Consolidarea clădirilor cu risc seismic este o cursă contra-cronometru pentru salvarea de vieți omenești și trebuie să continue în forță, ca o prioritate a Administrației Nicușor Dan, spuneam nu de mult.
Astăzi, la ora 11:14, în zona seismică Vrancea-Buzău, a avut loc un seism cu magnitudinea de 3,9 grade pe scara Richter. Ieri, s-au produ trei seisme, două în Vrancea și unul în zona seismică Arad. Vineri, 30 octombrie, în România, s-au produs nu mai puțin de șapte cutremure în 24 de ore.
Unele dintre ele au fost în zonele seismice deja cunoscute, precum Vrancea – Buzău, dar s-au zgâlțâit și Clujul, Dâmbovița sau Vasluiul, unde cutremurele erau ceva mai puțin obișnuit.
De altfel, toată Europa de Est, din Grecia până în Bosnia – Herțegovina și Marea Caspică, se cutremură. Și toate aceste seisme se resimt, mai mult sau mai puțin, și în București, una dintre capitalele europene cele mai expuse riscului seismic.
Riscul seismic este sporit, pe lângă desele cutremure, și de existența unui fond construit înainte de 1940. Aceste clădiri, care sunt prezente în tot centrul orașului, au trecut prin marile cutremure din 1940, 1977, 1986 etc și cele mai multe dintre ele nu au fost consolidate niciodată. Probabil că, în urma acestei serii de cutremure, s-a prăbușit clădirea monument istoric din Cartierul Evreiesc.
Am simțit cutremurul de astăzi iar, apoi, am aflat că acesta a provocat și prăbușirea unei părți din clădirea monument istoric de pe Strada Franceză nr. 32. Clădirea a fost evacuată și închisă în urmă cu circa un an, când s-a produs prăbușirea unui planșeu.
Acum, structura de rezistență a clădirii a cedat zgâlțâielilor produse de nenumăratele cutremure care au avut loc în ultimul an, și, astăzi, s-a mai surpat un planșeu, care a antrenat după sine și un perete. Clădirea este goală și poate intra în consolidare imediat ce vor fi bani pentru asta.
Nici imobilul de lângă această clădire, de pe Strada Franceză nr. 34, nu se simte mai bine. Casa, monument istoric și ea, se află, de asemenea, în pragul prăbușirii. Nu mai are geamuri de multă vreme, iar arbuștii cresc viguroși, atât în interior, cât și în crăpăturile pereților.
Acestea sunt, însă, numai două exemple, din păcate. Centrul Istoric este plin de clădiri care stau să cadă. Chiar vis-a-vis de cele două imobile de pe Franceză 32 și 34, balcoanele unei alte clădiri își arată armăturile ruginite, ca niște schelete descărnate, care amenință trecătorii.
Puțin mai în capătul dinspre Calea Victoriei al aceleiași Străzi Franceze, încă o casă poartă însemnul de monument istoric, dar și bulină roșie, alături de un afiș pe care scrie „DE VÂNZARE”.
Bulevardul Magheru este și el plin, chiar de la Piața Romană, de blocuri cu bulină roșie. Două exemple cunoscute de toată lumea sunt blocul ce găzduiește la parter Librăria „Mihai Eminescu” și Blocul „Patria”.
Blocuri și clădiri cu bulină sunt și pe alte bulevarde, Regina Elisabeta, Mihail Kogălniceanu, și străzi. Un exemplu este blocul de pe Strada Boteanu nr. 3, pe fațada căruia crăpăturile din structura de rezistență sunt vizibile chiar din autobuz. Circa 150 de persoane locuiesc în acel bloc.
Mai trebuie amintit și celebrul bloc de la Gară de Nord, care și el pare că stă să cadă. Câteva sute de oameni locuiesc în el. În București, există 349 de clădiri cu bulină roșie, dar alte 2192 de imobile trebuie puse în siguranță.
Iată de ce consolidarea chiar este o cursă contra-cronometru, în care contează fiecare zi pe care reușești să o câștigi, fiecare clădire pe care reușești să o pui în siguranță sau să o consolidezi, înainte de următorul seism!
Desigur, primarul general Nicușor Dan are perfectă dreptate, atunci când afirmă că, din punct de vedere legal, consolidarea este obligația proprietarului clădirii.
Edilul șef al Capitalei are dreptate când spune că proprietarii care doresc să își consolideze clădirile au la dispoziție mecanismul legal de a plăti în 25 de ani, în rate fără dobândă, costul consolidării.
Trebuie, însă, ținut seama de faptul că, în multe dintre aceste imobile, locuiesc persoane vârstnice, deseori cu venituri modeste, și care nu au nici capacitatea financiară de a susține și nici puterea de a gestiona singure consolidarea imobilului.
A cere unor asemenea persoane sau asociații de proprietari îmbătrânite și lipsite de mijloace financiare să se înhame, pe cont propriu, la consolidare, să facă expertiza tehnică, proiectul, contractul de consolidare și, apoi, să gestioneze mutarea din clădire și lucrările propriu-zise, înseamnă, de fapt, să lași clădirile respective neconsolidate.
Numai Primăria Capitalei, prin Administrația și Compania de Consolidări, poate duce la bun sfârșit un proces atât de complex, poate da proprietarilor garanția că lucrările vor fi de calitate, vor decurge în cel mai bun ritm posibil și șantierele se vor încheia într-un timp record, cum s-a întâmplat până acum, sau măcar rezonabil.
Dacă Primăria Capitalei se va retrage din această cursă pentru salvarea de vieți omenești, consolidarea va rămâne un deziderat și vom vorbi, în continuare, despre clădiri care se prăbușesc și, în viitor, despre un dezastru, în București!
