Am avut mari așteptări de la acest roman… Nu am ținut cont de felul în care a fost perceput de criticii literari, nu m-au interesat review-urile celor care deja îl citiseră și am considerat orice comentariu negativ drept o ostilitate fără sens.
„Ready Player One” pur și simplu fusese o super-carte pentru toți geeks din univers, mult prea bine scrisă pentru a putea presupune măcar că Ernest Cline are cum să dea și rateuri.
„Armada” s-a dovedit a fi un roman bun, doar. Probabil că gamerii ce consideră orice moment în care nu se joacă pe calculator drept timp pierdut mă vor contrazice, ei vor găsi în text exact ceea ce își doresc, dar pentru mine romanul este de fapt un downgrade pentru „Ready Player One”.
Pentru cei care încă nu au citit cele două cărți, sfatul meu este să înceapă cu „Armada”, pentru a putea considera apoi „Ready Player One” drept cireașa de pe tort, premiul cel mare.
Ordinea cronologică distruge pur și simplu aproape orice amintire pe care ai putea să o ai după o vreme despre „Armada”. Personajele sunt cool, dar nu te atașezi de ele și gândul te duce tot la cele din prima carte…
Acțiunea este bine construită, dar tot prin comparație pare a fi doar o poveste mult prea alertă și zgomotoasă pentru cineva care mai are și alte activități în afară de gaming.
De fapt, nu cred că pot găsi în „Armada” vreun reper de care poate memoria să se fixeze pe termen lung, ba chiar am sentimentul că această carte se destructurează și își pierde consistența aproape imediat după ce ai citit ultima pagină.
Cu toate acestea, trebuie să fiu corect și să menționez că în 2017 am început să scriu un review pentru „Armada” într-un moment în care nu ajunsesem nici măcar la jumătatea cărții, și am dat recent peste caietul în care scrisesem rândurile respective.
Păream foarte entuziasmat, cuvintele mele erau toate la superlativ și îi acordasem nota 10. Așa că nu am intenția de a intra în conflict cu mine însumi. Nu mai știu de ce, dar am fost atunci foarte impresionat de lectură, și nu o să modific retroactiv nota.
Dacă i-am dat 10, presupun că am avut motive întemeiate, n-am nici cea mai vagă idee care ar putea fi acelea, dar dacă au existat, probabil că viitorii cititori ai cărții o să le descopere la rândul lor.
