AUDIO & TEXT: 21 decembrie. Povestea Revoluției Române, aşa cum s-a auzit la radio…
Articol de bucurestifm, 21 decembrie 2020, 08:26 / actualizat: 21 decembrie 2020, 16:14
Din 21 decembrie, Bucuresti FM ți-a pregătit un serial cu cele mai importante momente care au schimbat drumul României către Europa, pe 98.3 și www.bucurestifm.ro.
La finalul anului 1989, România era ultimul stat din Tratatul de la Varșovia, cu excepția U.R.S.S., în care regimul comunist nu se prăbușise. Atmosfera politică din societatea românească putea fi asemănată cu „un butoi cu pulbere” gata să explodeze, la această stare contribuind mediile de informare internaționale pe care românii le ascultau pe ascuns și de la care au aflat despre schimbările politice din Europa Centrală și de Est.
Unul dintre cei mai în vogă scriitori, Yuval Harari, dedică în cartea sa, „Homo Deus”, câteva pagini revoluției române, deoarece este o cădere a unui regim comunist trăită în direct, la radio și televiziune.
La 31 de ani de la Evenimentele din Decembrie 1989, fragmente video și audio ale „Revoluției în Direct” pot fi văzute acum pe Youtube, dar și pe rețelele de socializare dându-le șansa celor născuți după 90 „să urmărească istoria în direct”. Revoluţiile din 1989 – căci au fost mai multe – au schimbat harta politică, economică şi culturală a lumii. Întreaga scenă internaţională a urmărit şi a încurajat triumful „Solidarităţii” din Polonia, „transformările de catifea” din Cehoslovacia şi Ungaria, „căderea” zidului Berlinului, „prăbuşirea dictaturii” lui Todor Jivkov din Bulgaria și așa mai departe. Ultima piesă din acest domino al revoluţiilor din Europa de Sud – Est a fost România, unde s-a pus punct epocii comuniste într-o manieră brutală şi sângeroasă.
Urmărind evenimentele istorice care au condus la căderea comunismului în România în Decembrie 1989, unii istorici şi politologi consideră că „punctul de inflexiune” a fost revoluţia din Ungaria din anul 1956. A urmat Primavara de la Praga, acţiune pe care Ceauşescu a condamnat-o, gestul conferindu-i o titulatură interesantă şi îndrăzneaţă pentru un lider comunist: „Maverick”. Greva minerilor din Valea Jiului din 1977, protestul muncitorilor de la fabrica de tractoare „Steagul Roşu” din Braşov de 10 ani mai târziu, au rămas în istoria României ca acte de curaj.
Acum 31 de ani, la 23 noiembrie 1989, Nicolae Ceaușescu este reales cu unanimitate de voturi de către membrii CC al PCR în funcția de secretar general al partidului și, dacă nu ar fi fost atât de sigur de destinul lui politic și de eternul comunism, ar fi putut să deslușească semnele neliniștitoare ale revoltei românilor față de regim, din ultimele luni. În aceeași lună, BBC, postul britanic de radio, a transmis un eseu al scriitorului Petru Creția, intitulat „Sfârșit de veac în România”, în care Creția era coonvins că sistemul comunist se apropie de sfârșit la noi în țară.
Venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea U.R.S.S la jumătatea anilor ’80, promotorul „Perestroikăi” și „Glasnosti”, a influențat traiectoria pe care aveau să o urmeze statele din blocul socialist. Noile direcții ale politicii internaționale erau trasate pentru liderii statelor din sud-estul Europei, membre ale „Tratatului de la Varşovia”, iar preşedintele de atunci al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, nu era singurul care se opunea cu fermitate „reformei”.
Întâlnirea de la Malta, din decembrie 1989, dintre Mihail Gorbaciov şi președintele Statelor Unite ale Americii, George Bush, agenda discuțiilor despre importanța aplicării principiilor democratice de autodeterminare şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor au fost evident cenzurate în mass-media românească, având în vedere mesajul care reieșea în urma întâlnirii celor doi.
În anii ’80, situaţia românilor devenise dramatică fiind cauzată de absența condiţiilor minime unui trai decent: lipsa alimentelor, a energiei electrice şi a căldurii, interzicerea dreptului de a călători, cenzura și imposibilitatea de exprimare liberă, lipsa dreptului la informare. Toate acestea se întâmplau într-un context internaţional dominat de confruntările dintre Occident şi ţările membre ale Pactului de la Varşovia, de Războiul Rece desfășurat atât în plan ideologic, cât şi economic, militar și mai ales financiar. Butoiul cu pulbere al nemulţumirilor a explodat la Timişoara.
Un prim episod mai puțin cunoscut opiniei publice a fost tentativa ieșenilor de a protesta în data de 14 decembrie 1989. Acțiunea ar fi trebuit să aibă loc în Piața Unirii din Iași, dar a fost oprită de Securitate și cei suspectați că au încercat să organizeze „o acțiune împotriva statului” au fost arestați. Martorii au mărturisit că în ziua protestului, Piața Unirii din capitala Moldovei era ocupată de miliție, de mașini de pompieri și de securiști pregătiți să intervină, iar pentru a evita coagularea mulțimii, stația de tramvai a fost desființată. A doua zi după tentativa de a străpunge bariera securității și a cenzurii în Iași, starea de nemulțumire a cetăţenilor se amplifică la Timișoara, acum față de decizia autorităților de a-l transfera pe pastorul Lászlo Tökés la o altă parohie din județul Sălaj. Următoarele șapte zile sunt hotărâtoare și vor schimba destinul României în Europa.
De la protestul calm, cu lumânări aprinse din Piața Maria din Timișoara din 15 decembrie față de decizia de evacuare a pastorului Lászlo Tökés s-a ajuns la ample proteste anticomuniste, pe care cu siguranță nici unul dintre oficialii partidului nu și le imaginau posibile. Pe fondul escaladării nemulțumilor pe care timișorenii le scandau public împotriva regimului, Nicolae Ceașescu dă ordin ca Lászlo Tökés să fie evacuat, însă oficialitățile județului evită să pună în aplicare hotărârea fiindu-le teamă de reacția populației. Spre seară însă, atmosfera din Piaţa Maria devine extrem de tensionată, ducând la primele ciocniri dintre manifestanţi şi forţele de securitate chemate să restabilească ordinea în oraş.
La 17 decembrie, pastorul Lásló Tökés şi familia sa sunt totuși evacuaţi din Timişoara, drept urmare manifestanţii intră în principalele instituţii ale aparatului de partid şi de stat pe care devastează și le incendiază. Nicolae Ceauşescu ordonă intervenţia în forţă a Armatei. În următoarele ore, tot Ceaușescu pleacă într-o vizită oficială în Iran, la conducerea ţării rămând soția, Elena Ceauşescu. Numărul victimelor crește ca efect al confruntărilor dintre manifestanți și forțele de ordine ca urmare a violențelor grave, soldate cu morți și răniți. Este momentul în care este inițiată cea mai idioasă operațiune – „Trandafirul”. În 19 decembrie trupurile neînsufleţite a 43 dintre victimele de la Timişoara au fost transportate la Crematoriul din Bucureşti unde au fost incinerate, cenuşa fiind aruncată se pare într-o gură de canal din zona Popeşti-Leordeni.
În 19 decembrie, muncitorii din principalele întreprinderi din Timișoara anunță ca vor să intre în grevă generală. Șeful cabinetului 2, Elena Ceaușescu, alături de primii oficiali ai partidului, încearcă disperat să remedieze situația de la Timișoara.
Și totuși, în 20 decembrie este declarată grevă generală în cele mai mari întreprinderi din Timișoara, iar muncitorii protestează pe străzile orașului, mulțimea de manifestanți ocupând Piața Operei de acolo.
Nicolae Ceaușescu, întors din Iran, instituie starea de necesitate pe teritoriul județului Timiș, ordonă arestarea conducătorilor manifestanților și împrăștierea grupurilor de demonstranți, încercând să calmeze populația printr-un discurs la radio şi la televiziune, îndemnând-o să apere „integritatea teritorială a ţării de provocări, huligani şi agenturi străine”.Ca urmare, piața Operei din Timișoare e din nou plină de protestatari, dar și de forțe de ordine, iar în oraș sosesc garnituri de tren cu muncitori. În aceeași seară îl convoacă pe primarul capitalei de atunci, Barbu Petrescu, pentru organizarea unui mare miting a doua zi.
Încerând să găsească soluții pentru a calma spiritele, în Ședința Cpex de la București din 21 decembrie, înaintea mitingului, este hotărâtă majorarea pensiilor, a alocațiilor pentru copii, a indemnizațiilor pentru mame și a ajutorului social. Încrezător în puterea pe care încă o avea, Ceaușescu iese la balconoul sediului CC al PCR și se adresează mulțimii. Este momentul în care, printre scandările aprobatoare ale populației, se fac auzite huiduieli și fluierături.
Imaginea lui Ceaușescu din acel moment, cu figura transfigurată de mirare și de frică a rămas întipărită în memoria colectivă. Bucureștenii ies în stradă pentru a continua ceea ce începuseră timișorenii, Centrul capitalei, de la Piața Romană, până la Piața Unirii, și de la Piața Kogălniceanu până la Piața Rosetti s-a umplut de demonstranți. Este momentul în care protestele au culminat cu formarea celebrei baricade de la hotelul „Intercontinental” din Capitală și în seara aceleiași zile un camion intră în mulțime. Bilantul: 4 morți! Urma ultima noapte a tovarășului și tovarășei în comitetul central.
Ceea ce s-a întâmplat la Timişoara și în București în ultimele zile a devenit un „breaking news” internaţional, iar Radio Europa Liberă a transmis știri pentru românii stabiliți în străinătate și pentru cei din țară. Se află imediat despre situația din România și încep să se transmită mesaje despre situația de la Timișoara, încurajări pentru protestari și îndemnuri la mobilizare. Fosta ţară închisă şi secretă pentru ziarişti era acum un subiect de breaking news, iar Revoluția Română devenea un reality show dramatic transmis în direct.
Potrivit documentelor existente în Arhiva Radio România, primele informații transmise în cadrul emisiunii de la ora 6 de pe Programul I, din 22 decembrie, făceau referire la majorările pensiilor, a alocațiilor copiilor, a indemnizațiilor pentru mame și a ajutorului social, măsuri adoptate cu o zi în urmă pentru anului 1990, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat la Timișoara și în București.
„Sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului Comunist Român, ieri a avut loc ședința Comitetului Politic Executiv al Comitetului central al Partidului Comunist Român. La propunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu, Comitetul Politic Executiv a hotărât majorarea începând cu data de 1 ianuarie 1990 a retribuției minime de la 2000 la 2.220 lei de care vor beneficia peste 1.500.000 de oameni ai Muncii. De asemenea s-a hotărât ca de la 1 ianuarie alocațiile lunare pentru copii să fie majorate cu 30 până la 50lei în raport cu numărul de copii și retribuția oamenilor muncii. De această majorare vor beneficia circa 4. 400.000 de copii ai Patriei Patriei noastre. Se vor introduce, de asemenea indemnizații de naștere de 1000 lei pentru toate femeile, cu începere de la primul copil, iar în continuare pentru femeile care nasc doi sau mai mulți copii indemnizațiile la naștere vor fi de 2.000 lei pentru fiecare copil. Comitetul politic executiv a hotărât majorarea pensiilor minime de la 800 la 900 lei. Totodată, s-a hotărât ca pensia de urmaș să fie majorată cu 100 lei iar ajutorul social să crească de la circa 500 lei la 800 lei.
Comitetul politic executiv a apreciat ca aceste măsuri care creează condiții tot mai bune de viață și de muncă pentru cetățenii Patriei, constituie o nouă și profundă expresia a grijii și preocupării Partidului a secretarului general al secretarului său general tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru ca pe măsura dezvoltării economiei să se asigure ridicarea continuă în spiritul hotărârilor celui de al 14-lea Congres, al nivelului de trai material și spiritual al întregului popor”.
Mitingul din 21 decembrie din Piața Palatului din Capitală a fost prezentat in radiojurnalul zilei din 22 decembrie ca o expresie a solidarității oamenilor muncii, fiind anunțat, de asemenea, că pe tot curprinsul țării au avut loc adunări ale colectivelor determinate să îndeplinească sarcinile cincinalului prevăzut în cel de-al 14-lea Congres ca răspuns dat cercurilor ostile ce încercau să destabilizeze țara.
„Sub semnul Înaltei răspunderi pentru prezentul și viitorul socialist al Patriei, ieri la amiază a avut loc în Piața Palatului Republicii o mare adunare populară la care au luat parte zeci de mii de oameni ai muncii din capitală. Marea Adunare din Piața Palatului Republicii, transmisă în direct la radio și televiziune, a fost organizată din inițiativa colectivelor din întreprinderilor și instituțiilor bucureștene. În încheierea adunării populare a luat cuvântul tovarășul Nicolae Ceaușescu secretar general al partidului Comunist Român președintele Republicii socialiste România.
Pe tot cuprinsul țării au continuat să se desfășoare adunări ale unor mari colective muncitorești care au dat expresiei unității puternice a întregii națiuni în jurul Partidului, a secretarului său general, a hotărârii de a continua neabătut politica de construcție a societății socialiste multilateral dezvoltate România. Oamenii muncii din unități industriale și agricole de Cercetare și învățământ au dat glas acordului cu pozițiile și aprecierile exprimate de tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvântarea rostită la posturile de radio și de televiziune, precum, și la adunarea populară desfășurată ieri în capitală. In cadrul acestora adunări s-a dat glas hotărârii tuturor cetățenilor Patriei noastre de a acționa în strânsă unitate, cu abnegație și dăruire muncitorească în vederea realizării sarcinilor pe întregul cincinal a prevederilor programelor adoptate de congresul al 14-lea, exprimând convingerea că aceasta reprezintă cel mai bun răspuns dat oricăror încercări ale cercurilor ostile socialismului de a stabiliza situația din țara noastră de a oprit dezvoltarea socialistă a Patriei, de a atenta la Independența și integritatea teritorială a României.”
Pe parcursul următoarelor 55 de minute au fost difuzate știrile internaționale, despre relațiile de prietenie pe care România le avea cu alte state, fiind evidentă poziția țării noastre vis-a-vis de conflictele care aveau loc în alte zone ale lumii și în care erau implicate statele partenere și cele care încercau să străpungă Axa de Est. Programul a fost completat cu alte materiale informative care reflectau productivitatea muncii și îndeplinirea sarcinilor la final de an din diferite domenii de activitate: social, industrial sau din agricultura. Poate doar cele 30 de secunde cu mesajul înregistrat de o voce caldă, feminină, ar putea să ne dea înțeles că protestele din ultimele zile nu au rămas fără ecou.
„Milioane de cetățeni ai României socialiste: în aceste momente când cercurile imperialiste reacționare atentează la Independența și suveranitatea țării noastre, cel mai bun răspuns ce poate fi dat încercărilor acestor cercuri, este munca noastră Unită plină de abnegație și devotament, munca tuturor fiilor acestui pământ, fără deosebire de naționalitate, pentru îndeplinirea în cele mai bune condiții a planurilor și programelor de dezvoltare multilaterală a României socialiste”.
În următoarele ore, poate cele mai tensionate, programul transmis la radio a rămas neschimbat, cu excepția putinelor informații transmise despre atitudinea oamenilor muncii față de încercările forțelor ostile, imperialiste de a destabiliza țara, de a atenta la suvernitatea și integritatea țării noastre. Pe fondul acestei aparente stări de pace și liniște, în țară românii protestau cerându-și libertatea.
Perioada următoare s-a scurs cu o viteză și cu o intensitate extraordinare, transformând acele zile şi acele nopţi din sângerosul decembrie 1989 în pagini tragice ale istoriei. Tot ceea ce s-a întâmplat în oraşul de pe Bega a marcat depăşirea zidului înalt şi aparent impenetrabil al cenzurii impuse de sistem. Primele informaţii care au apărut la radio și la televiziune despre ceea ce se întâmpla în realitate la Timişoara şi în celelalte orașe din ţară au fost difuzate în data de 22 decembrie, după decolarea de pe acoperişul Comitetului Central a elicopterului în care se afla cuplul Ceauşescu (ora 12:09)
22 decembrie 1989. Programul la radio în primele orele ale zilei se desfășoară în aceeași stare de calm și liniște aparente, sunt difuzate cântece patriotice, de proslăvire a partidului și a conducătorilor adorați. Revista presei prezentată reflecta singura viziune încă permisă, cea a Partidului Comunist, despre situația foarte bună din principalele zone ale economiei și agriculturii, fiind citate articole publicate în „Scânteia”, „Scânteia Tineretului” sau „România Liberă”
Sunt prezentate, de asemenea, informații incomplete despre mitingul desfășurat în urmă cu o zi și „poziția oamenilor din fabrici și uzine hotărâți să apere țara de forțele străine”. La primele ore ale dimineții, Elena și Nicolae Ceaușescu sunt informați că muncitorii de pe marile platforme industriale ale capitalei se îndreptă spre centru, iar generalul Vasile Milea, Ministrul Forțelor Armate, este găsit mort în biroul său din Comitetul Central. La 10.30, Nicolae Ceaușescu prezidează ultima ședință a Cpex, în sediul CC al PCR, și anuntă că din cauza situației extrem de grave, preia conducerea Armatei în lipsa generalului Milea pe care îl acuză de tradare și instituie starea de necesitate în întreaga țară, informație care este difuzată în următoarele minute la radio.
„Decret prezidențial cu privire la cu privire la instituirea stării de necesitate pe întreg teritoriul țării. Având în vedere încălcarea gravă a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism, de distrugerea unor bunuri obștești în temeiul articolului 75 punctul 14 din Constituția Republicii Socialiste România, președintele Republicii Socialiste România decretează:
Art. 1: Se instituie starea de necesitate pe întreg teritoriul țării. Toate unitățile armatei, Ministerul de Interne și formațiunile gărzilor patriotice sunt puse în stare de alarmă. Pe timpul stării de necesitate se interzic orice întruniri publice, precum și circulația în grupul mai mari de cinci persoane. Se interzice circulația pe timpul nopții începând cu ora 23:00, cu excepția persoanelor care lucrează în schimburi de noapte.
Art 3: Toate unitățile socialiste sunt obligate să ia măsuri imediate pentru desfășurarea proceselor de producți,e pentru paza bunurilor obștești pentru respectarea strictă a ordinii, disciplinei și programului de lucru.
Art 4: Consiliile populare municipale orășenești și comunale sunt obligate să asigure respectarea strictă a ordinii publice, paza bunurilor proprietate socialistă de stat și cooperatistă, aprovizionarea în bune condiții a populației, desfășurarea normală a Transporturilor, organizarea și desfășurarea în bune condiții a întregii activități economice și sociale.
Art 5 întreaga populație a țării este obligată să respecte cu strictețe legile țării ordinea și liniștea publică, să apere bunurile obștești să participe activ la înfăptuirea normală la activității economico-sociale.
Decretul este semnat de tovarășul Nicolae Ceaușescu președintele Republicii socialiste România”.
Această horărâre este difuzată repetat în următoarele ore împreună cu cea despre moartea generalului Vasile Milea. În cadrul aceleiași sedințe, poate cea mai scurtă din istoria partidului, în care Nicolae Ceaușescu încearcă să-și apere poziția cu ultimele forțe, Ministrul Forțelor Armate este făcut vinovat de toată situația în care ajunsese țara și este catalogat ca fiind trădător:
„În București și în întreaga țară, muncitorii să apere tot ceea ce s-a realizat: viitorul, independența și integritatea țării. Informăm că ministrul forțelor armate a acționat ca un trădător împotriva independenței și suveranității României și dându-și seama că este descoperit s-a sinucis. Facem apel la toți cei care își iubesc țara și poporul să acționeze cu cea mai mare fermitate împotriva oricăror trădători. Toate zvonurile și minciunile au fost dirijate în strânsă legătură cu trădătorii din țară și cu cercurile imperialiste de trădătorul Milea care a organizat aceste provocări și a spus minciuni și a informat fals în legătură cu situația din țară. Apelăm la clasa muncitoare, țărănime și intelectualitate, la întregul popor de a acționa cu întreaga răspundere pentru a introduce în ordinea și liniștea. Problemele noastre să le rezolvăm în strânsă unitate fără nici un amestec din afară. Să facem totul pentru a apăra suveranitatea, independența și integritatea României”.
Nicolae Ceauşescu vrea să se convingă de loialitatea şi de sprijinul populaţiei, în general, şi de al membrilor de partid, în special, acceptând organizarea unui miting în Piaţa Palatului din Capitală.
La scurt timp după ce a început să vorbească, desfăşurarea mitingului a luat o întorsătură neaşteptată, deoarece dictatorul nu a apreciat amploarea revoltei populare, neînțelegând că discursul din balconul C.C.-ului din 1989 „nu putea să aibă nici puterea și nici efectul discursului rostit în august 1968.
Mulţimea a înlocuit sloganurile comuniste de până atunci cu huiduieli şi scandări anti-ceauşiste şi anti-comuniste. Șocat de reacția oamenilor, Nicolae Ceaușescu încearcă aplanarea situației, însă constată că vocea îi este acoperită de vacarmul mulțimii pe care chiar el o convocase în fața sediului P.C.R. Inconștient și nerealist, nu înțelege că mitul „Maverick” se destrămase. Cuplul dictatorial se retrage în grabă din balconul clădirii Comitetului Central al P.C.R. şi, în scurt timp, fuge cu un elicopter de pe clădirea instituţiei.
În 22 decembrie 1989, după fuga cuplului dictatorial, grupuri de revoluționari se îndreaptă spre sediul radioului și al televiziunii și pătrund în incintă fără să întâmpine opoziție. Sunt difuzate primele anunțuri care aduc la cunoştinţa opiniei publice interne şi internaţionale ştirea despre prăbuşirea definitivă a dictaturii comuniste din România și despre evenimentele care au avut loc în ultimele ore în capitală și alte orașe din țară.
„Aici București România! Transmitem un comunicat important pentru țară:
„- La poarta Radiodifuziunii române un grup de români, numeros și pașnic a bătut la uși pentru a deschide poporului aceste uși care timp de 23 de ani au fost închise. Poporul este acum înăuntru și vă vorbește direct. De aici o să vă vorbească câțiva tineri, cei care au făcut această revoluție a copiilor, a tinerilor, despre morții pe care îi au presărat pe câmpul acesta de bătaie. Vă rog să vorbiți:
– Frați români, venim din centrul capitalei noastre, din centrul capitalei României! Frați români, a fost o revoluție pașnică, a noastră, a tuturor, nu numai a copiilor, nu numai a tinerilor. A noastră, a părinților, a bunicilor, a tuturor! Suntem emoționați! Am venit aici la radiodifuziunea română pentru a vă vorbi, pentru a vă anunța că dictatorul a căzut, pentru a vă anunța că țara este liberă, pentru a vă anunța că noi toți suntem oameni liberi!
– Și trebuie să ne luăm în mână propriile destine. Pentru asta avem nevoie, dragii noștri frații, de liniște și pace. Puneți de-o deoparte pe cei care au furat, au fugit și au omorât, dar judecați-i drept!
– Nu, nu-i judecați voi, frați români! Lăsați să fie judecați de instanțele judecătorești după ce în țară va fi restabilită ordinea și democrația care a lipsit timp de 40 de ani în această țară.
– Frați români, facem un apel la voi! Să fiți în întreaga țară așa cum suntem noi acum în București, să fiți fericiți, să fiți liberi și să vă păstrați calmul! Sub nici un motiv să nu comiteți acte de violență!
Să nu uităm că trebuie să reconstruim țara!”
Din acel moment la radio și la televiziune iau cuvântul dominați de impulsul momentului și al emoții, zeci de persoane, cele însărcinate să formeze noul guvern al țării, redactori, reprezentanți ai disidenței care ani de zile au încercat să atragă atenția opiniei publice internaționale cu privire la situația României, scriitori, cadre militare, oameni care doreau să-și exprime un drept de mult uitat sau poate niciodată cunoscut – dreptul la liberă exprimare.
La radio și la televiziune sunt transmise secvențe din piața Palatului în care se disnting vocile celor care transmiteau mesaje cu apel la calm și liniște către populație acompaniate pe fundal de zgomotul dur produs de gloanțele armelor.
La Mitingul din Piața Palatului din 22 decembrie a vorbit, printre alții cel care avea să fie primul președinte al României după căderea comunismului, Ion Iliescu:
În acele zile, Radioul şi Televiziunea au difuzat emisiuni comune în care a fost prezentat şi „Comunicatul către Ţară al Frontului Salvării Naţionale”. Documentul aducea în atenția opiniei publice garantarea principiilor democraţiei, a libertăţilor individuale, a pluripartidismului și făcea referire la organizarea alegerilor libere etc.
Partidele politice istorice au fost reînființate şi au apărut o mulțime de altele noi care au completat – de la stânga la dreapta – eşichierul politic, cu platforme program care deschideau calea spre pluralismul politic, dar și către frământările sociale care aveau să domine primii ani ai României postrevoluționare.
Astfel, România intra în faza tranziției postcomuniste.
Din 22 decembrie, românii au avut acces dintr-o perspectivă diferită până atunci și la mediile de informare din România, dornice să ofere adevărul nespus atâția ani. In acele zile, discursurile rostite la radio și la televiziune de cei care au intrat în acele studiouri îndemnau populația la calm și liniște pe de o parte, la apărarea punctelor strategice ale țării pe de altă parte, fiind totodată evident caracterizate de tiparul politic și social în care se formaseră unele personalități pe care acum românii le puteau vedea și asculta: discursuri idealiste, revoluționare, programatice, specifice momentului prezent. Am aflat în cele zile că multe publicații din capitală și din toată țară au fost tipărite, cele mai multe dintre ele purtând numele libertății, în detrimentul idioasei cenzuri. Este și momentul în care studioul de radio de la Timișoara emite din nou, după 5 ani.
„Stimați ascultători, reluăm pentru toți cei dintre dumneavoastră știrea importantă primită acum câteva momente prin care vă informăm că studioul de Radio Timișoara emite din nou. Am primit în această clipă o mărturie sonoră de la colegii noștri din orașul Timișoara
Aici postul de Radio Timișoara Liberă! Transmitem stimați ascultători după cinci ani de tăcere din orașul erou Timișoara liberă. A căzut tirania, acesta este titlul foii volante care a fost adusă chiar acum din stradă, sus în redacție. Din însărcinarea Comitetului de acțiune al Frontului Democratic Români, dăm citire următoarei proclamații: Frontul Democratic Român este o organizație politică de masă constituit la Timișoara pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român, în scopul democratizării țării. Frontul Democratic român condiționează deschiderea acestui dialog cu demisionarea tiranului Nicolae Ceaușescu. Propunem guvernului român ca bază de discuții, următoarele revendicări:
1. Organizarea de alegeri libere. 2. Libertatea cuvântului, presei, a radioului și a televiziunii; 3 Deschiderea imediată a granițelor de stat; 4. Integrarea României în rândul statelor care garantează și respectă drepturile fundamentale ale omului; 5. Eliberarea neîntârziată a tuturor deținuților și dizidentilor politici din România
6. Revitalizarea economiei naționale; 7. Reforma învățământului în spirit democratic; 8. Dreptul de a manifesta liber; 9. Libertatea cultelor religioase; 10 îmbunătățirea asistenței medicale și a alimentației publice
Referitor la evenimentele din Timișoara, cerem cu fermitate să fie trași la răspundere cei care au dat ordin să se tragă în popor. Cerem restituirea celor decedați pentru a fi îngropați după datină cu doliu național. Cerem eliberarea celor arestați în urma manifestațiilor. Cerem autorităților recunoașterea Comitetului de acțiune a frontului democratic român înființat la Timișoara. Mulțumim tuturor celor care s-au ridicat împotriva tiraniei, precum și colectivelor teatrelor naționale din Timișoara pentru sprijinul acordat.
Poporul român a învins”.
Totodată, au fost difuzate informații externe și interne sosite prin intermediul telexului, preluate de pe agenția de Presă Agerpres, primite prin intermediul telefonului de cei care sunau la radio și la televiziune, majoritatea dintre ele neverificate sau furnizate de cei care reușeau să ajungă în cele două studiouri din mijlocul mulțumii.
Informaţiile contradictorii și zvonurile au creat confuzie şi teroare. Românii erau „informaţi” că apa fusese otrăvită, că la Timişoara exista o groapă comună în care fuseseră aruncate, fără nicio urmă de respect sau de consideraţie, trupurile victimelor din ultimele zile şi, mai mult de atât, numărul celor care îşi pierduseră viaţa în timpul manifestațiilor de acolo ajunsese la cifra (dovedită a fi exagerată) de „60.000 de morţi”. Cuvântul „genocid” era din ce în ce mai vehiculat, dând astfel evenimentelor de la Timişoara o greutate de nesuportat
Pe fondul acestor mişcări sociale şi politice, populaţia României era asaltată de ştiri potrivit cărora ţara era invadată de „terorişti” şi de „forţe străine”, care nu au fost demonstrate niciodată. În România lui decembrie 1989, zvonul a fost cel mai important instrument de dezinformare.
La 31 de ani de la Evenimentele din decembrie 1989, Dosarul Revoluției și cel al Mineriadei nu au fost soluționate. În luna octombrie 2020, Curtea Supremă a constatat „neregularitatea” rechizitoriului realizat de Parchetul Militar în Dosarul Revoluției și a exclus o serie de probe, potrivit minutei de ședință. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțaț în dosarul Mineriada. Acesta va ajunge din nou pe masa procurorilor care vor reface ancheta.
La 31 de ani de la Evenimentele din decembrie 1989 ceremoniile de comerare și rememorare din România s-au desfășurat într-un cadru restrâns.
Având în vedere actuala situaţie epidemiologică, autorităţile au decis ca anul acesta să nu includă în program tradiţionalele spectacole de colinde şi pricesne și nici concertul „Rock for Revolution”, prin care se sărbătorea în fiecare an Ziua Victoriei.
În urmă cu 31 de ani poate cea mai așteptată știre difuzată la radio și la televiziunea libere era cea referitoare la prinderea Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu, cuplul dictatorial care a fugit cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central al P.C.R în data de 22 decembrie 1989.
Informațiile difuzate în acele zile despre locul în care s-ar putea afla cei doi s-au transformat într-o vânătoare în direct în care principalele indicii erau zvonurile și presupunurile.
Primul care a fost adus ca un trofeu în fața opiniei publice Revoluția în Direct a fost Nicu Ceaușescu, al treilea fiu al cuplului:
Ajunşi la Târgovişte, Elena şi Nicolae Ceauşescu sunt deţinuţi în incinta unei unităţi militare până la procesul care avea să le aducă condamnarea și, în cele din urmă, execuția, aceaastă știre fiind difuzată în direct la radio și la televiziune:
„În ziua de 25 decembrie 1989, a avut loc procesul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu în fața Tribunalului Extraordinar. Capetele de acuzare au fost:
1. Peste 60.000 de victime
2. Subminarea puterii de stat, prin organizarea de acțiuni armate împotriva poporului și a puterii de stat.
3. Infracțiunea de distrugere a bunurilor obștești prin distrugerea și avarierea unor clădiri, explozii în orașe, etc
4. Subminarea economiei naționale
5. Încercarea de a fugi din țară pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la bănci străine. Pentru aceste crime grave săvârșite împotriva poporului român și a României, inculpații Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu au fost condamnați la moarte şi confiscarea averii. Sentința a rămas definitivă și a fost executată”.
În 25 decembrie 1989, televiziunea şi radioul au transmis în direct colinde şi slujba de Crăciun de la Catedrala Patriarhală, dar, începând din seara aceleiași zile, românii au așteptat, până noaptea târziu, să vadă filmul trunchiat al execuției cuplului Elena și Nicolae Ceaușescu.
La 31 ani de la Evenimentele din Decembrie 1989, ne-am confruntat poate cu cele mai dificile luni, în care boala, nesiguranța, incertitudinea, restricțiile și distanța pot fi reunite într-o singură sintagmă – Covid-19. Cu toate acestea, în Mileniul 3, barierele noastre fizice sunt temporare, „satul global” fiind conectat prin rețele care ne permit „să urmărim istoria”.
Realizatori: Adelina Tocitu, Răzvan Petre
Biliografie, surse pentru documentare:
- Arhiva Orală a Societății Române de Radiodifuziune;
- E un început în tot sfârșitul, Editura Casa Radio;
- Domnița Ștefănescu, 11 ani din istoria României, decembrie 1989 – decembrie 2000: o cronologie a evenimentelor, Editura Mașina de Scris;
- Grigore Cartianu Sfârşitul Ceauşeştilor: să mori împuşcat ca un animal sălbatic, Editura. Adevarul;
- Yuval Noah Harari, „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului”, Editura Polirom.
