Invitați în emisiuna În Comunitate au fost Manuela Mureșan, consilier USR la primăria generală, și Alex Oprița de la Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu.
Cea mai veche grădină din București a ajuns o ruină. Cișmigiul și-a pierdut farmecul și culoarea. Autoritățile spun că nu au bani.
Bătrânul parc ne suportă acum printre resturile porumbeilor și ale ciorilor, cu o vegetație aproape moartă și cu un lac murdar. El se stinge, iar autoritățile se ceartă. Se desființează companii municipale, ALPAB e sau nu e…
E bine că-i bătrân dar nu-i bine că e murdar.
„Cu un Cișmigiu scos din țiplă…nu am mai vorbi despre farmecul lui. Farmecul lui este faprul că este bătrân. Trebuie îngrijit și reabilitat. Situația este a tuturor parcurilor. În Cișmigiu este o mizerie de nedescris din cauza porumbeilor. Întreținearaea nu ajută pe termen lung. Trebuie transpusă în lege. Angajații ALPAB, subiect sensibil. Unii au lucrat de zeci de ani la ALPAB. Oamenii cred că vor rămâne fără joburi”, spune Alex Oprița de la Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu.
Când doi se ceartă, al treilea câștigă, iar vina este a tuturor. Asta o recunoaște un politician: Manuela Mureșan, consilieri general USR.
„Asociația Cișmigiu a făcut ce trebuia să facă administrația. Vina aparține atât politicului cât și administrativului. S-a schimbat regimul politic în primărie, însă nu am venit cu soluția pregătită sau dacă am avut-o nu a fost cea potrivită. Desființarea companiilor este necesară pentru că sunt găuri negre din punct de vedere financiar; angajații au migrat la aceste companii. Oamenii se pot întoarce la ALPAB”.
Din păcate, așa cum arată Cișmigiul, așa arată și întreg Bucureștiul. Mirosuri pestilențiale, mormane de gunoaie și rozătoare care merg la pas, pe lângă noi.
Iar noi, pe lângă o țară, am vrea și un oraș ca afară.
„Curățenia orașului intră în primele trei priorități. Am votat bugetul dar nu sunt mulțumită de multe lucruri. Se puteau repatiza bani pentru curățenie. Acum prioritatea sunt datoriile pe care le avem. Vom avea 3 ani așa cum îi construim noi. Anul acesta i-am acordat un cec în alb lui Nicușor Dan. Nu s-au făcut o grămadă de lucruri cu pandemia și ar fi fost un prilej bun ă punem pe masă toate proiectele; proiecte promise în campanie”.
ONG-urile s-au bătut întotdeauna cu autoritățile: pe proiecte, pe idei, însă nu toate sunt bune și potrivite pentru Cișmigiu. De asta, la masa discuțiilor, trebuie să stea toată lumea.
„Noi trebuie să învățăm să colaborăm cu orice administrație. Important e că s-a schimbat ceva. Există un dialog între noi. La final, trebuie alocate fonduri pentru Cișmigiu. Însă nu toate ideile sunt bune. Trebuie un proiect și sunt anumiți pași care trebuie urmați. Să avem un parc curat, pază și curățenie la standarde ridicate; o colaborare cu poliția.
Fiecare parc are specificul lui. Trebuie un plan de gestiune a vegetației. ALPAB nu are oameni care să se ocupe de curățenia în parcuri. Deci trebuie făcută altă organigramă”.
Cișmigiul are nevoie de noi, noi avem nevoie de el și împreună avem nevoie de autorități.
Ele pun pe hârtie, se apucă de treabă, iar noi ne plimbăm într-un parc curat.
„Avem nevoie de o echipă care să se ocupe doar de Cișmigiu. Trebuie restaurate și monumentele istorice. Și cele două poduri. Ar trebui împărțit pe zone și făcute licitații pentru renovarea lor”.
Bani nu sunt deocamdată. Și politicul și administrativul speră că viitorul buget să includă și oaza de verdeață din centrul Bucureștiului. Sperăm și noi pentru că nu numai studenții „lăzăriști” își mai fură un sărut în Cișmigiu.
