Actorul Traian Stănescu s-a stins din viață

Articol de andreiabarsanbfm, 12 aprilie 2022, 09:32 / actualizat: 12 aprilie 2022, 11:19

Actorul Traian Stănescu s-a stins din viață, noaptea trecută. Trista veste a fost anunțată de fiul său, Mihai Stănescu, pe rețelele de socializare.

Traian Stănescu s-a născut chiar de Ziua Mondială a Teatrului, pe 27 martie 1940, în Făget.

A  absolvit IATC în anul 1961.

În 1968 a devenit actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale” al cărui Societar de onoare a devenit din anul 2002.

Conform site-ului www.tnb.ro, ultimul său rol, aici, a fost Luigi din spectacolul ”Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, în regia lui Dinu Cernescu. (Data premierei: 18.05.2007; Data ultimei reprezentații: 19.05.2013).

Dintre spectacolele ultimei perioade petrecute pe scena TNB, amintim ”Amanţii însângeraţi”, regia Alexandru Tocilescu, ”Numele trandafirului” după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, ”Orfeu în infern” de Tennessee Williams, regia Mihai Manolescu, ”Ondine” de Jean Giradoux, regia Horea Popescu, ”Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat, ”Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wartenbaker, regia Andrei Şerban.

A făcut parte din distribuția unor montări de referință ale regizorilor Radu Penciulescu și Horea Popescu. Printre acestea fiind și ”Richard II” de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, de la Teatrul Mic, și ”Danton” după Camil Petrescu, regia Horea Popescu, de la Teatrul Național București.

Și pe platourile de filmare s-a întâlnit cu Horea Popescu, chiar la început de carieră, în: „Dragoste lungă de-o seară” (1963), și în ”De trei ori Bucureşti” (1968).

„Orgolii” (1978), „Probleme personale” (1980), „Oglinda” (1993), „Tandreţea lăcustelor” (2002) sunt alte câteva titluri ce îl au pe generic.

Traian Stănescu a fost decorat, la 7 februarie 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.

În urmă cu trei ani, pe 2 mai 2019, a murit şi soţia sa, actriţa Ilinca Tomoroveanu.

A  fost unul dintre cele mai frumoase cupluri din teatrul românesc, admirat pentru eleganță și discreție. Au avut o căsnicie de 42 de ani, dar s-au întâlnit de multe ori și pe scenă și în producții de televiziune, iar înregistrălile acestor spectacole, din fericire, s-au păstrat. Printre titlurile ce l-au avut pe generic: ”Suflete tari” de Camil Petrescu, regia Miron Niculescu, ”Jocul ielelor” de Camil Petrescu, ”Stâlpii societăţii” de Henrik Ibsen, ”Ochii care nu se văd”, toate în regia lui Dan Necşulea. Vocea sa rămâne în Fonoteca de Aur a Radioului, prin nenumăratele spectacole sau recitaluri de poezie, imprimate de-a lungul timpului.

Mihai, fiul lor, a postat un mesaj scurt și extrem de impresionant: ”Acum dansează în ceruri amândoi…”