Educație – un subiect controversat în România. Suntem sau nu de acord cu sistemul de învățământ, copiii noștri trebuie să meargă la școală. Din păcate tot mai mulți dintre ei abandonează școala. Vorbim, în special, de cei cu probleme: copii din medii dezavantajate.
Proiectul Rose, al Ministerului Educației, s-a îndreptat și către ei. Este un proiect finanțat printr-un împrumut de 200 milioane de euro de către Banca Internaţională de Reconstrucție și Dezvoltare, care contribuie la reducerea abandonului în învățământul secundar și terțiar și la creșterea ratei de promovare a examenului de bacalaureat, ne spus Liliana Preoteasa, director în Ministerul Educației.
De cele mai multe ori, în astfel de medii respectul, încrederea, disciplina lipsesc. Însă se pot câștigă și da mai departe. „Preocuparea noastră este, în mare măsură, creșterea stimei de sine la elevi dar și la profesori. Este legată de situația individuală; în general, în liceele în care se desfășoară „Rose”, au situații personale în care stima de sine nu a fost promovată. Mulți provin din grupuri defavorizate și au nevoie de ajutor. Câteodată rezultatele proaste nu sunt vina lor”.
Proiectul a început în urmă cu șapte ani și a avut o țintă sigură. Și condiții. Și și-a atins, în mare parte, scopul. „Proiectul a început în 2016 și sperăm să fie prelungit încă 2 ani. A avut o dublă orientare: s-a orientat pe granturi, să răspundem unor nevoi concrete și pe ceea ce se întâmplă, concret într-o școală. Granturile aveau un design pe care l-am umplut cu nevoile lor. La licee, trebuie să îndeplinească una din 2 condiții: rata de promovare a bacalaureatului să fie de cel mult 90% sau rata de absolvire de cel mult 95%”.
Banii folosiți bine, au adus valoare programelor și i-au ajutat pe copii. Iar comunitatea a avut, și ea, un cuvânt de spus. „Noi am dat 3 tipuri de activități pentru care să folosească banii: activități remediale și de sprijin, activități extracuriculare și activități de renovări, de dotări. A fost un meniu din care ei puteau să aleagă după nevoi. Noi am solicitat să aibă confruntări cu comunitatea restrânsă și largă, să fim siguri că activitățile corespund nevoile”.
Proiectul a fost un succes iar cifrele vorbesc. „Deocamdată, indicatorii de proiect arată că s-a progresat. Rata de abandon de exemplu a scăzut la 1%, rata de absolvire a crescut la 93,47%, rata de promovare a bacalaureatului este la 62%. Proiectul a ajuns aclo unde trebuia să se ajungă”.
Proiectul nu numai că încurajează mersul la școală și terminarea liceului, ci merge mai departe. Cu puțin ajutor, copii s-ar gândi să meargă și mai departe. „Este printre puținele proiecte care se uită la tranziția de la învățământul terțiar la cel secundar. Cu un pic de sprijin și cu niște bani puși la dispoziția școlilor, dă rezultate. Tranziția depinde foarte mult de copil dar și de anumite condiții. În primul rând, să ii ajutăm să participe la bacalaureat, să reușească și să-și dorească să meargă la facultate. Sunt și programele de vară când elevii pot cunoaște viața din universități. Au avut un mare succes. Copiii au mici ore, prelegeri…încep să înțeleagă dacă le place sau nu să facă o facultate”.
Noi, cei mari, uităm de multe ori de nevoile copiilor. În goana zilelor trăite la limită, am uitat să fim modele. Și, din păcate, nici școala nu mai este. „Lipsa de toleranță și empatie se manifestă la nivelul adulților iar copiii învață de la noi. Nici școala nu oferă modelele cele mai bune. În „Rose” am încercat să ne uităm la copiii cei mai dezavantajați. Sistemul nu a reușit să obțină acel nivel de incluziune pe care ar trebui să-l aibă. Am încercat să spijinim cadrele didactice; mulți lucrează în condiții dificile, lucrează cu elevi care abandonează școala. Am creat niște ghiduri pentru profesori și i-am sprijinit prin mentori”.
