Astăzi, pe pagina de YouTube a Mariei Gheorghiu, are loc premiera cântecului „Lumi închise,” un cântec în care este spusă povestea noastră, a celor care trecem prin pandemia de coronavirus. Viețile noastre, obieciurile noastre s-au schimbat radical de la izbucnirea acestui război cu inamicul invizibil numit Sars-CoV-2.
Despre realizarea lui, Maria ne-a povestit:
„Am lucrat cântecul în studioul lui Jimi El Laco, reluând astfel o lungă și bună colaborare cu muzicianul clujean, stabilit de ceva vreme în București. Videoclipul a fost realizat în cea mai mare parte cu pozele trimise de prietenii mei. I-am rugat să răspundă prin fotografii ce înseamnă pentru ei „Lumi închise”, după ce postasem pe canalul meu muzical varianta crudă a cântecului.
S-a născut o lume nebănuită pentru că „LUMI ÎNCHISE! este un cântec despre noi toți, prinși în povești singulare de izolare dar paradoxal uniți tocmai prin asta.
O lume momentan închisă, ca o întâmplare teribilă care trebuia trăită pentru a înțelege mai corect lumea.
Într-un fel arată povestea la Toronto, altfel la Lisabona, la Londra, la Paris, la Milano, la București, la Brașov, la Arad sau la Stefănești. Am primit povești prinse în fotografii de peste tot. Este imaginea unei lumi care s-a schimbat și ne-a schimbat.
Singura constantă rămane speranța: „Ne-om întoarce curând/ ăsta-i singurul gând/Bucuroși ne vom îmbrățișa!”
Au fost zile și nopți în care toată ființa mea s-a răzvrătit și a refuzat să accepte schimbarea. Îmi spuneam mereu că e doar o perioadă mai grea, că va trece repede și că îmi voi relua concertele, că îmi voi îmbrățișa în curând prietenii, că voi circula din nou la pas prin București, fără nici o țintă, încercând să ghicesc poveștile ascunse de după perdele, așa cum făceam înainte.
Îmi lipsește teribil scena, îmi lipsește publicul dar adevărul live-urilor din fața computerului mi se pare prea departe de adevărul dăruirii. Eu am nevoie de vibrația fiecărui suflet pentru a cânta.
Am traversat perioada asta cu tolba plină de amintirea clipelor în care am fost fericită pe scenă sau în afara ei, înconjurată mereu de prieteni dar măsurând și pașii înghesuiți în neputința izolării, pană într-o zi….când am deschis fereastra, am privit strada goală și am realizat că singurul lucru care m-ar salva ar fi cântecul.
Primul vers a venit ca o eliberare, iar restul, a curs firesc: „Nu-i gol orașul de după perdea/ s-a mutat doar în inima mea!”
Am scris cântecul LUMI ÎNCHISE cu multă dragoste, cu multă speranță și mult dor. Inițial, a fost gândul de drag pentru cel refuzat de distanțe: mai târziu, în timp ce-l scriam, am simțit în umărul stâng și apoi puternic în inimă, dorul de prieteni, de cei care veneau la concertele mele. Am transferat cântecul spre ei și acum abia aștept să urc din nou pe scenă și să cant fără mască despre tot ce ne definește ca oameni liberi.” – Maria Gheorghiu – Lumi închise
