Săptămâna pe care tocmai o începem se deschide cu Ziua Limbii Române, sărbătoare instituită în 2011 de către Parlamentul României. Motivația a fost că „importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite”.
Limba română este pentru majoritatea dintre noi un dat: o vorbim de când ne știm, facem glume, ne arătăm furia sau dezaprobarea, negociem, ne rugăm și facem multe alte acțiuni pe care le gândim și le exprimăm în limba română.
Dar ce știm oare despre limba pe care o vorbim?
Dictionarele ne spun că este o limbă indo-europeană, din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei.
Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân.
Limba română s-a format după părăsirea de către trupele romane a teritoriului Daciei. Înainte de anul o mie există foarte puține referiri la limba vorbită pe aceste meleaguri. După anul o mie, în secolele 11 și 12 există documente care arată că aici se vorbea limba română.
În prezent, limba română este vorbită de aproximativ trezeci de milioane de oameni din întreaga lume, aici incluzându-i și pe cei Republica Moldova dar și comunități de români din afara granițelor țării, cum ar fi cei din Serbia, Ungaria, Ucraina dar și pe vorbitorii de limbă română din diaspora, atât pe cei din Europa cât și pe cei din America, Australia și Israel.
Mulți dintre vorbitorii de limbă română care trăiesc în afara granițelor țării se străduiesc ca și copiii lor să păstreze limba română.
În acelasi timp există și oameni care nu au nici o legatură cu România dar ajung să învețe limba română, iar motivele lor sunt foarte diferite de la cele legate de profesie și studii – la străinii care vin să muncească și să studieze în România-, până la motive sentimentale – cei care își găsesc parteneri de viață români si chiar își fac familii alături de aceștia.
În privinta dialectelor limbii române, aici istoricii limbii române și lingviștii au păreri împărțite. Unii sunt de părere că limba română mai are dialecte ale limbii daco-romane precum cel aromân, megleno-român și istro-român, în vreme ce alții sunt de părere că acestea sunt limbi diferite,
Limba română are mai multe graiuri care sunt date de pronunția unor cuvinte și de anumite regionalisme și pe care le întâlnim în diferite regiuni ale țării și le recunoaștem ușor când le auzim. Avem așadar, graiul bănățean, ardelenesc, muntenesc, dobrogen, moldovenesc, oltenesc.
Chiar dacă de-a lungul timpului limba română s-a modificat datorită evoluției istoriei și societății, structura ei de bază a rămas, în general aceiași, așa că un român al zilelor noastre va putea citi un text vechi de acum 100 sau 200 de ani.
În Evul Mediu, majoritatea documentelor erau scrise în slavonă cu litere chirilice de unde găsim în acea perioadă și o influență slavă. Dar găsim în aceiași măsură și cuvinte de origine turcă, magiară, greacă.
În secolul nouăsprezece, în limba română a intrat un mare număr de neologisme de origine franceză dar și din alte limbi precum germană și engleză. Aceste cuvinte intrate în limba română în timp au fost românizate și asimilate de gramatica limbii române. Ele au devenit cuvinte obișnuite astăzi în limba de zi cu zi, cum ar fi „interviu”, „tramvai”, „manager”.
Au fost si cuvinte care au dispărut și nu le mai întâlnim astăzi decât în vechile cronici și care folosite uneori de scriiori dau textului un farmec aparte.
Aceste cuvinte au dispărut din vorbirea curentă odată cu obiectele și situațiile pe care le denumeau. Însă ele au rămas doar în dicționare. De altfel și unele opere literare scrise în româna vorbită chiar în secolele al optsprecelea sau al nouăsprezecelea pentru a fi citite de oamenii zilelor noastre, trebuie cumva rescrise în româna de azi.
O intrare masivă de neologisme a avut și are loc în ultimii ani dar și în zilele noastre, mai ales de cuvinte din zona internetului. Această situație îi face, pe bună dreptate, pe unii să se întrebe dacă vor înțelege limba română vorbită de nepoți.
Însă filologii spun că nu aici este problema ci, în faptul că românii, în viața de zi cu zi își stâlcesc propria limbă. Soluția nu este interzicerea unor cuvinte precum „computer” sau „mall”, ci predarea atentă și cu seriozitate a limbii române, mai precis a gramaticii ei.
De cele mai multe ori această stâlcire vine și din imitația unor greșeli de limbă făcute de unii oameni cu notorietate care apar des în media, iar admiratorii lor, de cele mai multe ori tineri, cred că dacă fac aceleași greșeli vor fi asemeni vedetei lor preferate.
Însă aceste probleme sunt trecătoare, iar ceea ce nu trebuie să uităm și care pănă la urmă va fi regăsit de fiecare generație în parte este frumusețea limbii române, de bogăția ei de sensuri pe care le regăsim atât în literatura română, cât și în limba vorbită zi de zi.
