Ca în aproape fiecare antologie pe care am citit-o, cele câteva povestiri sau nuvelete de calitate s-au străduit să compenseze balastul reprezentat de celelalte texte. Am totuși sentimentul că pentru o finală a concursului Nebula sunt cam prea multe „încercări” literare care nu cred că ar fi reușit să treacă de faza pe cartier a unui concurs de amatori în ale scrisului din Burkina Faso…
Povestiri scurte – finalist
Copitele și coliba lui Abdel Jameela de Saladin Ahmed
Nu prea am înțeles cum a ajuns povestirea în fazele finale ale concursului… Probabil că această combinație – cinism arab și umor american – i-a făcut pe votanți să creadă că au dat peste ceva deosebit. Dacă scoți umorul (și așa destul de relativ) rămâne o povestire pentru care Șeherezada probabil că și-ar fi pierdut capul încă din prima noapte.
Îmi amintesc viitorul de Michael A. Burstein
Naivă… copilărească… poate superioară (nu cu mult) unei compuneri… Scriitorul și-a rezervat un rol în propria povestire, iar celelalte personaje din text vin din diferite universuri paralele pentru a-l salva de bătrânețe, boală și uitare, practic pentru a-l face nemuritor.
Cu mine n-a funcționat, am uitat aproape instantaneu de text, dar nu vreau să fiu răutăcios, că poate la alți cititori funcționează. Avantajul este că lucrarea sau ce e se citește foarte ușor, la fel cum se citește prospectul de la seturile de tigăi sau chestiuni similare.
Probabilități non-zero de N. K. Jemisin
Tot ce este improbabil se întâmplă. Trenuri deraiază, clădiri se prăbușesc, toată lumea câștigă la loterie. Povestirea NU mi-a plăcut, aduce a talcioc, găsești de toate dar nimic nu folosește la nimic dintr-o perspectivă strict literară. Însă ideea este remarcabilă. Poate că autoarea (despre care știu că este extrem de talentată) a avut o zi mai proastă și ar fi fost bine să se mărginească doar la idee, lăsând eventual pe altcineva să îmbrace această idee în cuvinte?
Lunga hibernare de James Patrick Kelly
O colonie lunară, cam acesta e cadrul… Și copii programați genetic. Personajele nu au forță, nu au consistență. Singurul care mi-a plăcut a fost bunica Memaw, care din păcate nici măcar nu apare în povestire, ea fiind doar menționată în câteva dialoguri.
Ultima moarte de Will McIntosh
Despre femei care au murit și care sunt depozitate și păstrate în eventualitatea unei reanimări. Bărbații care își permit financiar astfel de readuceri la viață o fac pentru a beneficia de… servicii diverse. E scump stimabile, dar poate obții o nevastă așa cum ți-ai dorit. Sau nu neapărat o nevastă, nu e obligatoriu pe linie contractuală, dar dacă știe să spună ceea ce trebuie și să gătească, atunci are șanse să fie reanimată, măcar și pentru o perioadă de probă.
Povestirea este foarte bine scrisă și e probabil cea mai bună dintre finaliste, dar ai grijă, Will, că mergi pe o sârmă foarte subțire cu astfel de idei. Norocul tău mare a fost faptul că mișcarea „Me Too” a devenit oficială la câțiva ani după ce această finală Nebula s-a încheiat, altfel nu cred că răzbăteai până aici cu textul… În ziua de azi nu prea mai contează ce scrii, ci când și despre cine scrii.
Coabitare de Kij Johnson
Pe bune, chestia asta a ieșit învingătoare? Povestirea e un fel de „N-am gură și trebuie să urlu” scrisă de un discipol complet lipsit de talent de-al lui Harlan Ellison. În text este vorba despre o astronaut și despre un extraterestru care întrețin relații sexuale pe întreaga durată a coabitării. În rest nu prea am găsit nimic demn de a fi menționat.
Autor emerit SFWA – Neal Barrett Jr.
Se-adună bezna de Neal Barrett Jr.
Ca stil, un pic din textele lui Cortazar și din „Eu, supremul” de Augusto Roa Bastos, un pic mai mult din „Cineva deranjează trandafirii ăștia” de Gabriel García Márquez… și încă ceva de la autor. Practic o povestire sud-americană cu ambalaje de produse americane. Dar echilibrul dintre stiluri este bine gândit și mi-a plăcut.
Nuvelete – finaliste
Jucătorul de Paolo Bacigalupi
Sunt foarte subiectiv cu această nuveletă pentru că orice similaritate, de fapt orice iz de William Gibson mă face de devin ultra apreciativ în legătură cu ceea ce citesc. Și probabil că eu aș fi unul dintre cei o mie de internauți care ar da click pe articolul despre „afurisitul de fluture”…
Pacea Oțetului sau Orfelinatul pe Dos pentru Adulți Uzați de Michael Bishop
Ideea unui orfelinat pentru bătrâni rămași fără copii este deosebită… și atât de tristă. Și statul care (cum de ne-am imagina altceva) oferă “toate condițiile” celor vârstnici…
Trebuie să plec, a spus polițistul de Richard Bowes
O lume paralelă, reală pentru cei ce halucinează, se află în comă sau sub anestezie. Te întorci înapoi în realitate doar dacă ți se permite acest lucru… Un omagiu adus de autor lui Philip K. Dick.
Lumină divină de Ted Kosmatka
Așadar, e foarte simplu. Dacă nu există un detector conștient care să analizeze poziția unui electron în timpul unui experiment Feynman, atunci avem ca rezultat o stare de interferență. Dacă există, atunci avem o stare de undă. Întrebări?
Amintirea vântului de Rachel Swirski
Nuveleta este superbă dar nu e SF, nici vorbă. Nuveleta este absolut superbă, țin să repet acest lucru, dar nu are ce să caute într-o antologie de texte SF și cu atât mai puțin printre nominalizatele la premiile Nebula.
Păcătos, brutar, fabulist, preot; mască roșie, mască neagră, gentleman, brută de Eugie Foster
Cea mai bună lucrare din antologie, aș spune chiar de departe… Nu m-aș mira dacă a fost votată în unanimitate drept câștigătoare a premiului.
SFWA Damon Knight Grand Master
O rețea încâlcită de Joe Haldeman
O negociere din zona afacerilor imobiliare între pământeni și o specie extraterestră numită !tang, în legătură cu un teren care ar putea deveni de interes turistic. Nimic spectaculos, dar Haldeman are stilul său unic.
Dick Navarro, personajul central, rezolvă situațiile în stilul detectivilor din romanele polițiste ale anilor 50-60. Băutura la îndemână, puțin (sau chiar mai mult) umor și cazul e ca și rezolvat. Foarte rar mai găsesc de citit astfel de bijuterii clasice.
Nuvela câștigătoare
Doamnele de la Nell Gwynne de Kage Baker
Dacă nu aș fi cunoscut numele autoarei aș fi fost convins că am descoperit o nuvelă scrisă în urma unei colaborări între Verne, Doyle și Poe… O plăcere să citești așa ceva… O societate secretă încearcă să captureze câteva invenții minunate, având ca armă principală un grup entuziast dar disciplinat de dame de companie.
