Raport ONU: Atingerea obiectivului „ZERO FOAME” până în 2030 este pusă la îndoială!

Articol de Andra Radu, 14 iulie 2020, 09:33

Tot mai multe persoane suferă de foame, conform unui studiu anual realizat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU). Zeci de milioane de persoane au intrat în rândul celor cu malnutriţie cronică în ultimii cinci ani, iar ţări din întreaga lume continuă să se confrunte cu mai multe forme de malnutriţie.

Ultima ediţie a raportului Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial, publicat astăzi, estimează că aproape 690 de milioane de persoane au suferit de foamete în 2019 – creștere cu 10 milioane din 2018 şi cu aproape 60 de milioane în cinci ani. Costurile mari şi accesibilitatea financiară scăzută înseamnă că miliarde de persoane nu se pot hrăni cu mâncare sănătoasă ori bogată în nutrienţi.

Cele mai multe persoane care suferă de foamete sunt în Asia, dar numărul acestora creşte rapid în Africa. La nivel mondial, raportul preconizează faptul că pandemia de COVID-19 ar putea determina ca încă 130 de milioane de persoane să sufere de foamete cronică până la sfârşitul anului 2020. (Apariţia unor noi zone în care persoanele suferă de foamete acută în contextul pandemiei poate uneori determina creşterea acestui număr.)

Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial este studiul global cu cea mai mare autoritate, care urmăreşte progresul spre stoparea foametei şi a malnutriţiei. Acesta este creat în comun de către Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO), Fondul Internaţional pentru Agricultură (IFAD), Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), Programul Alimentar Mondial al Naţiunilor Unite (PAM) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

În preambul, directorii celor cinci agenţii avertizează că „la cinci ani după ce lumea s-a angajat să pună capăt foametei, nesiguranţei privind obţinerea hranei şi tuturor formelor de malnutriţie, încă suntem departe de atingerea acestui obiectiv până în 2030”.

Explicarea cifrelor referitoare la foamete

În această ediţie, actualizările critice ale datelor pentru China şi alte ţări foarte populate ale lumii[ii] au determinat scăderea substanţială a estimărilor privind numărul global al persoanelor care suferă de foamete, până la cel curent de 690 de milioane. Cu toate acestea, nu s-a produs nicio schimbare a acestei tendinţe. Prin evaluarea întregului fenomen de foamete până în anul 2000 se ajunge la aceeaşi concluzie: după ce foametea cronică a scăzut constant timp de decenii, aceasta a început uşor să crească în 2014 şi acest lucru continuă şi în prezent.

Asia găzduieşte cel mai mare număr de persoane subnutrite (381 de milioane), Africa se află pe locul al doilea (250 de milioane), urmată de America Latină şi Caraibe (48 de milioane). Prevalenţa globală a subnutriţiei – sau procentajul total de persoane care suferă de foame – s-a schimbat puţin la 8,9%, dar cifrele absolute au crescut din 2014. Acest lucru înseamnă că în ultimii cinci ani foametea a crescut odată cu populaţia planetei.

Acest lucru, la rândul său, ascunde mari disparităţi regionale: în procente, Africa este regiunea cea mai afectată şi acest lucru este în creştere, cu 19,1% din populaţie afectată de subnutriţie. Acest procentaj depăşeşte dublul celui din Asia (8,3%) şi din America Latină şi Caraibe (7,4%). În privinţa tendinţelor curente, până în 2030, Africa va găzdui peste jumătate din populaţia lumii afectată de foamete cronică.

Pentru FAO – Qu Dongyu, Director General; pentru IFAD – Gilbert F. Houngbo, Preşedinte; pentru UNICEF – Henrietta H. Fore, Director Executiv; pentru WFP – David Beasley, Director Executiv; pentru WHO – Tedros Adhanom Ghebreyesus, Director General.

Actualizările unui parametru cheie, care măsoară inegalitatea consumului de alimente în interiorul societăţilor, au fost realizate pentru 13 ţări a căror populaţie combinată se apropie de 2,5 miliarde de locuitori: Bangladesh, China, Columbia, Ecuador, Etiopia, Mexic, Mongolia, Mozambic, Nigeria, Pakistan, Peru, Sudan şi Thailanda. Numărul populaţiei din China, în special, are cel mai mare impact asupra cifrelor la nivel global.

Efectele pandemiei

Pe măsură ce progresul luptei împotriva foametei stagnează, pandemia de COVID-19 intensifică vulnerabilităţile şi insuficienţele sistemelor alimentare ale lumii – adică toate activităţile şi procesele care afectează producţia, distribuţia şi consumul de alimente. Deşi este prea devreme să evaluăm impactul total al carantinelor şi al altor măsuri de izolare, raportul estimează că cel puţin alte 83 de milioane de persoane, sau posibil cel mult 132 de milioane, ar putea suferi de foame în 2020 ca rezultat al recesiunii economice declanşate de COVID-19. Acest pas înapoi aduce şi mai multă îndoială asupra îndeplinirii Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 2 (“Zero Foame ”).

Diete nesănătoase, nesiguranţă alimentară şi malnutriţie

Combaterea foamei şi a malnutriţiei în toate formele sale (inclusiv subnutriţia, deficienţele de micronutrienţi, excesul de greutate şi obezitatea) nu înseamnă doar asigurarea hranei suficiente pentru a supravieţui: alimentele consumate – şi în special cele oferite copiilor – trebuie să conţină nutrienţi. Însă un obstacol cheie este costul mare al alimentaţiei nutritive şi accesibilitatea financiară scăzută a dietelor sănătoase pentru un număr foarte mare de familii.

Raportul prezintă dovezi privind faptul că o dietă sănătoasă costă peste 1,90 dolari americani/ zi, sumă ce reprezintă limita internaţională a sărăciei. Astfel, preţul celei mai ieftine diete sănătoase este de cinci ori mai mare decât preţul pentru o masă formată doar din alimente pe bază de amidon. Lactatele, fructele, legumele bogate în nutrienţi şi alimentele bogate în proteine (de origine vegetală sau animală) sunt cele mai scumpe grupe de hrană existente la nivel global.

Cele mai noi estimări arată că un număr uimitor de peste 3 miliarde de persoane nu-şi pot permite o dietă sănătoasă. În Africa Subsahariană şi Asia de Sud, 57% din populaţie se află în această stare – deşi nicio regiune, inclusiv America de Nord şi Europa, nu este ocolită. Ca rezultat parţial, cursa pentru stoparea malnutriţiei pare compromisă. Potrivit raportului, în 2019, între un sfert şi o treime dintre copiii sub cinci ani (191 de milioane) erau subdezvoltaţi sau aveau masă musculară redusă – erau prea scunzi sau prea slabi. Alte 38 de milioane de copii sub cinci ani erau supraponderali. Printre adulţi, între timp, obezitatea a devenit o pandemie globală în sine.

Apel la acţiune

Raportul susţine că odată ce sunt integrate argumentele privind sustenabilitatea, o trecere globală la dietele sănătoase ar ajuta la combaterea reapariţiei foametei, aducând în același timp economii enorme. Acesta calculează că o astfel de trecere ar permite compensarea aproape în totalitate a costurilor pentru sănătate asociate cu dietele nesănătoase, care se estimează că vor ajunge la 1,3 mii de milioane de dolari americani per an în 2030; în timp ce costurile sociale legate de dietă ale emisiilor de gaze cu efect de seră, care se estimează că vor ajunge la 1,7 mii de milioane de dolari americani, ar putea fi diminuate cu până la trei sferturi.

Raportul îndeamnă transformarea sistemelor alimentare pentru a reduce costurile alimentelor nutritive şi pentru a creşte accesibilitatea financiară a dietelor sănătoase. În timp ce soluţiile specifice vor fi diferite de la ţară la ţară, şi chiar în interiorul acestora, răspunsul general se află în intervenţiile din întreg lanţul de aprovizionare cu alimente, în mediul alimentar şi în economia politică ce dă formă comerţului, cheltuielilor publice şi politicilor de investiţii.

Studiul face apel către guverne să integreze nutriţia în abordările lor privind agricultura; să acţioneze pentru a elimina factorii de creştere a costurilor din producţie, depozitare, transport, distribuţie şi comercializare a alimentelor – inclusiv prin reducerea ineficienţelor, a pierderii şi a risipei de alimente; să susţină producătorii locali la scară redusă pentru a creşte şi a vinde alimente mai nutritive şi să le asigure accesul în pieţe; să prioritizeze nutriţia copiilor, în calitate de categoria cu cel mai mare grad de necesitate; să încurajeze schimbarea comportamentului prin educaţie şi comunicare; să introducă nutriţia în sistemele sociale de protecţie şi în strategiile de investiţii la nivel naţional.

Acest interval corespunde celor mai recente aşteptări privind o scădere de la 4,9% până la 10% al PIB-ului global.

Raportul analizează „costurile ascunse” ale dietelor nesănătoase şi modelează opinii privind cele patru diete alternative: flexitariană, pescărească, vegetariană şi vegană. De asemenea, raportul confirmă faptul că emisiile de carbon ale anumitor ţări mai sărace vor trebui iniţial să crească pentru a le permite să atingă obiectivele nutriţionale. (În ceea ce priveşte ţările bogate este valabilă situaţia inversă.)

Directorii celor cinci agenţii ONU care au dezvoltat raportul Starea securităţii alimentare şi a nutriţiei la nivel mondial îşi declară angajamentul de a sprijini această schimbare esenţială, asigurându-se că va evolua „într-un mod sustenabil, pentru oameni şi pentru planetă”.