13 septembrie este ziua în care sună, din nou, clopoțelul.
Toți elevii vor fi în bănci.
Autoritățile nu au renunțat la această idee, deși pandemia nu dă semne că vrea să plece. Ba, din contră!
Se întră în clase dar nu știm pentru cât timp.
Știm doar până la ce rată de infectare: 6 la mia de locuitori.
Vrem o normalitate mai aproape de cea pe care am avut-o, spune Radu Szekely, secretar de stat în Ministerul Educaţiei.
„Au fost pierderi la nivel de învățare și la nivel de competente socio-emoționale. Este un număr mult mai mare de copii și tineri care se confruntă cu probleme. Noi vrem să se desfășoare cât mai aproape de normalitate. Însă on-line-ul nu trebuie să dispară. Trecerea a fost foarte bruscă. Iar elevii nu au avut nici tehnologie, nici sprijinul dascălilor. Vrem să ducem on-line-ul în școală”.
Pandemia ne sperie în continuare însă ne trebuie și sănătate iar școala trebuie să meargă mai departe. Copiii noștri au dreptul la sănătate și învățare. Iar acest cadru depinde și de noi, cei mari.
„Este un echilibru fragil între dreptul la sănătate și învătare. Suntem mai bine pregătiți decât acum un an. Acum copiii sunt mai în siguranță în școli. Măsuri propuse sunt suficiente pentru prevenirea răspândirii virusului. Să vedem dacă se vor extinde acesta măsuri de protecție. Învățarea în școală este mult mai eficientă decât cea în online. Mai ales că cei de peste 12 ani se pot vaccina. Vor fi centre de vaccinare în școli și campanii de informare”.
Pandemia a dus, dacă putem spune așa, și un plus.
Elevi și profesori, deopotrivă, au avut acces la tehnologie și învățarea ei.
„Mai mulți copii au acces la tehnologie. Și mulți profesori au învățat să folosească tehnologia; au făcut cursuri de pedagogie digitală. Însă nu avem tehnic posibilitatea de a-i evalua pe copii. Și nici nu putem să vedem dacă elevii nu sunt și în alte ferestre. Există aceste sisteme în lume și trebuie integrate și în sistemul nostru de învățământ”.
Stăm prost la capitolul evaluare. Trebuie să reproducem pagini întregi, fără rost. Însă nu prea știm mare lucru, la final.
„Majoritatea evaluărilor sunt bazate pe conținut, nu pe competențe. Stăm prost la capitolul evaluare. Trebuie regândite toate evaluările. Sunt necesare pentru că ne spun nivelul de competențe la un moment dat. Și profesorul va putea face un plan pe mai departe. Pe lângă asta avem nevoie de evaluări de progres care să se uite la aceleași competențe; nu să evaluăm conținutul și reproducerea de informații. Dar nu avem instrumente de evaluare informativa la nivel de profesori”.
Poate din acest motiv toți lăudăm sistemul finlandez.
„Din persepectiva rezultatelor este bun. Au mai puțini olimpici. Însă masa este foarte bună, au toate competențelor dezvoltate. În acest sens sistemul și-a îndeplinit obiectivele: nu trebuie create vârfuri.. Copiii ar trebui să atingă nota 8”.
Însă vine și o veste bună: școlile pilot.
„Vor pilota elemente, ca parte a sistemului de educație. Majoritatea școlilor, cu titlu pilot, își pot face singure programul. Dar vor fi obligate să pună accent pe competențe. Se va folosi predarea transdisciplinară; de exemplu astronomia…profesorii își vor face evaluările. Noi vom vedea dacă se va ajunge la dezvoltarea competențelor, mai bine decât acum. Dacă ceva merge bine într-o școală vom solicita și altor școli să facă asta. La București este Colegiul Gheorghe Lazăr cu un proiect ambițios pentru clasa a XII-a”.
Nu scăpăm însă de un fenomen din ce în ce mai întâlnit înainte de pandemie: violența în școli. Și există un prim pas pentru a o ține sub control.
„Există un proiect pentru a aduce în școli o mie de psihologi care chiar să lucreze pe această speță. Pentru că agresivitatea este practicată de cei care au văzut-o acasă, de exemplu. Nu se rezolvă prin pedeapsă. Nu trasnferăm copilul la altă școală sau scădem nota la purtare”.
Rămas bun, vacanță!
