Caii lui Hitler – o carte de o sinceritate dezarmantă
Articol de cristina.toma, 18 iunie 2021, 19:46
Dacă vă place arta dar și istoria și, mai ales cărtile politiste atunci “Caii lui Hitler” scrisă de Arthur Brand este cartea pe care trebuie să nu o lăsați necitită. I-aș fi spus roman dar ceea ce scrie în ea nu este fictiune ci o confesiune, care, chiar dacă este făcută cu un ton calm, cu lux de amănunte și foarte meticulos bate orice carte de ficțiune politistă pentru că a fost scrisă chiar de un detectiv cât se poate de real.
Autorul și eroul cărtii în același timp nu este un aventurier: are studii de istorie si spaniolă și s-a specializat în comertul cu artă si antichități. A ajuns cel mai mare detectiv din lume în domeniul artei iar valoarea cazurilor rezolvate cu ajutorul lui este estimată la peste 150 de milioane de euro.
Închiputi-vă ce ar fi fost dacă faimoasele romane polițiste ale Agathei Christie ar fi fost scrise de însuși Hercule Poirot, si el detectiv dar personaj fictional.
Însă Arthur Brand nu a lăsat pe nimeni să ii scrie cartea pentru că ceea ce a trăit a fost întrece orice imaginative, oricât de bogată ar fi aceasta. Nu știu dacă domnia sa și-a dorit de la început să devină detectiv ce caută opere de artă furate sau pierdute dar știu-tot din confesiunile cuprinse în carte că a fost si este un mare iubitor al artei și că odată dorea să îsi facă o colecție de artă dar entuziasmul și pasiunea pentru o astfel de aventură nu aveau să înlocuiască lipsa de experiență așa că de câteva ori a ajuns să fie păcălit.
Drumurile l-au purtat spre Michael van Rijn, un excentric cunoscător al lumii artelor cu luminile si, mai ales, cu umbrele ei. Despre acest domn sunt multe istorii bîrfite si șoptite, niciodată strigate în gura mare, mai ales ca tocmai el cunoștea și mai multe despre lumea afacerilor cu opere de artă. Însă tocmai acesta avea să devină adevăratul profesor al lui Brand. Un profesor în preajma căruia nu este ușor să stai dar de la care poti să înveți enorm de multe chiar dacă nu îti spune când să iei notite.
Există însă ceva mai important decât orice premiu atunci când un asemenea cunoscător îți oferă nu doar anumite informații despre lumea artei dar si a afacerilor cu artă: prietenia lui.
Într-o zi când Arthur Brand își vizitează ”profesorul” acesta îi arată ceva interesant: niște cai monumentali lucrați în bronz de un mare sculptor german care și-a pus o perioadă talentul în slujba regimului nazist condus de Hitler. Acești cai despre care se știa că ar fi fost distruși în bombardamentele ce au avut loc asupra Berlinului stătuseră în fața cancelariei lui Hitler.
Acum acesti cai de bronz fuseseră scoși la vânzare. Și chiar dacă după cel de-al doilea război mondial arta nazistă fusese interzisă în Germania iar deținerea de obiecte de artă ce proslăveau ideile naziste si glorificau idealurile lui Hitler, destinate fie colectionarilor sau pentru a deveni monumente de artă publică fuseseră, de asemenea, interzise.Atunci ce este cu acești cai? Puteau fi niste falsuri foarte bine executate. Dar pe cine ar fi interesat ei în condițiile pomenite mai înainte? Desigur, în lume sunt și mulți megalomani bogați dispuși să îi cumpere. Iar banii proveniți cine, le ce i-ar putea folosi. Puteau fi folosiți în multe scopuri dar unul era evident: finanțarea unor organizații extremiste si recrutarea de noi membri. Iar pentru a opri asta statuile trebuiau găsite și vânzarea lor oprită. Iar de aici începe căutarea lui Arthur Brand dar si a celor doi asociați ai lui Daan si Alex.
Arthur Brand se va apropia de organizații neonaziste secrete, de fosti colaboratori ai regimului lui Hitler, acum oameni de vârste foarte înaintate, de foști membri ai serviciilor secrete din Germania de est, de fosti membri KGB, de colectionari fanatici pe care îi intereseaza doar proporțiile estetice ale unor obiecte de artă dar nu și mesajul malefic pe care acestea îl poartă, de admiratori fanatici ai regimului nazist care păstrează mari colecții secrete de artefacte ce amintesc de acele timpuri. Se conturează concluzia că acești cai scoși la vânzare ar fi niște falsuri dar nu asta este cea mai mare problemă ci mesajul pe care aceștia-fie ei adevărați sau nu, îl poartă. Și după o colaborare cu poliția germană se găsesc acei cai masivi de bronz dar și proprietarii actuali. Dacă sunt adevărati sau falsi rămâne să aflati singuri atunci când veți citi cartea pe care nu o veți mai lăsa din mână până când nu veti întoarce și ultima pagină. Nu vă mai spun decât că acest fapt a tinut prima pagină a ziarelor din toată lumea. Iar aceasta nu s-a întâmplat de mult.
