Cine spune că nu ne putem lua vacanță și în plină pandemie? Ține de imaginația noastră, a fiecăruia dintre noi.
Mai bine de două luni am fost nevoiți să ne descurcăm cu ce am avut la îndemână pentru a rezista unei perioade de timp atât de îndelungate, fără posibilitatea interacțunii directe cu oamenii.
Pentru mulți dintre artiști, aceasta a însemnat retragere din viața publică (fie ea și online) în abandon sau lungi (prea lungi uneori!) introspecții. Unii au depășit starea de fapt elegant și astfel au apărut noi forme de exprimare: ne-am închipuit că suntem la concert prin live-uri de pe canapea, s-au organizat chiar concerte la Sala Palatului fără public, transmise online.
Totul s-a mutat online, spectacole de teatru, expoziții virtuale, concerte, au apărut chiar și festivalurile-concurs online, am văzut artiști plastici care și-au pictat ușile, pereții, până și gresia din bucătărie a fost transformată într-o imensă grădină.
Au apărut cântecele pandemiei spuse pe diferite tonuri, unele mai grave, chiar apocaliptice, altele mai romantice dar pline de speranță, unele dedicate celor care luptă în prima linie, altele pline de umor mai mult sau mai puțin inspirat. Să pleci însă într-o vacanță? Da, cu ceva mai multă imaginație se poate!
Din categoria cântecelor foarte inspirate, v-am prezentat cântecul DOR semnat de Dan Manciulea pe versurile lui Dinu Olărașu.
Pentru astăzi am ales producția semnată de Dana Florian (text și muzică). Deși fără posibilitatea deplasării la un studio, (știam că Dana nu are așa ceva acasă), producția este realizată foarte bine atât audio cât și video și asta m-a nedumerit puțin. Am sunat-o și am rugat-o să mă lămurească:
Dan Florian: „Se știe că umorul e cea mai bună vitamină în vremurile grele! Eu adaug și cântatul ca panaceu universal! Cu aceleasi știri în urechi zile întregi și cu ochii pe fereastră, am început să îngân „Mi-am luat vacantă”, apoi să și dansez și am constatat că funcționează. L-am creionat din condei și strune și mi-am dat seama că cerea un acompaniament mai amplu. Așa că l-am sunat pe Dan Manciulea, speram să poată lucra la distantă.
Dan a fost admirabil, a intuit de la ritmul de Calypso până la instrumente. A fost un pic mai dificil cu vocea. Nu aveam cum să mă duc nici în București în vreun studio, dară-mi-te la Râmnicu Sărat! Aici am avut noroc cu fiica-mea, care are un microfon sensibil. Prin urmare, cu vocea inregistrată în familie, trimisă „conform procedurii” – online – Dan a rezolvat magia.
Pentru suportul video, tot dansând am avut viziunea unei reprezentări mimico-gestuale și după ce am cercetat online site-urile, am trecut la varianta „întreabă un prieten” – care m-a dus pe firul unui om extraordinar – Ionica Tarau, traducător la Buzău. Tot online a trebuit să învăț foarte rapid după un tutorial trimis de copiii dumneaei.
Filmările au fost făcute acasă, cu decor 100% ce e prin casă, asta era și ideea, și cu participarea familiei, a șoțului și a fiicei și montate de Ionuț Gheorghiu, pe care l-am găsit tot prin varianta ”intreabă prietenii”, cărora întotdeauna avem a le mulțumi!”
