În ședința sa de vineri, Consiliul Local din Banu Manta a adoptat un proiect de hotărâre prin care se schimbă Regulamentul și Contractul-cadru de salubrizare al Sectorului 1.
Proiectul a fost în dezbatere publică, la începutul anului, și a fost introdus pe ordinea de zi suplimentară pe care consilierii locali au primit-o cu cinci minute înainte de debutul ședinței. Este vorba despre aprobarea contractului de prestare a serviciului de salubrizare în Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti.
Potrivit Hotărârii adoptate de către consilierii locali, vineri, serviciul de salubritate va reveni la forma contractuală de dinaintea anului 2008, când edilul Andrei Chiliman a scos taxa de gunoi și a introdus „gratuitatea” serviciului de salubrizare pentru gospodăriile individuale și asociațiile de proprietari.
Cu alte cuvint?, indiferent că locuiesc la case sau la bloc, cetățenii, care până acum, aveau contractul „pe zero” vor începe să plătească gunoiul… încă o dată…
Cât privește suma pe care va trebui să o plătească fiecare cetățean, în funcție de numărul de membrii din gospodărie, aceste tarife urmează a fi stabilite printr-o viitoare hotărâre de Consiliu Local.
De ce încă o dată? Și de ce argumentul cu „plătești pentru cât gunoi faci” din motivarea proiectului este frumos și corect, dar nu în situația reală din Sectorul 1?
În primul rând, fiindcă serviciul de salubritate nu a fost nici din 2008 până acum „gratuit”. Acesta a fost plătit de către fiecare cetățean din taxele și impozitele locale.
În al doilea rând, vor exista, cu siguranță, așa cum se întâmpla înainte de 2008, situații când, la încheierea contractului cu operatorul de salubritate nu va fi declarat numărul real al persoanelor care locuiesc la o adresă și nici cantitatea estimată de gunoi produs, pentru a se reduce la minim cât taxa plătită.
De altfel, aceasta a fost și una dintre pricipalele rațiuni pentru care s-a renunțat în 2008 la taxa pe gunoi.
Dacă, în cazul asociațiilor de proprietari de la blocuri, situația contractelor de salubrizare putea fi ținută cât de cât sub control, în ceea ce privește locuințele individuale, existau destule cazuri în care nu existau deloc contracte cu operatorul de atunci, REBU, și foarte multe cazuri în care se declara un număr mult mai mic de persoane. Chiar și la bloc, sunt și acum destule cazuri în care se invocă argumente de tipul „sunt plecat mult din oraș” pentru a reduce numărul de persoane declarate la întreținere și, de acum înainte și la gunoi.
Necesitatea asigurării unui serviciu de salubrizare eficient și uniform, la același nivel în tot sectorul, a dus la decizia plății facturii de salubrizare de către Primăria lui Andrei Chiliman, din bugetul local.
Desigur, gunoiul excedentar, cel peste cantitatea prevăzută în contract, va ajunge, așa cum se întâmpla și înainte de 2008, la colțul străzii, pe terenurile virane din apropiere, în zonele fără camere video de supraveghere care sunt destule în S1. Iar Poliția Locală nu va putea controla fiecare stradă în parte 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână.
Dacă am corobora adoptarea acestui nou contract cu acuzațiile formulate în repetate rânduri de către edilul Clotilde Armand împotriva Romprest, acuzații potrivit cărora tarifele de operare ar fi ilegale, umflate, și că s-ar cheltui în mod nejustificat banul public, și cu litigiile în instanță între Romprest și Primăria din Banu Manta, am putea ajunge la concluzia că s-ar dori schimbarea operatorului de salubritate din Sectorul 1.
Numai că o eventuală denunțare unilaterală a contractului de către primărie va duce la o serie de penalități ce vor fi plătite din bugetul local, constituit tocmai din taxele și impozitele plătite de către cetățenii Sectorului 1.
