% din această asigurare la această participare. De exemplu, eu, pe fluturașul meu de salariu: este o taxă pe care o plătesc pentru această “mutuel” în valoare de 11 euro. Raportat la salariile din Franța suma aceasta nu este foarte mare dar acești 11 euro pe lună plătiți din salariu îmi asigură acoperirea cheltuielilor de sănătate în totalitate”.
Acest model în care sistemul privat are acces la fondurile publice pentru a acoperi servicii medicale funcționează de mult în Franța?
Da, functioneaza așa de multe vremea în Franța, dar, acum este această tendință a statului să se dezangajeze, să se debaraseze de sistemul public, în favoarea sistemului privat. O politică liberală.
A existat riscul sa se închida anumite spitale publice pentru că nu au mai fost fonduri suficiente din cauza direcționării către privat? Din lipsa fondurilor pentru sistemul public?
“Astăzi suntem într- o criză în spitalele publice: sunt servicii care se închid și sunt o serie de grupuri, concerne dacă vreți, care se implică din ce în ce mai mult, văzând această “criză” de pe piața publică a serviciilor de sănătate din Franța, ca să vină în întâmpinarea acestor nevoi și să se implice, dar bineînțeles că fiind private vor avea scop lucrativ, de a realiza profit”.
Este într-adevăr o situație pe care am constatat-o și asupra căreia privim cu îngrijorare de mai bine de un an de zile. Este motivul pentru care pe 14 februarie vom organiza o grevă a tuturor spitalelor iar dintre revendicări vor face parte următoarele:
-O finanțare mai bună a spitalelor publice,
-remunerarea corespunzătoare a salariaților din domeniu din sectorul public,
-creșterea efectivelor de salariați din spitalele publice, pentru că ne confruntăm din ce în ce mai mult cu diminuarea numărului de salariați din spitalele publice.
Ideea este că statul tratează acesta aspect al sănătății oamenilor din perspectivă politică, ori, noi, ca organizații sindicale considerăm că a avea acces la serviciile de Sănătate reprezintă un drept și prin urmare guvernul trebuie să garanteze cetățenilor că pot beneficia de acest drept de a fi îngrijiți, de a avea acces la serviciile publice de sănătate.
La fel ca și Sanitas suntem membrii pe de o parte la Federația Internațională de Servicii Publice dar și la Federația Europeană și acest subiect al sectorului public de sănătate este puternic dezbătut la nivel european și international, pentru că ne confruntăm cu aceleași probleme la nivel European. Mai mult decât atât, incercăm să desfășurăm actualmente o campanie întocmai pentru a avea o infuzie de mai mult personal în sistemele publice de sănătate.
După cum știți, anul 2020 a fost declarat anul internațional al asistenților medicali și al moașelor. Noi, atât la nivel european cât și international, incercăm să desfășurăm cât mai multe campanii și activități în sensul acesta iar scopul acestor campanii este acela de a obține o acoperire universală pentru a avea dreptul la servicii de sănătate si protecție socială pentru toată lumea”.
În ce condiții este bună colaborarea dintre public și privat in domeniul medical?
“La noi au fost încheiate niște convenții, așa zisele parteneriate public-private.
Atâta vreme cât, de exemplu, în sistemul public nu există o anumită aparatură, scanner sau aparatura pentru a investiga suplimentar sănătatea pacientului, au fost făcute niște convenții cu sectorul privat astfel încât cei din public să meargă în privat și să beneficieze de avantajele investigațiilor cu aparatura respectivă deținută de privat.
Problema pe care o ridicăm noi ca sindicat este faptul că nu există suficientă transparență în ceea ce privește fondurile și plata acestor servicii între cele două categorii: public și privat.
În ceea ce privește drepturile salariaților în general cât și drepturile salariale, noi apărăm la nivelul Federației atât sectorul public cât și pe cel privat”.
Deci? Care e urgenta? De unde inversunarea?!
